Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘SUA’

Familia Szeyller, originară din Lugoj, s-a adunat din mai multe puncte cardinale pentru a se răspândi apoi în diverse locuri ale lumii. Bunicii şi străbunicii sunt din Lugoj şi din Vârşeţ (oraş situat pe actualul teritoriu al Serbiei), apoi destinele le-au mânat paşii spre Germania, Elveţia şi Statele Unite ale Americii. Singurele amintiri comune ale membrilor familiei sunt casa de pe fosta stradă Andrei (13 Decembrie), situată la colţ cu Cloşca şi pasiunea comună – muzica.

fratii-szeyllers

Rodica Ingeborg Maier, stabilită acum la Munchen şi fostă solistă a Corului Vidu din Lugoj, spune că bunica ei, Barbara Szeyller, născută la Vârşeţ, organiza adevărate serate muzicale unde cânta arii din opere acompaniată la pian de membrii familiei. Pasiunea s-a transmis mamei sale Iuliana, care, deportată în Rusia, la Donbas, alături de alţi etnici germani din Lugoj, a supravieţuit timp de cinci ani (1945-1949) şi graţie cântecelor pe care le cânta în duet cu o altă deţinută, Irina Fichtler.

Dar cea mai interesantă dovadă a talentului muzical al familiei vine de peste ocean şi este reprodusă într-o fotografie veche de aproape 90 de ani.

“Fotografia este făcută la mijlocul anilor 20 în oraşul american Akron din statul Ohio, acolo unde s-a stabilit ramura „americană” a familiei noastre şi reprezintă trupa „Szeyller’s Band and Orchestra”, fondată de bunicul meu, Szeyller Jozsef. În imagine, este domnul de deasupra de tobă. Ţine în mâini o trompetă, dar pot să vă spun că era un poli-instrumentist, cânta bine la mai multe instrumente. El a fost de altfel şi întemeietorul formaţiei, un om care era şi manager al trupei, deci se ocupa de organizarea şi programarea concertelor. Fratele lui cel mare este domnul cel corpolent care apare în marginea din stânga a imaginii. Am înţeles că el, ca trompetist, era un instrumentist chiar mai bun decât bunicul meu. Numele lui era evident, tot Szeyller, iar prenumele nu-l mai ştiu excat, ştiu doar că i se spunea Moţi. Trupa Szeyller, care cânta la început doar muzică de jazz, a continuat să existe decenii de-a rândul. Evident, componenţa s-a tot schimbat faţă de formaţia originală, întemeiată de bunicul, dar mereu a fost cineva din familie care să cânte acolo. Trupa există şi în prezent şi din ea fac parte alţi doi Szeyller: Christian şi Jozsef (Ioji)”, spune Rodica Ingeborg Maier.

Interesant este că Jozsef Szeyller a practicat şi în America aceeaşi meserie pe care o învăţase acasă: cea de pieptănar. La Lugoj, avea o maşină de fabricat piepteni. „Am păstrat de la el doi piepteni care îmi aduc noroc. Port mereu unul la mine, ca pe un talisman. Îmi aduc noroc şi îmi amintesc totodată de familia mea din America”, spune Rodica Maier vorbind despre verii ei din Akron şi Houston.
Cristian Ghinea

Reclame

Read Full Post »

Krista de Geest este primul sportiv american care joacă într-o echipă de club din Lugoj. Ştiam asta de la începerea sezonului de volei, dar am aşteptat cu prezentarea pentru a aprecia mai bine evoluţiile sale. Într-adevăr, Krista şi-a câştigat în câteva luni un loc solid în echipă, confirmând cu fiecare prezenţă a sa pe teren.

O voleibalistă din SUA, ţara care deţine titlul mondial, a ales să joace în Banat. Din start, trebuie explicat un paradox. SUA deţin titlul mondial la volei feminin, în condiţiile în care acolo nu se dispută un campionat intern clasic. Practic, la 22 de ani, la terminarea Colegiului, şansa multor jucătoare americane de valoare este să vină şi să joace în Europa, pentru a continua voleiul de performanţă. Este şi povestea Kristei, prima sportivă americană all-time care face parte dintr-o echipă lugojeană. A început voleiul în micul orăşel Spencer din Iowa, acolo unde s-a născut, la 10 ianuarie 1990. “Spencer este un oraş mic, o aşezare pe gustul meu. Am o familie foarte numerosă: mama, tata, trei surori, la care se adaugă tatăl vitreg, un frate şi o soră vitregă. Am început să joc volei inspirată fiind de sora cea mare, Kayla, care juca într-un club din Spencer. În SUA, am jucat timp de 11 ani, dintre care 5 ani în perioada Colegiului, la diferite formaţii, cea mai importantă fiind University of Northern Iowa Athletics. La Spencer nu am jucat, dar am antrenat o perioadă echipa Club Iowa Juniors, o formaţie de speranţe, cu copii între 8 şi 11 ani, cu care am făcut multe turnee”. Despre volei, ca sport, deşi nu se predă decât trei luni în unele şcoli, Krista de Geest spune că trece printr-o perioadă de dezvoltare vertiginoasă în SUA.

