Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Ianuarie 2015

Un tânăr lugojean a proiectat şi construit de la A la Z un vehicul care pare desprins dintr-un film science fiction. Este vorba de o tricicletă electrică cu un design deosebit, care pare desprins din viitor. Vehiculul este opera lui Claudiu Petrean, aflat în anul I de masterat la Facultatea de Arte a Universităţii din Timişoara, secţia Design Produs.

4
O lucrare de licenţă mai puţin obişnuită. Născut la Lugoj în 1990, Claudiu Petrean a avut de mic o înclinaţie artistică, dar şi pentru tehnică, domenii considerate de obicei opuse. “De mic mi-a plăcut să desenez, de aceea am şi optat pentru Colegiul Tehnic Valeriu Branişte, secţia de Design Vestimentar. După absolvire, am zis să nu mă grăbesc cu facultatea şi mi-am luat timp de gândire un an. Am ales Facultatea de Arte a Universităţii din Timişoara, secţia Design Produs. Am făcut trei ani licenţa şi acum sunt la masterat, în anul I”, se prezintă Claudiu. Şi-a ales ca lucrare de licenţă construirea unui vehicul pe care l-a numit “Vehicul Urban Ecolgic”. Din start, lucrarea de licenţă a tânărului lugojean a fost o multiplă provocare. “Ideea era să proiectez un vehicul pe trei roţi, care să fie ecologic, să folosească curent electric pentru propulsie şi să poată fi acţionat alternativ cu pedale. În acelaşi timp, am imaginat un vehicul care să te apere de intemperii, să fie comod şi ergonomic”, arată Claudiu Petrean.

9
Îmbinare a artei cu tehnica. Realizarea a fost o adevărată provocare. Proiectul s-a dovedit a fi unul foarte complex, pentru că aborda domenii foarte diferite, care trebuiau armonizate într-un singur produs. “Nu a fost vorba doar de design, ci şi de ergonomie, de partea electrică, de alimentare, de baterii, de teste de drum etc. Pentru mine, a fost şi provocarea de a termina totul la timp. Am început lucrul la tricicletă în ianuarie şi am terminat-o în luna iulie”, explică Claudiu. Deşi mai are nevoie de mici ajustări, vehiculul a făcut deja o impresie foarte bună la Târgul Regional de Inovare din Regiunea Vest de la Arad, unde a fost prezentat în premieră. “Evident, este o primă variantă a vehiculului, pe care l-am realizat cu materiale avute la îndemână – ţevi pătrate de fier, plexiglas pentru partea de acoperiş etc. Pe viitor voi folosi materiale mai uşoare, fibră de sticlă şi aluminiu, care vor uşura vehiculul şi îi vor îmbunătăţi performanţele.”, arată studentul lugojean.

10
Colegii şi profesorii – “bilet gratuit” la testele de drum. Triciclul realizat de Caludiu Petrean are în jur de 50 kg şi pentru realizarea sa au fost cheltuiţi cam 1.000 de lei. Pentru partea de propulsie, Claudiu a folosit un motor electric destul de puternic, gata făcut, pe care l-a adaptat pentru vehiculul său. Motorul dezvoltă o viteză maximă de circa 40 km pe oră, iar autonomia de mers este de aproximativ 50 km. “Singura problemă este timpul relativ mare de încărcare al bateriilor, care este de şase ore. Încărcarea se face la priză, iar pentru asta am folosit baterii produse în Ungaria, o ţară care a luat deja în serios producţia de vehicule electrice. Desigur, e nevoie şi de o baterie mai performantă”, spune Claudiu, care adaugă că testele de drum s-au făcut la Lugoj, pe strada “13 Decembrie”, dar şi la Timişoara, unde toţi colegii şi profesorii care au dorit au putut face o cursă cu ineditul triciclu.

