Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Istoria Banatului’ Category

În ultimii ani, natalitatea la Lugoj a avut în general o evoluţie crescătoare. Desigur, vorbim despre naşterile înregistrate la Spitalul Municipal „Dr. Teodor Andrei”, dar statisticile pot da o imagine de ansamblu asupra trendului.

Nou nascuti 10 iulie 2018

În 2011 s-au înregistrat 494 de nașteri, iar în 2012 cifra depășea pentru prima dată 500 (505). Trendul crescător a continuat și în 2013, cu 524 de nașteri, urmat de un mic recul, 515 în 2014. În 2015, se înregistrau 565 de nașteri. În luna decembrie a anului 2015, s-a inaugurat noua maternitate a spitalului lugojean. Evenimentul s-a reflectat în cifre: în perioada ianuarie – august 2016, la Lugoj s-au născut 370 de copii, față de 360 pe primele opt luni ale anului precedent. Un record absolut a fost înregistrat în iulie 2016, cu 77 de nașteri, mult peste media ultimilor ani, de 40-45 de nou născuți pe lună. Iar în 2016, s-au consemnat 651 de naşteri! În 2017, cifra a coborât la 506 nou născuţi. În 2018, pe primele şapte luni (1 iulie) au fost cu 60 de naşteri mai mult faţă de perioada similară a anului trecut.

 

Reclame

Read Full Post »

În cea mai bună companie, alături de tatăl meu, profesorul emerit şi scriitorul Nicolae Ghinea. „Enciclopedia Banatului – Literatura” – Academia Română, Timişoara, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu”, ediţia I, Editura David Press Print, Timişoara 2015, pag. 320-321. „Enciclopedia Banatului – Literatura” – Academia Română, Timişoara, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu”, ediţia a II-a, Editura David Press Print, Timişoara 2016, pag. 281-282.

Read Full Post »

Teritoriu sacru / Sinagoga Neologă Lugoj, 6 iunie 2018

Teritoriu sacru

Read Full Post »

Un articol mai vechi, din 2006, pe care îl redăm integral. Gelu Hedre a lucrat timp de 33 de ani la Fabrica de la Margina. Angajat în 1968, a lucrat primii cinci ani ca şi controlor de calitate la depozitul de lemn, apoi a trecut la sectorul de aprovizionare-desfacere, pe care l-a şi condus până în 2001. La ora interviului, Gelu Hedre era viceprimar al comunei Margina.

„Pe vremuri, aveam două sectoare mari. Una era vechea fabrică care cuprindea distilarea uscată a lemnului, ca produs principal, iar secundar – era partea volatilă, care, printr-un sistem tehnic de condensare, se transforma într-un acid, un lichid de culoare brun-negricioasă. La rândul lui, era materie primă pentru aşa-zisul diluant, adică alcool metilic. Faza a doua de distilare avea loc într-o secţie foarte sofsticată şi super-tehnică, unde se scotea acidul acetic, cu o concentraţie de 40-60%” explica Gelu Hedre.

DSC06142

Cu alte cuvinte, la „Solventul” Margina se fabrica un produs solid – mangalul de retortă şi unul lichid – alcoolul metilic. Acesta se tranforma în solventul EA (acetat de metil) şi în esenţa de oţet. Erau trei categorii de oţet: „glacial” de 99%, alimentar, de 80%, care se dilua şi oţetul de 9 grade, cel de pe rafturile magazinelor.

„Solventul” şi… „absolventul”

În anii ‘80, odată cu introducerea variantei a doua de producţie a solvenţilor organici, la Margina lucrau în jur de 750-800 de angajaţi. Personalul tehnic şi administrativ număra în jur de 100 de persoane.

DSC06143

Mulţi erau tineri ingineri, aflaţi în perioada de stagiatură. Pentru că Margina era secţie a Combinatului „Solventul” din Timişoara, aceasta era calea lor de acces spre capitala Banatului, oraş închis în anii ‘80, de unde şi porecla „Absolventul” (de la „Solventul”).

În anii ’70, cînd încă se mai făceau murături (castraveţi, gogoşari etc.), aici lucrau şi numeroşi muncitori sezonieri, în perioada de vară. Însă, în anii ‘80, instalaţia a fost vândută la Lugoj, unde s-a înfiinţat Secţia CLF, care producea murături.

Mangalul de Margina, renumit pentru puritatea sa

Alţi sezonieri erau angajaţi la Margina în perioada exportului de mangal – exclusiv pentru grătar şi grill, care trebuia pus în saci de 2 kg, pentru piaţa externă. Mangalul de Margina, din care erau scoase gudroanele, era renumit pentru puritatea sa.
În acei ani, se obişnuia să fie pusă o bucată de mangal în frigider, pentru odorizarea acestuia – absorbea toate mirosurile. Se mai folosea la măştile de gaze, la degazolinare, la farmacii – ca şi cărbune activ, pentru pansamente gastrice.

