Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Octombrie 2016

Filaret Barbu (cel cu papion in dreapta jos), la o petrecere cu prietenii de la Buzias, in casa sefului de gara, aflata undeva peste liniile de cale ferata, 1938. Multumesc domnului profesor Vali Ivanescu pentru aceasta noua piesă de istorie neconventionala a Lugojului!

filaret-barbu-la-buzias

Anunțuri

Read Full Post »

Profesorul Heirich Lay descrie plecarea în masă a germanilor, dar şi a altor locuitori ai Lugojului, spre Lumea Nouă, la anii 1900

Un document extraordinar de istorie necunoscută a Lugojului ne oferă profesorul Heinrich Lay, Cetăţean de Onoare al urbei, în foaia lugojenilor din Germania – „Lugoscher Heimatblatt”. Este vorba despre binecunoscuta temă a exodului germanilor din oraş, însă spre o destinaţie mai puţin ştiută: America. Plecarea germanilor spre Statele Unite este documentată de profesorul lugojean cu multă minuţiozitate, din surse vamale şi din documente de epocă.

Destinaţiile favorite: New York, Philadelphia şi Cincinatti – Ohio. În mai puţin de 20 de ani, între 1897 şi 1916, nu mai puţin de 500 de etnici germani au plecat atraşi de visul american. În deceniul ce a urmat, un număr aproape egal de membrii ai familiei sau rude au părăsit Lugojul, la chemarea celor aflaţi deja peste Ocean.

În statisticile publicate de prof. Lay, lugojenii etnici germani au avut ca destinaţie în special New York, Philadelphia, Cincinatti – Ohio, Baltimore – Maryland, Milwaukee – Wisconsin, St. Louis – Missouri şi Celeveland – Ohio. Alt lucru interesant este că majoritatea nemţilor lugojeni care au luat calea Americii porneau în aventura desăvârşită, fără să aibă pe nimeni dincolo de Ocean.

Plecările au început de prin 1890 şi au atins apogeul la 1900-1910. Situaţia era una generală, care privea nu numai minoritatea germană.

norddeutcher-lloyd

 În doar doi ani, la Lugoj s-au eliberat peste o mie de paşapoarte spre America.  „Lugoscher Zeitung” descria la 1906 o migraţie care avea deja caracter de masă. Într-un scrurt interval de timp, din ianuarie până în martie, la Lugoj s-au eliberat 152 de paşapoarte spre America, majoritatea pe numele unor bărbaţi care bărbaţi care erau şi capi de familie. În 1911, 464 de lugojeni de toate naţionalităţile cereau paşapoarte spre America, iar un an mai târziu, în 1912, numărul acestora creştea la 548. Iar astea se întâmplau într-un oraş cu circa 20.000 de locuitori! Până în 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial, Comitatul Caraş-Severin cu capitala la Lugoj pierduse deja 15.955 de locuitori, plecaţi spre Lumea Nouă. Cei mai mulţi locuitori, de toate etniile, părăseau Bocşa, Moldova Noua şi capitala comitatului, Lugojul. În acel an, 478 de lugojeni au cerut paşaport spre America.

norddeutscher-lloyd

 De ce au plecat aşa mulţi lugojeni spre America? Explicaţia dată de profesorul Lay este simplă: plecarea în masă a lugojenilor spre Lumea Nouă şi-a avut rădăcinile în schimbările profunde din agricultură. Industrializarea exploatărilor agricole, prin introducerea unor maşini precum cositoare, secerătoare, batoze etc. a ruinat mulţi ţărani individuali, care nu-şi mai găseau locul în mica industrie locală. Odată cu apariţia Dualismului şi introducerea maghiarizării, s-au pierdut unele privilegii acordate în trecut „grănicerilor” bănăţeni, ceea ce a stârnit pe alocuri revolte reprimate sângeros, precum cea de la Mehadica, sau emigrare în masă.

Nu ştim care a fost amploarea acestui fenomen în rândul lugojenilor de origine română, pentru simplul fapt că nu s-a găsit un cronicar aplecat cu minuţiozitate spre arhive, aşa cum este şi acum profesorul Lay.

Totuşi, datele din presa germană („Lugoscher Zeitung”) culese de acelaşi cercetător arată unele date din 1924. În acel an, din zona Lugojului au plecat spre America (SUA, Argentina şi Brazilia) 298 de emigranţi – 194 germani, 119 români, 48 de unguri, 11 sârbi, şapte slovaci şi restul de alte naţionalităţi.

norddeutscher_lloyd_reklameseite_1903_b

Ce oferea America lugojenilor care şi-au părăsit oraşul? În primul rând, oraşe industriale precum New York sau Philadelphia, aflate mereu în căutare de forţă de muncă, ofereau mari posibilităţi lugojenilor de a-şi face un rost acolo. Şocul cultural era atenuat de integrarea în comunităţi în care se vorbea limba maternă şi care dispuneau de şcoli, biserici şi comerţ propriu.

Cu privire la exodul germanilor lugojeni spre America, profesorul Lay notează conştiincios până şi vapoarele cu care aceştia au părăsit Europa şi porturile de plecare. Vasele „Brandenburg”, „Mainz”, „Kronprinz Wilhelm” şi „Ultonia” au dus cei mai mulţi lugojeni de etnie germană spre SUA, iar porturile de plecare au fost Bremen, Hamburg (Germania), Rotterdam (Olanda), Anvers (Belgia) sau Fiume (Rijeka) din Croaţia de azi, ori Trieste din Italia.

Marea majoritate a plecărilor s-au consemnat în portul german Bremen, pe linia Norddeutscher Lloyd, care avea reprezentanţă şi la Timişoara. Alţi lugojeni au folosit navele altei linii maritime germane – „Hamburg American Line” şi cei mai puţini au apelat la faimoasa „Cunard Line”, care opera din portul Fiume. Astăzi, peste episodul exodului în masă de la începutul secolului trecut spre America nu se mai păstrează decât datele privind populaţia germană a Lugojului. În timp ce românii majoritari îşi pierd cu seninătate memoria, comunităţi precum cea germană şi cea evreiască, într-o oarecare măsură şi cea maghiară, îşi păstrează cu grijă documentele din trecut.

Cristian Ghinea

Read Full Post »