IMG_2019

“Fiecare prezenţă pe teren e o provocare, apreciez în mod deosebit viteza jocului”. Prima mare provocare a carierei a fost începutul experienţei europene. “Anul trecut am jucat pentru prima dată în Europa, în campionatul Suediei, la echipa Svedaia Sweden din prima divizie. A fost prima mea experienţă într-o ligă europeană”, spune Krista. Aici, în Suedia, Krista a făcut o foarte bună impresie, pentru intervenţiile sale decisive fiind poreclită “baby face killer”, adică… “ucigaşul cu chip de copil”. Dar dezvoltarea jocului şi dorinţa de a se dezvolta pe plan sportiv a impus alte opţiuni. “Agentul meu Sim Gratton mi-a propus mai multe variante de cluuri din Europa. Am ales Lugojul, pentru că ştiam valoarea primei divizii şi aflasem că CSM este un club care are în palmares două titluri de vicecampioană Balcanică (*). Era o provocare nouă, nu am fost deloc dezamăgită”, ne declară Krista, care joacă la CSM Lugoj pe postul de atacant central. După câteva luni în tricoul divizionarei A – CSM Lugoj, Krista apreciază nivelul voleiului feminin din România: “Este o competiţie foarte bună, fiecare prezenţă pe teren este foarte solicitantă şi apreciez în mod deosebit viteza jocului”.

IMG_1997

Prietenii din Lugoj mi-au organizat o cină de Ziua Recunoştinţei, pentru a mă simţi ca acasă. Desigur, am întrebat-o pe Krista cum se împacă cu Lugojul, un oraş cu mai puţin de 50.000 de locuitori, în care unii localnici spun că nu ai prea multe lucruri de făcut. “Nu mă deranjează faptul că Lugojul e un oraş relativ mic. Pe plan sportiv, nu contează, ştiu că Blajul e şi mai mic şi au o echipă foarte bună. Şi Spencer, oraşul meu natal, este mic şi mă simt la Lugoj ca şi acolo. La Lugoj sunt ca acasă. Meci de meci viun atâţia oameni să ne încurajeze, jocul în faţa publicului îmi dă energie. Într-un oraş mare m-aş fi simţit pierdută, aici vezi, la fiecare meci, atâtea feţe cunoscute! M-am simţit foarte binevenită şi, treptat, de când am spus ceau şi bună ziua, încerc să depăşesc şi bariera lingvistică. Încerc să şi scriu româneşte, dar diacriticele mă derutează foarte mult, plus că mi-e greu să pronunţ “î” sau “ă”. Acum ceva vreme, echipa şi prietenii mi-au oferit o cină de Ziua Recunoştinţei, pentru a-mi aminti de sărbătoarea de acasă, de Thanksgiving Day. Am pus pe facebook fotografia şi asta i-a bucurat mult pe ai mei din America”.

IMG_1561

“Surpriză: joc pentru oraşul unde s-a născut actorul din Dracula! Am întrebat-o pe Krista de Geest care a fost reacţia părinţilor ei atunci când le-a spus că va juca la un club din România. “Reacţia a fost foarte bună, părinţii ştiau unde se află România, au spus că este important că am ales un club european”, arată sportiva din SUA. “La Lugoj, timpul liber mi-l petrec cu fetele, la o cafea, vedem câte un film împreună, mai mergem şi la Timişoara, pentru o plimbare. Atmosfera e bună la echipă, muncim din greu la antrenament, iar în rest suntem prietene. Mi-ar plăcea să rămân aici cât mai mult timp posibil, dar totul depinde şi de agentul meu (n.r. – în probe la CSM a fost şi o altă sportivă din SUA – Quan Scott, care însă nu a continuat)”, adaugă Krista. De curând, a aflat că marele actor Bela Lugosi, cel care l-a jucat pe Dracula la Hollywood, s-a născut la Lugoj – “abia aştept să le spun asta părinţilor mei”! (Cristian Ghinea)

Read Full Post »