PLANSA 3
Un vehicul gândit pentru producţia de serie. Din start, Claudiu spune că a gândit acest vehicul pentru producţia de serie: “avantajele sunt că nu consumă benzină, dar nici prea mult curent. Este deci ieftin şi are atât acţionare electrică, cât şi cu pedale. Este ideal pentru o persoană în vârstă, care se poate deplasa fără efort. În plus, vehiculul poate fi demontat, ajustat şi reglat pentru persoane de conformaţii şi înălţimi diferite. Copertina poate fi dată jos pe vreme bună. M-am gândit şi la o variantă pe paru roţi, pentru două persoane”. La proiect mai au colaborat profesorul Florea Hariton, inginer în aeronautică, prof. univ. dr. Radu Moga, pe partea de ergonomie şi prof. univ. dr. Iosif Mihailo, pe partea “artistică”, de prezentare.
Vehiculul Urban Ecologic se pare că îi va influenţa viitorul tânărului designer şi proiectant lugojean. “Marele meu câştig din acest proiect este că am ajuns să cunosc tot procesul de realizare a unui astfel de vehicul. Am învăţat multe, mai ales la capitolul combinării dintre partea tehnică şi cea artistică, de design”, spune masterandul. În viziunea sa, viitorele aplicaţii vor avea îmbunătăţiri la capitolul materiale folosite, performanţe ale bateriei, dar şi dimensiuni. “Noi trebuie să reducem decalajul faţă de alte ţări care deja au luat în serios vehiculele ecologice”, este încredinţat Claudiu, care doreşte ca astfel de vehicule urbane ecologice să intre cât mai curând în producţia de serie. (Cristian Ghinea)

Anunțuri

Read Full Post »

Krista de Geest este primul sportiv american care joacă într-o echipă de club din Lugoj. Ştiam asta de la începerea sezonului de volei, dar am aşteptat cu prezentarea pentru a aprecia mai bine evoluţiile sale. Într-adevăr, Krista şi-a câştigat în câteva luni un loc solid în echipă, confirmând cu fiecare prezenţă a sa pe teren.

O voleibalistă din SUA, ţara care deţine titlul mondial, a ales să joace în Banat. Din start, trebuie explicat un paradox. SUA deţin titlul mondial la volei feminin, în condiţiile în care acolo nu se dispută un campionat intern clasic. Practic, la 22 de ani, la terminarea Colegiului, şansa multor jucătoare americane de valoare este să vină şi să joace în Europa, pentru a continua voleiul de performanţă. Este şi povestea Kristei, prima sportivă americană all-time care face parte dintr-o echipă lugojeană. A început voleiul în micul orăşel Spencer din Iowa, acolo unde s-a născut, la 10 ianuarie 1990. “Spencer este un oraş mic, o aşezare pe gustul meu. Am o familie foarte numerosă: mama, tata, trei surori, la care se adaugă tatăl vitreg, un frate şi o soră vitregă. Am început să joc volei inspirată fiind de sora cea mare, Kayla, care juca într-un club din Spencer. În SUA, am jucat timp de 11 ani, dintre care 5 ani în perioada Colegiului, la diferite formaţii, cea mai importantă fiind University of Northern Iowa Athletics. La Spencer nu am jucat, dar am antrenat o perioadă echipa Club Iowa Juniors, o formaţie de speranţe, cu copii între 8 şi 11 ani, cu care am făcut multe turnee”. Despre volei, ca sport, deşi nu se predă decât trei luni în unele şcoli, Krista de Geest spune că trece printr-o perioadă de dezvoltare vertiginoasă în SUA.

IMG_2019

“Fiecare prezenţă pe teren e o provocare, apreciez în mod deosebit viteza jocului”. Prima mare provocare a carierei a fost începutul experienţei europene. “Anul trecut am jucat pentru prima dată în Europa, în campionatul Suediei, la echipa Svedaia Sweden din prima divizie. A fost prima mea experienţă într-o ligă europeană”, spune Krista. Aici, în Suedia, Krista a făcut o foarte bună impresie, pentru intervenţiile sale decisive fiind poreclită “baby face killer”, adică… “ucigaşul cu chip de copil”. Dar dezvoltarea jocului şi dorinţa de a se dezvolta pe plan sportiv a impus alte opţiuni. “Agentul meu Sim Gratton mi-a propus mai multe variante de cluuri din Europa. Am ales Lugojul, pentru că ştiam valoarea primei divizii şi aflasem că CSM este un club care are în palmares două titluri de vicecampioană Balcanică (*). Era o provocare nouă, nu am fost deloc dezamăgită”, ne declară Krista, care joacă la CSM Lugoj pe postul de atacant central. După câteva luni în tricoul divizionarei A – CSM Lugoj, Krista apreciază nivelul voleiului feminin din România: “Este o competiţie foarte bună, fiecare prezenţă pe teren este foarte solicitantă şi apreciez în mod deosebit viteza jocului”.

