Feeds:
Articole
Comentarii

Cine purta tricouri cu „Metalica” în 1955? Răspuns: fotbaliştii de la „Metalica” Lugoj, echipa care a câştigat Campionatul Inter-Cooperaţie ”în cinstea Conferinţei URCM din 1955” 🙂

„Metalica” 1955 (scrisă cu un… L) şi staff-ul erau: Fülöp, Matsel, Ignea, Dobner, Spiller, Petri, Deutsch, Mixics, Sârbu, Grosu, Barboni, Fischer W., Osnaga, Moritz, Fischer J., Schneider, Jungher.

Un document deosebit, în opinia mea, din trei puncte de vedere. Primul: componenţa echipei, care cuprinde români, germani, maghiari, evrei, croaţi, reflectă Lugojul multietnic, multicultural şi multiconfesional de odinioară. Al doilea: aflăm că Nea Harry Deutsch, cum îi spuneau lugojenii, nu a fost doar poloist şi înotător / instructor de înot, ci şi un talentat fotbalist. În fine, merită remarcat montajul fotografic (executat de Sârbu), remarcabil pentru acea vreme. Şi, da! Încă se mai scria „foot – ball”.

Mulţumesc doamnei Deutsch, soţia regretatului polisportiv Hermann (Harry) Deutsch, cea care mi-a pus la dispoziţie acest tablou, care evocă un moment inedit de istorie lugojeană. Cristian Ghinea

metalica blog

Reclame

Titus Olariu, personalitate de prim rang a Lugojului şi a Făgetului, a avut o viaţă atât de extraordinară, încât ar putea fi cuprinsă într-un roman de aventuri. Militar de carieră, ofiţer de aviaţie, a înfruntat pericolele Primului Război Mondial, fiind doborât în două rânduri şi totuşi supravieţuind miraculos. Mai târziu, îl aflăm ca şi cântăreţ de operă, pe scenele Operelor din Cluj, Viena şi Dresda.

Strălucit avocat, prieten bun cu Lucian Blaga şi cu Traian Grozăvescu, devine Prefect de Severin şi, în această calitate, aduce osemintele revoluţionarului paşoptist Eftimie Murgu, pentru a fi îngropate la Lugoj. Mai târziu, în perioada comunistă, va fi deţinut de conştiinţă, iar biografia sa va fi salvată, la fel de miraculos, de profesorul dr. Constantin Stan Tufan, intelectual de vază al oraşului, pe baza mărturiilor bine ascunse în perioada stalinistă de fiica lui Titus Olaru, avocata Santuzza Olaru din Timişoara.

Medalii şi decoraţii aruncate în Bega, arhiva păstrată cu mari riscuri

„Deşi născut la Făget, la 6 ianuarie 1896, ca fiu al protopopului ortodox Sebastian Olariu, Titus Olariu poate fi considerat o mare personalitate a Lugojului. Pe nedrept uitată atâta amar de vreme, această remarcabilă biografie a ieşit la suprafaţă graţie doamnei avocat Santuzza – nume inspirat de un personaj de operă! – Olariu, fiica ilustrului muzician Titus Olariu, care mi-a pus la dispoziţie, cu generozitate, arhiva tatălui său. Arhiva a fost păstrată cu mari riscuri în perioada comunistă. Fiica a avut o casetă cu decoraţii, insigne, medali, documente, pe care a aruncat-o în Bega în anii 50, de teama percheziţiilor Securităţii. A păstrat totuşi diplomele şi ordinele medaliilor, precum şi corespondenţa, din care o parte i-a fost confiscată. Printre scrisorile salvate miraculos, s-a numărat o epistolă de la prietenul său din liceu, Lucian Blaga, epistolă uitată între paginile unei Biblii”, spune profesorul Constantin Stan Tufan.

Familia lui Titus Olariu a avut nume importante nu numai pe linie patrenă, ci şi pe linia descendenţei materne: „Pe linie maternă se înrudea cu dr. George Popovici, ilustru protopop şi istoric bănăţean, membru corespondent al Academiei Române şi dr. Iosif Popovici, doctor în filologie clasică al Universităţii din Viena, cu o specializare în fonetica experimentală la Sorbona, strălucit slavist, profesor la Universităţile din Budapesta, Viena şi Cluj, unde a fondat catedra de fonetică experimentală. Ambii au fost fraţii mamei sale, Ana Popovici, originari din comuna timişeană Cliciova”.

