Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iulie 2018

Numele domnului Herrman Deutsch se confundă, practic, cu istoria înotului și polo-ului din orașul de pe Timiș. La 92 de ani,”nea Harry”, cum îl știu lugojenii, este de un optimism molipsitor, iar dialogul cu el te încarcă de energie.

Așezat confortabil în fața computerului, ne-a povestit despre cei 30 de ani în care a învățat copiii din Lugoj să se dezvolte armonios, practicând înotul la ”bazinul mic”. La viața lui, nea Harry a fost înotător, poloist, voleibalist, arbitru de handbal, ba chiar și vajnic patinator pe Timișul înghețat!

DSC00157

Pe lângă echipa de polo, pe care a adus-o până la promovarea în Divizia A, a fost președinte al Comisiei de volei a Lugojului. În anii 1960-65, a organizat un campionat municipal de volei cu șase echipe de băieți și patru de fete (la fete, excelau echipele Liceului Iulia Hasdeu, condusă de Mia Biriș și Școlii Profesionale Textile, condusă de d-na Berenyi).

”Diplomă de Excelență” din partea municipalității

În martie 2012, fostul sportiv Herrman Deutsch a fost re­compensat printr-o Diplomă de Excelență din partea mu­ni­cipalității, oferită de prima­rul Francisc Boldea. Portretul lui a apărut și în volumul din 2002 al Smarandei Vultur, ”Memoria salvată – Evreii din Banat, ieri și azi”.

”În 1952 am făcut Şcoala de antrenori de înot la Academia ANEF. Era o şcoală de trei luni. Când am venit îna­poi, la Lugoj era deja construit bazinul olimpic. Con­di­ţiile pentru sport erau exce­lente. Bazinul s-a construit re­lativ repede, cu multă mun­că voluntară, cum se spunea pe atunci, deşi nu era chiar voluntară. Ţin minte că nu puteai să te înscrii la şcoală la Brediceanu dacă nu făceai muncă patriotică la bazin. Ștrandul aparținea de IGOL, strămoșul Meridianului de astăzi, iar adminstrator era Ștefan Noscko, un sprijinitor entuziast al polo-ului”, spune Harry Deutsch.

Cu echipa de polo, a înce­put de la zero. O perioadă se o­cupase şi domnul Bloch se­nior, dar oricum era foarte dificil, să faci şi lecţii de înot cu copiii şi apoi antrenamente la polo, plus că, fiecare a doua duminică, echipa juca în deplasare.

”Nu era deloc u­şor, de la 4 la 6 făceam şcoala de înot cu copiii şi de la 6 la 8 antrenamentele de polo. Cele mai grele deplasări au fost la Tg. Mureş și la O­ra­dea, dar eram tineri, eram ca o familie şi ne plăcea mult sportul”, își amintește Deutsch.

De-a lungul timpului, e­chi­pa de polo a Lugojului a a­vut mai multe nume, în funcţie de societăţile de care a aparţinut. La început, echipa se numea ”Spartak”, apoi ”Flamura Roşie” (în perioada în care aparţinea de Întreprinderea Textilă Lugoj), apoi ”Constructorul”, în perioada în care a aparţinut de trustul de construcţii, TCMT.

În sezonul 1956-57, echi­pa a ajuns în Divizia B. Pre­şe­dintele secţiei era Puiu Ioan. Portari erau Ioan Lun­gu­lescu şi Ioan Colev, iar ceilalţi echipieri erau Mircea Bala­tescu, Tiberiu Ics, Nicolae Kiss, Gheorghe (Gyury) Fuchs, Ladislau Bloch, Ivan Bloch, Relu Bîrsan, Iosif Rigo (făcuse armata la Lugoj şi a rămas aici ca poloist), Andrei Mailander, Gh. Avender, Mircea Sturza, Mi­hai Grigorovici, Iuliu Car­şa şi Ioan Gros, căpitanul e­chi­pei. Antenor (şi jucător) e­ra Herrman ”Harry” Deutsch.

În Divizia B, poloiştii lugojeni au dat piept cu echipe puternice: Voinţa Timişoara, CSM Cluj, Târgu Mureş (Polo Club Mureş), ILSA Ti­mi­şoa­ra, Crişul Oradea, Vagonul Arad, Progresul Oradea. Campionatul seriei B avea opt echipe.

Echipa câştiga meci după meci, iar atmosfera din jurul polo-ului era foarte bună. „Tribunele bazinului olimpic de la Lugoj erau full, arhi­pli­ne. Jucam duminca, de la ora12, cu peste 250 de spectatori în tribună.”, re­me­mo­rea­ză Deutsch.

Bazinul olimpic din Lugoj a găzduit primul Campionat Naţional de Juniori, în nocturnă!

