Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Martie 2013

Ciprian Sârghe a ridicat banalele ustensile de scris la rang de obiecte de colecţie

Pixul, o umilă unealtă de scris, nu reprezintă pentru mulţi dintre noi mai mult decât un banal obiect de unică folosinţă. Când e gata pasta, îl arunci, sau, în cel mai bun caz, îl uiţi prin vreun sertar. Însă pentru lugojeanul Ciprian Sârge, pixurile sunt obiecte demne de o adevărată colecţie. Ciprian vede în fiecare pix ceva interesant şi care merită a fi păstrat. “Pasiunea mea a pornit în anul 2001. În acel an eram în armată, iar colonelul m-a pus să scriu ceva în registru. Era chiar de Ziua României şi mi-a dat un pix cu pastă mai bună, care avea imprimat pe el steagul României. De atunci, am tot adunat la ele, azi unul, mâine altul şi tot aşa. Când am plecat din armată adunasem 11 pixuri, iar acum am peste 800 în colecţie, spune Ciprian Sârghe.

Ciprian Sarge colectionar pixuri

Unelte de scris artizanale şi inedite. Colecţia sa este plină de unelte de scris inedite: un pix rusesc de la jumătatea anilor 1960, cu cadrane pe care se puteau regal ziua, luna şi anul, pixuri vechi, din lemn lăcuit, altele făcute tot din lemn, prin mijloace artizanale sau la strung, alături de mărci consacrate precum “Rotring”, “Marchisa”, “Senator”, “Diplomat”, “Romus”, “Dante – UK” etc. Ciprian Sârghe este deschis la schimburi, pentru a-şi lărgi colecţia, însă potenţialele oferte nu l-au impresionat. “Am intrat pe net şi am văzut cam ce au alţi colecţionari din ţară, însă nu am fost prea încântat. Tot pe net am mai văzut un colecţionar, agent de poliţie din Târgu Mureş, care avea vreo 400 de pixuri. Eu am dublu şi cred că majoritatea sunt peste ce a adunat el”, adaugă Sârghe.

Colectionar pixuri 1

Cel mai scump pix – un “Diplomat” de 1.600.000 de lei. Lugojeanul mai colecţionează suporturi cu magnet reglabile pentru birou, dar şi stilouri chinezeşti din anii 80, majopritatea păstrate în cutiile originale, ceea ce le sporeşte mult valoarea de colecţie. Colecţia e ordonată după materialul din care sunt confecţionate pixurile: metal, aluminiu, plexiglas, lemn. Pixurile vechi sunt păstrate cu pasta originală, chiar dacă ele nu mai scris de atâta timp. Înlocuirea pastei ar însemna renunţarea la o “piesă” în original, ceea ce un colecţionar adevărat nu face niciodată. Dintre mărcile româneşti devenite rarităţi în ziua de azi, Flaro Sibiu este cea mai cunoscută, iar Ciprian are câteva piese în colecţie păstrate în cutiile cu care au fost cumpărate. Cel mai scump pix din colecţie cumpărat din ţară este un “Diplomat”, cumpărat cu 1.600.000 de lei (înainte de apariţia leului “nou”), iar de peste hotare, un pix adus din Germania, care a costat la vremea sa 50 de mărci.

Colectionar pixuri 3

Pix cu paste în zece culori. Unele pixuri, fabricate prin anii 70-80, sunt adevărate diorame în miniatură: colecţia cuprinde 10-15 modele cu cameră umplută cu lichid şi “fereastră” prin care circulă diverse vehicule, vapoare etc. Un alt principiu de ordonare a colecţiei este după numărul de culori (roşu, verde, albastru, negru), cel mai bogat la acest capitol fiind un pix “Felicitas” adus din Spania şi care scrie în zece culori. O combinaţie rară prezintă un pix “Rotring”, care are pastă roşie, pastă neagră şi creion de 0,5 ce pot fi acţionate succesiv. De altfel, al treilea criteriu de ordonare a colecţiei este mecanismul de acţionare a pastei.

