Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Septembrie 2013

Acest text a fost scris cu ceva vreme în urmă, ca formă de respect pentru anonimii, cei puţini! – care însoţesc pretutindeni echipa noastră de volei. O echipă mică, ajunsă însă pentru a doua oară în Cupa Balcanică, a cărei ediţie 2013 va avea loc la Lugoj. Mă bucur că public să aşez aceste rânduri de suflet pe blogul personal, un spaţiu drag, liber de constrângeri. Aşadar, iată ce scriam cu un an în urmă.

Proba ataşamentului. Echipa de volei feminin care reprezintă cu cinste Lugojul în prima divizie a ţării are parte de suporteri pe măsură. Vreo 10-12 dintre aceştia merg în toate deplasările CSM-ului, indiferent de vreme şi de lungimea drumului. La fiecare meci disputat la Bucureşti, Piatra Neamţ, Blaj, Cluj, Sibiu, Târgu Mureş, Botoşani sau Craiova, ei dau proba ataşamentului faţă de volei, înfruntând galeriile adverse şi făcând acelaşi spectacol ca şi acasă. De şapte ani, Mihaela Găvruţia se numără printre cei mai fideli fani ai echipei de volei CSM Lugoj. În ultimele trei sezoane, împreună cu un mic grup de prieteni, merge la toate meciurile din deplasare ale voleibalistelor noastre. “Deplasările le fac împreună cu sora mea, cu părinţii Dianei Tătaru, căpitanul echipei şi cu o prietenă a acesteia. Cu noi mai merge familia Adrian şi Corina Serendan, Adi Nistorescu, cel care face fotografiile şi Cătălin Tătaru, soţul sportivei”, spune Găvruţia, care adaugă că „e altceva să simţi pe pielea ta bucuriile, trăirile astea care nu se pot povesti. Am fost şi la Botoşani acum doi ani, când ne-am calificat prima dată în Cupa Balcanică. Anul următor n-am mai avut un parcurs la fel de bun, dar de pe locul VIII am trecut pe VII, în detrimentul Craiovei. Veronica Lupaşcu a jucat atunci accidentată, cu fractură la deget, şi a făcut-o senzaţional. Interesant este că acest lucru s-a întâmplat şi acum la Blaj, când fetele au câştigat două seturi, tot cu ea accidentată în teren. Lucrurile astea fac diferenţa!”.

IMG033

Pentru Mihaela Găvruţia nu contează miile de kilometri parcurşi pe drumurile patriei, pentru că a observat cât e de important ca fetele noastre să fie susţinute: „n-am numărat kilometri parcurşi, dar sigur sunt de domeniul miilor. Dacă eşti la volan, nu e deloc uşor. Faci un drum lung, te consumi acolo, stai în tensiune, după care iar te pui pe drum şi ajungi înapoi pe la unu-două noaptea. Dar nu regret nimic, nici după înfrângeri. Dacă eşti suporter, atunci eşti şi la bine, şi la greu, sportul nu înseamnă numai victorii, trebuie să ştii să şi pierzi”.

volei lugoj 01

Efortul financiar? Nu-l regreţi, dacă e făcut din suflet. Cu excepţia unei scurte perioade de 3-4 luni când au mers cu autocarul suporterilor, au folosit maşinile personale. Şi n-au dus lipsă de peripeţii! „În toamnă, în drum spre meciul de la Cluj, ni s-a stricat maşina undeva pe la Deva. Din fericire, prietenul nostru Adi Nistorescu s-a întors de după Orăştie, ne-a luat, ne-a dus la meci, am câştigat şi am venit acasă. E drept că maşina a ajuns pe „şlep” la Lugoj. Alţi bani, altă distracţie!”, spune Găvruţia. Cu banii din buzunar şi-au făcut bannerele proprii, şi-au procurat „beţele” gonflabile şi de alte instrumente zgomotoase: trompete, tobe, vuvuzele. Au confecţionat tricouri speciale cu „Hai Dia”, iar Mihaela Găvruţia a compus chiar un imn pentru echipă! „Versurile le-am compus eu, la cinci minute după victoria cu Piatra Neamţ. Cinci copii de la Colegiul Naţional Coriolan Brediceanu, clasa a XII-a D, au pus versurile pe muzica din „Andrii Popa” şi l-au cântat pentru prima oară live la sală, acompaniaţi la chitară de Iulian Lazăr. Apoi cântecul l-am înregistrat într-un studio cu aparatură adecvată, pentru a-l putea difuza la staţie ”, spune Găvruţia.

volei lugoj 2

Un public unic în ţară. Desigur, pe lângă oboseală, drum lung şi tensiune, mai este şi ostilitatea localnicilor, care pentru unii poate fi intimidantă. „Niciodată nu ne-a fost teamă să strigăm şi nu pot să spun că am avut probleme serioase undeva în ţară. Recent, pe la Craiova am mai avut parte de agresări verbale, dar nu am intrat în polemici, oricum n-au fost mai mult de două persoane. Şi la Lugoj mai sunt unii care comentează, pădure fără uscăciuni nu există!” Mihaela Găvruţia este de părere că Lugojul are un public cu totul deosebit, având în vedere numărul mare de oameni care vin la meciuri. Lugojenii sunt de apreciat, pentru că ei vin doar pentru voleiul feminin, în timp ce în oraşele mari meciurile fetelor sunt în cuplaj cu voleiul masculin, handbalul sau baschetul, care aduc grosul spectatorilor. Totuşi, mulţi lugojeni vin la volei ca la… teatru. „Aş vrea să văd că lumea se implică aşa cum am văzut la Blaj, unde publicul încurajează extraordinar echipa”, îşi doreşte Mihaela Găvruţia. Şi totuşi, în deplasări, mica galerie lugojeană nu se lasă intimidată.

cupa balcanica 2013

Prietenia din afara terenului consolidează performanţa Mihaela Găvruţia, care a jucat baschet, deşi nu la nivel de performanţă, priveşte cu alţi ochi performanţa voleibalistelor lugojene, care au acces pentru a doua oară în Cupa Balcanică. „Cel puţin de trei ani de când e antrenor Bogdan Paul la Lugoj, oraşul nu are decât de căştigat. M-aş bucura din suflet ca responsabilii oraşului să reuşească să-l ţină în continuare, iar el să construiască aici echipa pe care şi-o doreşte. Lumea nu-şi dă seama cât e de greu să ţii unită o echipă, ce mult cântăreşte aici munca antrenorului sau al căpitanului de echipă, Diana Tătaru”, spune Găvruţia, adăugând că din lotul de 12 jucătoare, Diana Tătaru, Laura Lungu şi Ionela Cania sunt născute chiar la Lugoj, ceea ce este destul de mult faţă de celelalte echipe din Divizia A.Ca fiind foarte apropiată de echipă, am întrebat-o pe Mihaela Găvruţia cam care ar fi secretul succesului fetelor care reprezintă Lugojul pe prima scenă voleibalistică a ţării. Ea spune că nu e vorba neapărat de motivaţia financiară, capitol la care celelate divizionare stau mai bine. Răspunsul a fost foarte clar: „Contează foarte mult să existe relaţii de prietenie şi în afara terenului de joc. Ei bine, la Lugoj asta chiar se întâmplă!” (foto 2 si 3: Florin şi Imola, cu mulţumiri)

Cristian Ghinea

Read Full Post »