Federaţia Română de Înot a luat ”la ochi” Lugojul şi aici s-a organizat o competiţie de mare anvergură. Este vorba despre Campionatul Naţional de Juniori la Înot. Pentru prima dată, o astfel de competiţie se desfăşura în nocturnă. În entuziasmul general, îno­tă­toa­rea lugojeană Heidi Rot­sching a luat locul I pe ţară, cu record naţional, la proba de 100 de metri liber. Era o î­notătoare foarte bună!

Bazinul olimpic din Lugoj a mai găzduit întâlniri inter­na­ționale de polo, precum cea în care a evoluat naționala de tineret a Bulgariei sau e­chi­pa de club ”Amirala” Lodz, din Polonia.

Aşa cum spuneam, inte­re­sul autorităţilor, sufletul pus de antrenorii Harry Deutsch şi Ladislau Bloch în echipele lor, dar şi existenţa unui bazin de dimensiuni olimpice, care dispunea de instalaţie de nocturnă şi găzduia campionate naţionale, a dus la un interes maxim pentru polo, sport acum uitat în oraşul de pe Timiş.

La polo, Lugojul a avut trei echipe masculine și una feminină

”La un moment dat, prin 1956 – 57, Lugojul a avut trei echipe complete de polo masculin: seniori, juniori I şi Juniori II”, precizează ”Nea Harry”.

El spune că a încercat să pună la punct şi o echipă de polo feminin. Fetele, 12 la nu­măr, deşi bune înotătoare, nu s-au prea „legat” în echipă. Rezultatele n-au fost deosebite, dar încercarea a fost meritorie. Din echipa de fete făceau parte Lia Negariu, campioană naţională de mare fond (pe Dunăre) şi sora ei, Maria Negariu, alături de Lotte Maier, Clara Cojereanu, Gerhild Meier şi altele.

În 1957, doi poloiști lugojeni s-au afirmat în cursa de fond (6 km) desfășurată pe Bega: locul I l-a luat Mircea Balatescu, iar locul III, Harry Deutsch.

În fine, acesta era tabloul complet al împrejurărilor în care Lugoj a câștigat Campionatul Diviziei B, în sezonul 1956/57. Cele mai grele meciuri au fost cu ocupanta locului II, CSM Cluj și cu echipa de pe locul III, ILSA Timișoara, care avea în echipă un jucător de naționala Ungariei, pe nume Török.

Cu Târgu Mureș, disputa a fost mai mult decât sportivă: ”La Tg. Mureș, ne-au promis cazare la hotel, dar până la urmă am dormit în sala de sport, pe saltele. Iar noi am zis: aha, las’ că veniți voi la Lugoj! Și la Lugoj au dormit în tribune”.

Lugojul promovează în Divizia A și oferă locul… ”Progresului” București

Este foarte interesant faptul că la acea vreme, în ţară, e­xis­tau două tipuri de bazine: acoperite şi descoperite. Cu a sa bază de la Ştrand, Lugojul se situa undeva… la mijloc. Bazinul olimpic de la Lugoj nu intra nici în prima, nici în a doua categorie. Beneficiind de un design unic, Lugojul avea singurul bazin descoperit din ţară, dar cu tribuna complet acoperită. Aşa cum spu­neam, tribuna avea o capacitate de 250 de locuri.

Nivelul la care a ajuns polo pe apă la Lugoj începea să depășească condițiile. ”În ultimii ani, în sezonul rece ne antrenam la ILSA Ti­mi­șoa­ra”, spune dl. Deutsch, care adaugă că ”în 1958, era clar că nu avem condiții de Divizia A.Campionatul începea în octombrie, iar noi nu aveam decât tribunele aco­pe­rite. Oficialii au luat pur și simplu echipa și au oferit lo­cul celor de la Progresul Bu­curești, care nici măcar nu câș­tigaseră campionatul pe Ca­pitală. Cu alte cuvinte, au primit promovarea cadou!”

Acesta a fost momentul care a pus capăt frumoasei aventuri a polo-ului lugojean.

Profesorul universitar Victor Neumann, printre poloiștii juniori ai Lugojului

În tinereţe, profesorul universitar Victor Neumann a jucat polo în echipa de juniori „Constructorul” Lugoj. Puţină lume ştie că, în tinereţe, între 14 şi 16 ani, actualul director al Muzeului de Artă din Ti­mi­șoara juca în echipa de polo juniori a oraşului natal – „Constructorul” Lugoj. Victor Neumann s-a numărat printre membrii echipei de juniori a clubului lugojean, care activa în Zona Vest a Campionatului Naţional de polo.