Colectionar pixuri 3

Tot felul de „ciudăţenii”: pixul vorbitor, pix cu briceag, pix-radio şi lanternă!  Pixurile lui Ciprian au toate formele imaginabile: tub de pastă de dinţi, ruj de buze, rulete, agrafă de păr, pix cu cap de păpuşă, pixuri fabricate în România înainte de ’89, în formă de pană etc. Există şi unelte de scris… multifuncţionale, precum pixuri cu tabla înmulţirii (fabricate în China), pixuri cu ceas sau cu calculator, pix cu… radio şi căşti, precum şi pixuri tip breloc. Culmea multifuncţionalităţii este un pix cu pastă, lanternă şi… briceag. Pixul magnetic, ca magneţii de frigider, stă alături de un pix… vorbitor, care îţi spune câteva cuvinte în nemţeşte atunci când acţionezi pasta. Din Praga, Capitala Cehiei, Ciprian şi-a adus un pix de purtat la gât, iar din magazinele noastre de artizanat, şi-a procurat un pix în formă de şarpe, cu coada din mic segmente de lemn, care se mişcă. Cel mai mare obiect are peste 30 cm. Desigur, la loc de cinste sunt seturile de două sau mai multe pixuri în husele originale.

Colectie pixuri

“Când intru într-o librărie, primul lucru la care mă uit este sectorul cu stilouri şi pixuri”. Multe lucruri vechi, de valoare şi la preţuri foarte bune le-am luat de la ociko piaţ’, de la Lugoj, dar obiecte interesante,de serie mică, se găsesc în magazinele de suveniruri”, spune Ciprian. Orice colecţionar iubeşte să-şi vadă colecţia expusă, dar Ciprian s-a lipsit de această plăcere. “Eu locuiesc la apartament cu două camere, iar ca să le expun în casă, mi-ar trebui un loc destul de mare. În plus, am o fetiţă şi trebuie să-i fac loc pe rafturi pentru păpuşile ei”. În afară de acest inconvenient, fiecare “nou venit” în colecţia lugojeanului înseamnă un nou motiv de bucurie.

Cristian Ghinea

 

 

Read Full Post »

În anii intebelici, Lugojul a avut o perioadă de performanţe fotbalistice notabile pe plan naţional. În sezonul 1937-38, “Vulturii” a evoluat în prima divizie a ţării, ispravă uitată acum aproape cu desăvârşire. Victor Maier senior a fost unul din jucătorii care au făcut posibilă această reuşită.

“A fost un renumit fotbalist – sufletul clubului Vulturii Textila Lugoj în perioada interbelică, atunci când s-a făcut cunoscut şi pe plan naţional. Era prietenos, avea o fire caldă şi un fizic plăcut – de artist şi sportiv. Fotbalul bănăţean îi datorează o vie memorie şi adâncă recunoştinţă”, spunea despre el Victor Maier junior, cel care i-a dedicat distinsului său tată o broşură comemorativă, intitulată “Centenar Victor Maier – senior”.

victor maier 1

Coleg de echipă echipă cu Ştefan Dobay şi Jean Lăpuşneanu

Victor Maier senior s-a născut la Lugoj, în anul 1909, într-o familie de “paori” înstăriţi de pe strada Timişoarei. Mama era de origine germană, trăgându-se dintr-o familie muncheneză. De mic, Victor a trăit în aer liber, îndrăgind munca la câmp, la vie, la fâneţe sau la pădure. Energia sa debordantă îi permitea să se consacre şi fotbalului – marea sa pasiune. Încă de atunci, fotbalul şi luptele erau sporturile favorite ale lugojenilor. De la miuţele jucate pe terenul de la Cotu Mic şi până la trecerea sa, la 15 ani, ca junior la Clubul “Vulturii”, nu a fost decât un pas. Clubul fusese înfiinţat în anul 1921 şi, deşi reprezenta un oraş relativ mic, avea ambiţii mari, fiind susţinut de politicieni influenţi ai vremii, care făceau parte şi din consiliul de administraţie. Cu toate astea, Victor Maier sr. părăseşte Lugojul în anul 1924 în urma examenului reuşit la Şcoala Superioară de Comerţ din Timişoara. Ca fotbalist, calităţile tehnice şi fizice, inteligenţa în joc şi orientarea în teren l-au făcut remarcat de marile cluburi timişorene. Optează pentru “Banatul”, grupare formată dintr-o uniune de cluburi, care i-a oferit cele mai bune condiţii: plata şcolarizării, cazarea, masa şi cheltuielile de deplasare. La “Banatul” Timişoara, Victor Maier sr. va evolua până ce va termina şcoala comericlă, adică patru ani, până în 1929.
Interesant este că la şcoală i-a avut ca şi colegi pe trei fotbalişti care vor juca în naţionala României (Sepi II – Graţian, Lazăr Sfera şi Victor Carte), iar pe teren, la “Banatul”, pe alţi doi faimoşi internaţionali români – Ştefan Dobay şi Nicolae Covaci. Dobay, poreclit “spaima portarilor”, a jucat 41 de meciuri şi a marcat 20 de goluri la echipa naţională, participînd la două turnee finale ale CM (Italia 1934 şi Franţa 1938). Pe vremea când juca la Ripensia, a fost de patru ori golgeter al campionatului României.