IMG_1997

Prietenii din Lugoj mi-au organizat o cină de Ziua Recunoştinţei, pentru a mă simţi ca acasă. Desigur, am întrebat-o pe Krista cum se împacă cu Lugojul, un oraş cu mai puţin de 50.000 de locuitori, în care unii localnici spun că nu ai prea multe lucruri de făcut. “Nu mă deranjează faptul că Lugojul e un oraş relativ mic. Pe plan sportiv, nu contează, ştiu că Blajul e şi mai mic şi au o echipă foarte bună. Şi Spencer, oraşul meu natal, este mic şi mă simt la Lugoj ca şi acolo. La Lugoj sunt ca acasă. Meci de meci viun atâţia oameni să ne încurajeze, jocul în faţa publicului îmi dă energie. Într-un oraş mare m-aş fi simţit pierdută, aici vezi, la fiecare meci, atâtea feţe cunoscute! M-am simţit foarte binevenită şi, treptat, de când am spus ceau şi bună ziua, încerc să depăşesc şi bariera lingvistică. Încerc să şi scriu româneşte, dar diacriticele mă derutează foarte mult, plus că mi-e greu să pronunţ “î” sau “ă”. Acum ceva vreme, echipa şi prietenii mi-au oferit o cină de Ziua Recunoştinţei, pentru a-mi aminti de sărbătoarea de acasă, de Thanksgiving Day. Am pus pe facebook fotografia şi asta i-a bucurat mult pe ai mei din America”.

IMG_1561

“Surpriză: joc pentru oraşul unde s-a născut actorul din Dracula! Am întrebat-o pe Krista de Geest care a fost reacţia părinţilor ei atunci când le-a spus că va juca la un club din România. “Reacţia a fost foarte bună, părinţii ştiau unde se află România, au spus că este important că am ales un club european”, arată sportiva din SUA. “La Lugoj, timpul liber mi-l petrec cu fetele, la o cafea, vedem câte un film împreună, mai mergem şi la Timişoara, pentru o plimbare. Atmosfera e bună la echipă, muncim din greu la antrenament, iar în rest suntem prietene. Mi-ar plăcea să rămân aici cât mai mult timp posibil, dar totul depinde şi de agentul meu (n.r. – în probe la CSM a fost şi o altă sportivă din SUA – Quan Scott, care însă nu a continuat)”, adaugă Krista. De curând, a aflat că marele actor Bela Lugosi, cel care l-a jucat pe Dracula la Hollywood, s-a născut la Lugoj – “abia aştept să le spun asta părinţilor mei”! (Cristian Ghinea)

Read Full Post »

Printre personalităţile de seamă ale Lugojului ar trebui să stea la loc de cinste un nume care nu mai spune astăzi nimic. Este vorba despre generalul conte Marsello Frederico Veterani, eliberator şi martir al Lugojului din războaiele purtate cu turcii la sfârşitul anilor 1600. Se spune că eşti important pentru cineva dacă eşti dispus să-ţi dai viaţa pentru el. Ei bine, Veterani şi-a dat literalmente viaţa pentru lugojeni, sfârşind groaznic în mlaştinile din preajma oraşului, la 25 septembrie 1695. A ţinut foarte mult la acest oraş, pe care îl eliberase de sub turci cu câţiva ani înainte. Şi-a folosit toată influenţa pe care o avea la Curtea de la Viena pentru a-l întări, iar când nu a mai primit bani, a dat din buzunarul propriu pentru ca Lugojul să aibă întărituri cât de cât demne de a rezista turcilor. Mai mult, deşi era conştient în ziua Bătăliei de la Lugoj că turcii îi copleşesc în raport de 13 la 1 pe Imperiali, Veterani a preferat să moară cu sabia în mână, în loc să fugă din faţa puhoiului otoman. Pentru toate acestea, generalul conte Veterani merită toată aprecierea şi recunoştinţa noastră, chiar dacă ele vin la mai mult de trei secole distanţă.

generalul conte Federigo Veterani

Un nobil de origine italiană. Generalul Conte Frederico (Federigo, după alte înscrisuri) Veterani s-a născut în anul 1643 în familia ultimului Duce de Urbino. Deşi era de viţă nobilă şi cu înclinaţii spre cultură, Veterani a ales, ca mulţi alţi tineri de origine italiană, să facă o carieră militară în armata Imperială. Documentele vremii, citate de Lazzaro, biograful său, îl descriu ca având “disciplină înnăscută, respect pentru reguli şi ierarhii. Dar era şi un om afectuos, sensibil în relaţiile de familie”. A luptat în multe locuri din Europa şi s-a distins la Nijmengen, Olanda. Cu un an înainte de a muri, la 12 mai 1694, este avansat în gradul de mareşal al Sfântului Imperiu.