Cuprul vechilor instalaţii, o tentaţie prea mare

Practic, pe utilajele originale din 1915 s-a lucrat până la închiderea activităţii din 2005. Utilajele erau în proporţie de 80-90% din cupru. Doar la ultima retehnologizare, cuprul folosit la utilaje avea 80 de tone. În total, cantitatea de cupru electrolitic (peste 90% puritate) ar fi fost mai mare de 200 de tone. O istorie de 90 de ani de industrie la Margina a dispărut, pentru că tentaţia era prea mare pentru „regii” şi „împăraţii” noii Românii.

De atunci, zona nu şi-a mai revenit.„În anii 80, un muncitor calificat de categoria aV-a câştiga binişor: 3000 de lei, iar un inginer, cam 3500. Aveam şi sporuri de toxicitate şi pentru munca de noapte. Zilnic, aici veneau opt trenuri personale cu care făceau naveta muncitorii, erau şi patru accelerate. Nu mai puţin de 12 marfare (pe zi!) aduceau lemne, blocând gările de la Ilia până la Lugoj. Unele garnituri aveau şi o sută de vagoane. Primeam sute de mii de tone de lemn pe an” – spunea Gelu Hedre.

Margina a electrificat toată zona, inclusiv Făgetul

DSC06144

„Eu la mine acasă am avut curent electric din 1938. Şi asta datorită patronatului de atunci, care se interesa de nivelul de trai al oamenilor. un an mai târziu, reţeaua s-a extins la Făget, care a fost electrificat cu curentul de la Margina”, îşi mai amintea Gelu Hedre.

Astăzi, marea construcţie industrială de la Margina (cea mai extinsă din fostul judeţ Severin) şi suprafaţa sa de12 hectare, cu tot cu câmpul de decantare, este o ruină care probabil va fi demolată. Cu structura de rezistenţă afectată, ea mai rezistă datorită excelentei cărămizi Muschong, însă fundaţia cedează, treptat. După 90 de ani, un capitol de istorie industrială a Banatului dispare, odată cu prosperitatea celor din Margina. (c) Cristian Ghinea

Read Full Post »

Time Machine. 23 noiembrie 2012, ziua în care am devenit un „excelent” timişorean: Premiul pentru critică, istorie literară şi eseu al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, pentru volumul „Pasajul discret”, Editura „Anthropos” Timişoara, 2011, decernat de criticul Cornel Ungureanu, preşedintele USR Timişoara şi Premiul de excelenţă al municipiului Timişoara, decernat de primarul Nicolae Robu, la 23 noiembrie 2012.

 

Read Full Post »

O colecţie a Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din Bucureşti poartă numele unui lugojean, dr. Pompiliu Lie. Deşi a fost solicitată şi de Muzeul de Istorie Naturală din Budapesta, colecţia de insecte dr. Pompiliu Lie a ajuns pînă la urmă în Capitala României.

Despre colecţia sa de inestimabilă valoare ştiinţifică am mai scris în paginile „Redeşteptării” şi ale acestui blog. La reşedinţa sa din Lugoj, dr. Pompiliu Lie a adunat cea mai mare colecţie privată de insecte din ţară. Este vorba despre peste 21.000 de insecte adunate de la începutul anilor ’70 şi până în 2010, care sunt păstrate în insectare aranjate în cutii şi rafturi etichetate cu grijă. Punctul forte îl reprezintă cele aproape 14.000 de insecte din specia Carabus, care ilustrează bogăţia faunei româneşti de cărăbuşi din zona Banat-Transilvania.

DSC03443 - Crop.JPG

După ce medicul lugojean s-a stins din viaţă, la vîrsta de 88 de ani, colecţia a devenit o moştenire pe care acesta, prin urmaşii săi, a lăsat-o ţării (foto: Cristian Ghinea).

Colecţia de la „Antipa” cuprinde peste 10.000 de exemplare din fauna României (5213) şi din fauna mondială (5.362). Colecţia este riguroasă şi cuprinde numeroase note suplimentare cu caracter ştiinţific. Dr. Pompiliu Lie a fost un erudit, cunoscător de latină, greacă, germană şi franceză.

pliant antipa.JPG

Pliant al Muzeului „Antipa” din Bucureşti

A descris insectele din fauna Banatului în reviste de prestigiu de peste hotare: Folia Entomologica Hungarica, Galathea – Koln şi Analele Banatului. 13 specii de insecte şi taxoni (forme biologice foarte asemănătoare) îi poartă numele. Ierbarele sale colectate în tinereţe au fost donate Institutului Agronomic din Timişoara.

carabusi colectia dr Lie 01

Colecţia  „Dr. Pompiliu Lie” se află la Muzeul „Antipa” din Bucureşti sub îngrijirea d-nei dr. Melanya Stan (foto: Cristian Ghinea).