victor maier 2

Două selecţii la naţională

În sezonul 1928-29, profitând de declinul clubului “Chinezul”, multiplă campioană a României, “Banatul” Timişoara, cu Maier în echipă, se califică în turneul final al Campionatului Naţional. “Banatul” era o super-echipă, care a învins printre alţii pe Rapid (cu 3-0 şi 5-2) şi a făcut scorul campionatului: 9-0 cu Kadima. Echipa era formată din Lăpuşneanu – Talianu, Czako – Halmos, Stanciu, Maier – Kiss, Dobay, Ciolac, Sepi II, Covaci. Un an mai târziu, Lăpuşneanu, Czako, Stanciu şi Covaci evoluau la primul turneu final al unui Campionat Mondial de Fotbal – Uruguauy 1930. Maier, la rândul lui, e convocat în două rânduri la lotul naţional, însă nu ajunge să joace efectiv.
La terminarea şcolii, Victor Maier sr. îşi făcuse deja un nume ca fotbalist. Deşi era dorit de mari echipe ale vremii (Ripensia Timişoara, care se formase în acel an 1929, Ferencvaros Budapesta, Gloria Arad sau U Cluj), el alege să revină la Lugoj.
Aici, se integrează într-o echipă puternică, în formula de bază Ludwig – Slivak, Ignuţa – Maier I, Hambalco, Kincs- Maier II, Popescu, Iorga II, Musteţiu şi Franţiu. A evoluat în turnee în Europa, în ţări precum Ungaria, Cehoslovacia, Germania, Franţa Italia şi chiar pe celebrul “Pratter” din Viena, în perioada când “Vulturii” era antrenată de un austriac.
În acele vremuri, fotbalul nu era o “afacere” ca în zilele noastre, când jucători mediocri câştigă bani buni evoluând pe dreptunghiul cu iarbă. Deşi juca la cel mai înalt nivel, Maier îşi câştiga existenţa din slujba de expert contabil la firme ca Banca Albina sau SC Muschong Lugoj şi mai apoi ca şi contabil şef la Uzina Electrica din oraş.

Vulturii 1930A

Visul lugojenilor: “Vulturii” în Divizia A

Ca antrenor-jucător, Victor Maier reuşeşte marea performanţă de a califica echipa în campionatul naţional – ediţia 1937-38. Bilanţul singurei prezenţe a “Vulturilor” în prima ligă a ţării a fost unul onorabil: şase victorii, două egaluri şi zece înfrângeri din 18 meciuri jucate, cu un golaveraj de 24-41. “Vulturii” au evoluat în grupa a doua a Campionatului Naţional, ocupând locul şapte de zece echipe. Iată şi rezultatele: 3-2 şi 1-3 cu Ripensia Timişoara, 1-0 şi 2-2 cu Juventus Bucureşti, 1-3 şi 1-3 cu Sportul Studenţesc, 0-1 şi 0-1cu Aripile CFR Braşov, 0-2 şi 1-5 cu Venus Bucureşti, 1-1 şi 2-9 cu Gloria Arad, 2-1 şi 2-4 cu Crişana Oradea, 0-1 şi 2-3 cu Universitatea Cluj, 2-1 şi 0-2 cu Dragoş Vodă Cernăuţi. Rezultatele sunt cu atât mai meritorii cu cât Lugojul avea în perioada interbelică în jur de 22.000 de locuitori, iar oponentele sale erau toate din oraşe mari.
Performanţele lui Victor Maier au rămas consemnate în presa vremii: “Gazeta sporturilor”, “Sportul naţional”, “Dimineaţa sportivă”, “Arena”, “Sport” şi ziarele timişorene de limbă maghiară şi germană. La 100 de ani de la naşterea sa, se cuvine să-i închinăm un gând bun celui care a fost cel mai bun fotbalist lugojean al anilor interbelici. (Cristian Ghinea)

Read Full Post »