A fortifcat Lugojul cu bani din propriul buzunar. În Banat, imediat după ce a eliberat Lugojul şi Caransebeşul, generalul Veterani şi-a dat seama că ambele oraşe trebuiesc întărite. Era conştient de lipsa de finanţare a armatei, pe care a criticat-o în scrisorile adresate soţiei sale, contesa Maria Vittoria. Iată câteva pasaje edificatoare: “armata e prost plătită” (1683), “cu aşa plată cavaleria noastră va crăpa de foame” (1684), “trupele sunt dezgustate pentru că nu primesc solda” (1685), “armata e ruinată, numai o minune poate aduce succes operaţiunilor noastre” (1687). A făcut nenumărate demersuri direct sau prin intermediul soţiei la Curtea de la Viena, şi-a folosit toată influenţa pe care o avea pentru a obţine fondurile necesare fortificării Lugojului. “Atunci când şi-a dat seama că nu va primi destul, Veterani a decis să plătească din propriul buzunar fortificarea Lugojului. A ridicat nişte fortificaţii destul de modeste, din împletituri de nuiele cu pământ bătătorit între ele, pe care a aşezat platforme de lemn pentru tunuri”, arată istoricul militar Liviu Groza, Cetăţean de Onoare al Caransebeşului, care a scris mult despre bătălia de la Lugoj şi despre Veterani.

Banat_Josephinische_Landaufnahme_pg082 II

La Lugoj, Veterani a dus o luptă “în condiţii imposibile”. Într-una dintre cele mai emoţionante scrisori adresate soţiei, Veterani spune: “draga mea, îţi scriu cu un picior pe pământ şi cu unul în şa”, arătând că se pregăteşte de luptă. Avertismentele sale s-au dovedit a fi întemeiate. La sfârşitul lui septembrie 1695, o mare armată otomană ameninţa Lugojul. Sun comanda lui Mehmet Aga erau 28.000 de arnăuţi, 27.000 de spahii (cavalerişti de elită) şi 30.000 de tătari. În faţa lor se afla o armată de doar 6.500 de imperiali, dintre care câteva sute erau localnici lugojeni, slab echipaţi şi înarmaţi. “La Lugoj, Veterani a fost silit să ducă o bătălie în condiţii imposibile”, spune Lazzaro, iar istoricul Liviu Groza adaugă că “Veterani prevăzuse că avea de dat o bătălie în care va fi copleşit numeric, şi de acea a combinat fortificaţiile slabe pe care le avea cu fortificaţiile naturale – mlaştinile din preajma Lugojului, în locul numit Ţarina Oraşului. Ironia soartei – tocmai în aceste mlaştini şi-a găsit sfârşitul”.

Loialitatea faţă de Lugoj i-a adus moartea. Despre bătălia de la 25 septembrie 1695 am mai scris. Contele Veterani a murit cu arma în mână, fiind tras jos de pe cal şi trântit în noroi. Sfârşitul a fost atât de groaznic, încât varianta oficială spusă la Viena a fost că ar fi murit de friguri, în timpul retragerii. Adevărul este că Veterani nu a vrut să părăsească Lugojul. “Dramatismul acestei lupte a intrat în legendă. Ar fi putut Veterani să fugă, să se retragă? Desigur! Dar disciplina şi loialitatea lui l-au împiedicat să facă asta. Chiar şi când unul din aghiotanţii lui, colonelul Caprara, s-a retras cu tunurile şi era evident că situaţie e disperată, Veterani nu a abandonat tabăra. Unii istorici spun că el nu şi-ar fi dat seama de numărul turcilor şi de aceea ar fi rămas pe loc. Eu cred că a încercat până în ultimul moment să apere tabăra în care se aflau şi mulţi lugojeni, inclusiv femei şi copii. Faptul că nu i-a abandonat face din el un erou al Lugojului” spune Liviu Groza. Proporţiile măcelului (cel mai mare dezastru militar din istoria Lugojului) sunt înfiorătoare. Turcii au pierdut 700 de oameni, iar dintre cei 6.500 de imperiali, au pierit 5.000, după datele otomane.

În aceste condiţii, este un mare păcat că numele lui Veterani nu apare în vreun loc public din Lugoj. Dacă timişorenii îl cinstesc pe contele Florimund Mercy, guvernator al Banatului şi “omul de aur” al Timişoarei, noi de ce nu l-am cinsti pe contele Veterani, care şi-a dat viaţa pentru Lugoj? „Veterani este important pentru Lugoj din trei mari motive: a eliberat oraşul de sub turci, l-a fotificat folosind chiar banii proprii şi şi-a dat viaţa apărându-l, într-o luptă inegală şi disperată. Ce i s-ar putea cere unui militar mai mult?”, spune istoricul caransebeşean Liviu Groza, care a cercetat multe documente despre Veterani la Arhivele de Război din Viena. Şi totuşi, în România, există un loc care îi poartă numele. Peştera Veterani, aflată pe Dunăre, este fosta Peşteră Picabora de lângă Dubova (în apropierea Orşovei). Aici, în 1692, Veterani a spulberat o flotă turcă ce ducea trupe pe Dunăre, pentru a ataca Banatul. Generalul austriac a folosit atunci peştera pentru a supraetaja tunurile pe toate înălţimea deschiderii ei, iar sus pe deal erau alte plasate alte guri de foc. A rezultat o forţă de foc nimicitoare şi o înfrângere umilitoare a turcilor, care aveau să se răzbune asupra lui în mlaştinile Lugojului. (Cristian Ghinea)