Lugojenii erau antrenaţi de Ladislau Bloch, iar printre coechipierii şi prietenii de atunci se aflau Ivan Bloch, Călin Ţicău, Ioan Boariu, Adi Borcănescu – viitorul arhitect stabilit la Bucureşti şi prof. univ. dr. Doru Ciosici, ajuns decan al Facultăţii de Sport din Timişoara, pe atunci portar al echipei.

Update : S-a stins la 21 iulie 2018. Odihneste in pace, Harry Deutsch! (c) Cristian Ghinea

Read Full Post »

La 16 iulie 2018 a trecut în eternitate părintele Constantin Târziu, fiu al comunei Belinţ şi rector al Bisericii Ortodoxe Române din Paris.

A murit părintele Constantin Târziu, rectorul Bisericii Ortodoxe Române din Paris. Incredibila aventură a vieţii sale a cuprins exilul, disidenţa, dar şi împlinirea destinului de păstor al sufletelor ortodocşilor români din capitala Franţei. Plecat în lumea mare de lângă Lugoj, din Belinţ, s-a întors la obârşie, după 35 de ani petrecuţi în Occident. Alături de soţia sa franceză, Catherine, a mai trăit în pace trei ani în pitoreasca aşezare timişeană.

Paranteze deschise TEN TV impreuna cu p Constantin Tarziu

A murit părintele Constantin Târziu, rectorul Bisericii Ortodoxe Române din Paris. La sfârşitul lui ianuarie 2016, în studioul Ten TV, îmi povestea incredibila aventură a vieţii sale. Odihneşte în pace, părinte !

Realizarea vieţii sale a fost restaurarea bisericii româneşti din Paris. Biserica – monument istoric “Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail”, a cărei piatră de temelie a fost pusă la 1374, a fost restaurată prin strădaniile părintelui Târziu cu bani proveniţi de la Statul Francez, Preşedinţia României şi nu în ultimul rând, de la enoriaşii din capitala Franţei.

Remarcabil, restaurarea Bisericii “Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail” a primit Premiul III pe ţară din partea Patrimoniului Monumentelor Franceze. “Este o restaurare considerată unică în Paris, având în vedere că şi la interior s-au restaurat picturile din secolele XVII-XVIII şi vitraliile din secolele XVIII-XIX”, spunea cu acel prilej părintele Târziu.

În total, la acea oră, se investiseră pentru restaurare nu mai puţin de 980.000 de euro, dintre care Statul Francez a contribuit cu 300.000, iar Preşedinţia României a oferit 57.000 de euro. Ulterior, Departamentul pentru Monumentele Istorice din Franţa a oferit încă 38.000 de euro pentru lucrări, devizul ridicându-se la 100.000 de euro.

Constantin Tirziu 2

 

„Suntem foarte bucuroşi că am reuşit, plec de la Paris împăcat”, spunea părintele Tărziu.

În 2015 a revenit la Belinţ, unde a adus, pe bucăţi, o casă maramureşeană autentică, realizată sută la sută din lemn şi veche de peste 100 de ani! Astăzi, casa părintească a părintelui Târziu împarte curtea cu cea maramureşeană, ca dovadă postumă a respectului pentru tradiţie care i-a ghidat viaţa. Odihnească în pace! (c) Cristian Ghinea

Read Full Post »

În ultimii ani, natalitatea la Lugoj a avut în general o evoluţie crescătoare. Desigur, vorbim despre naşterile înregistrate la Spitalul Municipal „Dr. Teodor Andrei”, dar statisticile pot da o imagine de ansamblu asupra trendului.

Nou nascuti 10 iulie 2018

În 2011 s-au înregistrat 494 de nașteri, iar în 2012 cifra depășea pentru prima dată 500 (505). Trendul crescător a continuat și în 2013, cu 524 de nașteri, urmat de un mic recul, 515 în 2014. În 2015, se înregistrau 565 de nașteri. În luna decembrie a anului 2015, s-a inaugurat noua maternitate a spitalului lugojean. Evenimentul s-a reflectat în cifre: în perioada ianuarie – august 2016, la Lugoj s-au născut 370 de copii, față de 360 pe primele opt luni ale anului precedent. Un record absolut a fost înregistrat în iulie 2016, cu 77 de nașteri, mult peste media ultimilor ani, de 40-45 de nou născuți pe lună. Iar în 2016, s-au consemnat 651 de naşteri! În 2017, cifra a coborât la 541 nou născuţi. În 2018, pe primele şase luni (1 iulie) au fost cu 60 de naşteri mai mult faţă de perioada similară a anului trecut, adică 316 naşteri. La ora actuală (2018), conform spuselor primarului Francisc Boldea, Lugojul are 48.886 locuitori.

Update: De la începutul anului 2018 și până la data de 28 decembrie, în municipiul de pe Timiș s-au înregistrat 588 de nașteri, cu 47 mai multe decât anul precedent, și 581 de decese.

 

Read Full Post »