Decorat pentru curajul dovedit ca pilot de aviaţie, locotenent – observator

t. olariu pilot de aviatie - pictura de ilona szechenyi

Titus Olariu, pictură de Ilona Szechenyi

După ce a terminat primele cursuri la Lugoj, a studiat la celebra şcoală românească a Gimnaziului ”Andrei Şaguna” de la Braşov, unde a fost, aşa cum spuneam, coleg şi prieten cu marele poet Lucian Blaga, cel care va deveni mai târziu lugojean, prin căsătoria cu Cornelia Brediceanu.

A absolvit şcoala de la Braşov în 1914, an nefast şi tragic pentru Europa.

”Odată cu declanşarea primei conflagraţii mondiale, va activa ca ofiţer de aviaţie în armata austro-ungară, apoi în cea română, unde, pentru serviciile aduse naţiunii, ca pilot de aviaţie (locotenent-observator), va fi decorat cu ordinul Coroana României cu Spade în Grad de Cavaler, cu panglică de Virtutea Militară, prin Decretul Regal nr. 3.049 din 16 iulie 1919, semnat de regele Ferdinand”, spune profesorul Stan în a sa carte ”Titus Olariu, artistul şi epoca sa”.

Iată care era motivaţia scrisă în Decretul respectiv: ”Locotenentului observator Olariu Titus din Corpul Aviaţiei, pentru curajul şi destoinicia de care a dat dovadă în foarte multe sboruri, la care a luat parte ca observator aerian, în timpul ofensivei contra maghiarilor din aprilie 1919. Atât vremea neprielnică, cât şi gloanţele inamice, nu l-au împiedicat de a culege informaţiuni preţioase pentru Comandament”. Urmează semnătura Ministrului de Război, generalul de Corp de Armată adjutant Angelescu.

Dintre cariera militară şi juridică, o alege pe cea de… cântăreţ de operă

Deşi ar fi putut alege foarte bine cariera militară sau cea juridică, pentru care avea studii înalte la Budapesta şi un doctorat la Cluj, imprevizibilul destin avea să îl poarte pe Titus Olariu spre zona belcanto-ului, a muzicii clasice.

Cântăreţ autodidact, a studiat în particular cu marele muzician George Dima. A ajuns solist la Opera Română din Cluj, Opera Populară din Viena şi Teatrul Saxon din Dresda. Din această perioadă datează prietenia cu un alt mare lugojean, tenorul de renume mondial Traian Grozăvescu, care l-a ajutat în carieră. ”În iarna anului 1923, Titus Olariu va petrece sărbătorile Crăciunului la Viena, la reşedinţa lui Traian Grozăvescu, în compania lui Filaret Barbu şi atunci a fost îndrumat spre sudiile muzicale care îi vor deschide, ca bariton, porţile teatrelor de operă din Cluj, Viena şi Dresda”, spune profesorul Stan.

thumbnail

Ar mai fi de consemnat un moment de excepţie: la doar 25 de ani (mă gândesc ce realizări au alţi tineri la această vârstă, mai ales în prezent), este membru co-fondator al operei Române din Cluj. Ca de obicei, destinul îl aşează în acest demers alături de alt lugojean ilustru, şi anume Tiberiu Brediceanu. După spectacolul inaugural al Operei Române din Cluj din 25 mai 1920, cu opera ”Aida” de Verdi, versiune în limba română, în traducerea lui Aurel Contrea (precizează Stan), încheiat cu un eclatant succes, Olariu nota cu satisfacţie: ” triumful culturii româneşti din Ardeal!!”

Ca prefect de Lugoj, repatriază osemintele lui Eftimie Murgu

După moartea lui Traian Grozăvescu în anul 1927, Titus Olariu se retrage din lumea muzicală. Începe un nou capitol în viaţa sa, un capitol spinos, dar care îl va apropia şi mai mult de Lugoj.