Colecţia din genul Carabus „Dr. Pompiliu Lie” se află la Muzeul „Antipa” din Bucureşti sub îngrijirea d-nei dr. Melanya Stan, cea care a conservat şi catalogat vasta colecţie a medicului lugojean. (c) Cristan Ghinea

Read Full Post »

O statuie de mare valoare simbolică zace uitată în Cimitirul Catolic

Ioan Nepomuk, patronul catolicilor din Banat, a avut pe vremuri o statuie şi la Lugoj. Statuia era amplasată în faţa fostei Băi Comunale de pe malul Timişului. În anii ’70, autorităţile au vrut să distrugă statuia, însă ea a fost salvată, prin reamplasarea într-un loc mult mai discret: Cimitirul Romano-Catolic din Lugoj, unde a supravieţuit regimului de tristă amintire.

Astfel de statui există în toată Europa Centrală, dar şi în câteva oraşe din România, iar valoarea ei este una de simbol. Toate aceste statui, denumite şi „monumentele ciumei”, comemorează sutele de mii de victime ale epidemiei de ciumă care a bântuit Europa anilor 1738-1739.

Ucis pentru că nu a divulgat taina spovedaniei

Legenda spune că Johannes von Nepomuk a refuzat să-i divulge regelui Wenzel al Boemiei păcatele spovedite lui de către regina Ioana. Nepomuk a respectat tainele Sfintei Împărtăşanii, chiar dacă pentru asta a plătit cu viaţa: a fost torturat, apoi ucis şi aruncat de pe Podul Carol din Praga în apele Vltavei. Pentru această mărturie de credinţă, el a fost sanctificat. Este considerat ocrotitorul Boemiei natale, dar şi al celor ce păstrează o taină, cu bunăcredinţă. Statui ale Sfântului Ioan Nepomuk se află în numeroase oraşe din Europa Centrală, dar şi în România, la Timişoara („monumentul ciumei” amplasat, din anul 1756, în Piaţa Libertăţii), Arad, Oradea, Suceava şi Sibiu. A mai existat o statuie în judeţul Bihor, la Băiţa, care a fost distrusă de comunişti în anii ‘60, pentru a face cale de acces la minele de aur din zonă. Aceeaşi soartă putea să o aibă şi statuia de la Lugoj, salvată la timp prin relocarea ei în Cimitirul Romano-Catolic.

Şi azi, lugojenii pun coroane la statuia lui Nepomuk

Monumentul ciumei era amplasat în vecinătatea fostei Băi comunale, pe latura dinspre Timiş a actualei Case de Cultură a Sindicatelor. Statuia trona în mijlocul aşa-numitei Butterplatz, „Piaţa de unt”, unde lugojenii cumpărau lapte, smântână şi brânzeturi aduse din satele şvăbeşti din împrejurimi: Pietroasa, Darova sau Niţchidorf. La începutul anilor ’70, când a început construcţia Casei de Cultură a Sindicatelor, statuia Sfântului Ioan Nepomuk a fost luată cu macaraua de la IRIL şi relocată, pentru a nu fi distrusă. Ea a fost adusă în Cimitiorul Romano-Catolic, laolaltă cu alte statui catolice din oraş, cu însemne religioase la vedere. Deşi are două secole vechime, monumentul este în stare bună. Din păcate, placa de marmură de pe soclu şi cea de fier de pe gardul înconjurător s-au pierdut atunci când aceasta a fost mutată, odată cu date importante despre constructor.

Lugoj statuia Sf Ioan Nepomuk protectorul Banatului

Patron al primului spital din Lugoj

Sf. Ioan Nepomuk a fost şi patron al primului spital din Lugoj, înfiinţat la 1842 şi reconstruit la 1871, în localul de pe strada Bucegi 21, unde azi funcţioneză Şcoala de Artă şi Corporaţia Meseriaşilor. Preşedintele corporaţiei, Vasile Belinţan, spune că tatăl său, care a realizat mozaicul de la Casa de Cultură a Sindicatelor şi vazele de pe malul Timişului, este unul dintre cei care au salvat monumentul, sperând ca, la un moment dat, acesta să fie readus unde a fost. „Statuia trebuie reamplasată undeva în oraş, pentru că este un simbol al Banatului. Monumentul e în stare bună, dar locul lui nu este în cimitir, ci undeva într-un parc” – e de părere Vasile Belinţan.

Oricum, sfântul nu a fost uitat. În fiecare an, de Sf. Maria mică, data pelerinajului la Radna, lugojenii pun coroane la statuia lui Ioan Nepomuk. Şi azi, cei care intră pe aleea principală a Cimitirului catolic, pot vedea coroanele proaspăt aşezate la soclul acestui simbol ce trebuie repus în drepturi. (c) Cristian Ghinea

Read Full Post »

Older Posts »