”Intră în rândurile Partidului Naţional Ţărănesc, o mare forţă politică a vremii. Devine senator al acestui partid, în două legislaturi. La apogeul carierei politice, este numit prefect al judeţului Severin cu capitala la Lugoj. deşi a stat la lugoj ca prefect doar un an, în intervalul iunie 1932 – noiembrie 1933, va face un mare serviciu oraşului. Fiind muzician, un om sensibil şi cultivat, Titus Olariu a făcut demersurile necesare, implicânduse în organizarea ceremoniei reînhumării osemintelor lui Eftimie Murgu în cimitirul ortodox din Lugoj, în ziua de 21 decembrie 1932”, ne-a declarat profesorul C. T. Stan.

Din nou magistrat, apoi… deţinut politic

Între anii 1939 şi 1948 a funcţionat ca magistrat, consilier şi preşedinte al Curţii Administrative din Timişoara, dar climatul politic antidemocratic şi ”vânătoarea de vrăjitoare” au început să se facă simţite şi în România, ajunsă, cu complicitatea Vestului, în sfera de influenţă sovietică.

”Timp de doi ani, între 1952 şi 1954, a fost deţinut politic la Securitatea din Timişoara şi în lagărul de la Mărgineni. După eliberarea din detenţie, Titus Olariu va relua preocupările muzicale, activând sub auspiciile filialei timişorene a Uniunii Compozitorilor, în calitate de corist şi dirijor al Corului Catedralei Mitropolitane. S-a stins din viaţă în 30 august 1960 laTimişoara” adaugă muzicologul Constantin Stan.

Pilot de aviaţie decorat pentru curaj, strălucit avocat, bariton la operele din România, Austria şi Germania, politician luminat şi prefect de Lugoj, tată de familie şi soţ devotat, deţinut politic, în toate aceste împrejurări Titus Olariu s-a dovedit a fi un om demn, înţelept, un patriot idealist şi un vizionar, care a pariat pe un viitor care s-a ridicat deasupra tuturor nedreptăţilor suferite în timpul vieţii. Istoria i-a dat, până la urmă, binemeritata apreciere a contemporanilor.  Cristian Ghinea

Ceasul Roskopf Patent al lui Tata Moşu. Este unul din modelele fără secundar şi are în jur de o sută de ani. Cine avea ceas, era mare domn pe acea vreme. La rândul lui, Tata Mare îl purta cu lănţişor, într-un buzunar special. Ce mândru îl scotea, îmi amintesc şi acum! Ca poştaş, trebuia să fie mereu la timp. Apoi i l-a dat lui Tata, să nu întârzie la cursuri, la Şcoala Pedagogică… De cinci generaţii în familia mea, ceasul a fost pe front, dar a fost şi martor tăcut la multe evenimente frumoase. Pace tuturor!

Ceas Roskopff Patent Tata Moshu

Mulțumiri celor mi-au făcut onoarea să răspundă invitației la emisiunea ”Paranteze deschise” a televiziunii lugojene TenTv din acest an, 2018. An nou fericit, cu pace, sănătate și bucurii tuturor!

Aceştia sunt: regizoarea Camelia Popa şi actorul Alin Panc (care au adus la Lugoj comedia cinematografică de succes „Pup-o, mă!”), conf. univ. dr. Liliana Popescu (vice rector la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti – SNSPA), Vanda Albotă (pianist concertist, profesor la Universitatea din Essen, Germania), Dana Paul Giovaninetti (pianist concertist, profesor la Conservatorul din Argenteuil, Franţa), Armando Balice (muzician, fondator al Companiei de muzică electroacustică ”Alcome”, Franţa), profesorul Petru Madroane (om de cultură, fost director al Şcolii de Muzică şi Arte Frumoase din Lugoj), dr. Anasatasia Bonotto (instructor de clarinet la Jackson Orchestra Simphony Music School şi membră a mai multor orchestre din statul Michigan, SUA), Alessandro Bonotto (trompetist, asistent universitar la Michigan State University, actual membru al Orchestrei Marinei SUA – US Navy Fleet Band), Ivan Eric Bloch (preşedintele Comunităţii Evreilor din oraşul nostru, organizator al unor evenimente culturale de ţinută la Sinanoga Neologă din Lugoj), Laurenţiu Nistorescu (scriitor şi jurnalist, laureat al Premiului Uniunii Scriitorilor din Timişoara pentru critică şi istorie literară), Amos Midas, (tânăr fashion designer şi creator de modă, laureat al City Fashion Week – Cluj Napoca 2018), jurnalistul şi poetul multiplu premiat Nicolae Silade, director al publicaţiilor „Actualitatea” şi „Actualitatea literară” (invitat în două ediţii al emisiunii), prof. dr. Ela Iakab (poetă multilaureată în acest an, inclusiv a Premiului Internaţional „Salvatore Quasimodo” din Italia), omul de televiziune Marius Gangan (într-o interesantă emisiune pe tema reportajului realizat de televiziunea noastră la Parlamentul European de la Bruxelles), prof. dr. Mihaela Bînă, (prozatoare, care a debutat în volum cu ”Genul feminin”, un roman de succes, lansat la Bucureşti, Timişoara şi Lugoj), jurnalistul Ion Moldovan (redactor şef al săptămânalului ”Redeşteptarea” şi co-organizator al Galei Premiilor Lugojene, care răsplătesc an de an excelenţa în varii domenii), dr. Daciana Vuia (istoric, directoarea Muzeului de Istorie, Artă şi Etnografie Lugoj, inimoasa organizatoare a unor evenimente de substanţă dedicate Centenarului Marii Uniri), prof. dr. Constantin Stan Tufan, muzicolog (în două ediţii, dedicate Festivalurilor internaţionale muzicale ”Clara Peia”, respectiv ”Tiberiu Brediceanu”, pe care le-a organizat), muzeograful dr. Răzvan Pinca, pasionat cercetător, istoric şi arheolog, dr. Mircea Şerpe (coordonatorul Secţiei de Paliaţie a Spitalului Municipal ”Dr. Teodor Andrei”, iniţiator al numeroase acţiuni umanitare, coordonator al Asociatiei ”Milites Templi”), pastorul Gigel Olariu de la Misiunea ”Pâinea Vieţii”, vicepreşedinte Percept Ministries Romania şi consilierul municipal Liviu Brînduşoni, preşedintele Uniunii Salvaţi România, Lugoj (cu care am dialogat pe tema referndumului din vară), Sensei Daniel Rogobete, 4 DAN, ”ambasador” al Aikido-ului lugojean la Tokyo, în Capitala artelor marţiale şi desigur, nu în ultimul rând, neobosita profesoară Flavia Rosana Căpraru (coordonator al Asociaţiei Culturale ”Fusion of Arts”, invitată în două emisiuni, una dedicată priectului european FAIRDA, cealaltă primei ediţii a Festivalului Veterani la Lugoj).

Un gând bun şi pentru marea noastră mezzosoprană Aura Twarowska, precum şi pentru poeta Adriana Weimer, care m-au încurajat să redifuzez, în cadrul unei ediţii speciale, In Memoriam, a ”Parantezelor deschise”, emisiunea din 2007 cu regretata soprană Mirela Zafiri, care a părăsit mult prea devreme această lume.

 

 

N. A. – Ordinea enumerării şi a fotografiilor este strict aleatorie.

Mulțumiri pentru Aura Twarowska, Maia Morgenstern, Radu Paraschivescu, Victor Neumann, Simona Avram, Ivan Eric Bloch, Simona Marinescu, Ilona Nicoară, Giovanni Maggi, Lia Lungu, Veronica Balaj, Ingo Glass, Vali Ivănescu, Katy Gianina Strugaru, Rosana Flavia Căpraru, Dana Marcu, Augustin Bercean, Ilie Șerpe, Laurențiu Nistorescu și tuturor celor mi-au făcut onoarea să răspundă invitației la emisiunea ”Paranteze deschise” a televiziunii lugojene din 201. An nou fericit, cu pace, sănătate și bucurii tuturor!

 

 

 

Time Machine: Peretele cu amintiri de la Galeria ProArte, închisă acum pentru restaurări. Oare ce s-a ales de aceste afişe „istorice”? Evenimente, vernisaje, expoziţii, lansări de carte, un univers pierdut… Evidenţa lor se mai găsesşte doar în catalogul criticului de artă Ioan Iovan, „Arta ca existenţă. Galeria Pro Arte din Lugoj”, Editura „Brumar”, Timişoara, 2004. Fotografiile le-am făcut în 2016, când am realizat că şi peretele cu amintiri va deveni… amintire.

Pentru că suntem în sezonul generozităţii, în care gratitudinea se impune ca stare de spirit, mulţumiri „Actualitatea literară”, muţumiri poetului şi editorului Nicolae Silade pentru găzduirea cronicilor mele în acest an.