Read Full Post »

CG CristianaAnul 2014, început cu o tragedie aviatică şi încheiat cu o alta, aproape trasă la indigo, marcat de scandaluri, arestări şi o campanie electorală plină de derapaje, agresivitate, lipsă de idei şi minim respect între competitori, este şi anul în care românii au lansat un disperat mesaj pentru revenirea la normalitate. O permanentă stare de „asediu” a veştilor rele, inducerea unei stări negative, de nesfârşit conflict în sânul societăţii, nu mai pot continua la fel. Timp de un deceniu, aşa zisa „stângă” şi aşa zisa „dreaptă”, repere de eşichier politic în care nu mai crede nimeni, s-au ocupat cu demolarea reciprocă.

Mesajul societăţii dat la final de an a fost, fundamental, unul de schimbare. Noul preşedinte ales este văzut de marea majoritate a românilor drept un exponent al normalităţii care ne-a fost sistematic refuzată de mediul politic şi de mass media, care şi-au creat universuri paralele, departe de adevăratele probleme ale societăţii. Această epuizare reciprocă în dispute sterile a vlăguit societatea, care a trăit sub semnul mitului meşterului Manole, condamnat să înceapă mereu o lucrare veşnic neterminată, care se surpă iarăşi şi iarăşi. Am trecut de vârsta optimismului necondiţionat, dar cred că ceea ce afirma preşedintele Iohannis în decembrie la Timişoara ia exact pulsul dorinţei majorităţii populaţiei pentru normalitate: „Reconstructia începe cu recunoaşterea restanţelor, cu asumarea răspunderii şi împăcarea cu trecutul. Va trebui să ne împăcăm cu acest trecut, nu înainte de a-i fi invăţat lecţiile şi să ne uităm spre viitor.Vreau ca în decembrie 2014 să închidem acest capitol istoric şi să începem împreună un nou proiect naţional Nu putem fi ţara proiectelor mereu începute şi mereu neterminate, de la Constituţie la autostrăzi”.

Aşadar, 2015 va trebui să fie un an centrat pe începerea construcţiei şi pe calmarea apelor iresponsabil agitate în campania electorală. Mai ales că noul proiect de ţară este unul de urgenţă zero. Literalmente, de interes naţional. Dacă ne uităm bine în jurul nostru, nu trebuie să fii mare analist ori mare geostrateg ca să îţi dai seama cine ne-ar dori mereu agitaţi, mereu în gâlceavă şi dezbinare, adică în instabilitate, şi cine ne-ar dori ca parteneri stabili, predictibili, bine aşezaţi pe propriile picioare, ca ţară în care, dincolo de disputele fireşti, democratice, „apele” s-au aşezat bine şi temeinic. Stoparea inflamării societăţii româneşti şi reinstaurarea mult doritei normalităţi sunt obiectivul esenţial, care pot aduce mari beneficii României, ca pol al stabilităţii într-o zonă sensibilă a Europei, în care ambiţiile imperiale ale Moscovei, agresiunea islamului radical la fruntariile Turciei şi o destabilizare economică majoră provocată de sancţiunile Vestului la adresa lui Putin se combină într-un mixt exploziv şi ameninţător.

Resetarea orgoliilor, respectul pentru valoare şi competenţă devin în aceste condiţii nu „mofturi”, nici „concesii”, ci priorităţi la nivel naţional. Şi chiar mai mult! Noul proiect de ţară propus la Timişoara este o chestiune privită cu maxim interes nu numai între hotarele noastre, ci şi pe plan internaţional. Succesul sau insuccesul „României lucrului bine făcut” nu mai este doar o chestiune românească, ci una de care se leagă viitorul unei întregi regiuni, în care aspiraţiile spre libertate coexistă cu vechile reflexe totalitare. În acest context, normalitatea unei Românii bine chibzuite ar avea un caracter cu adevărat excepţional!

Read Full Post »

Anul 2014 a însemnat pentru Lugoj afirmarea unor spaţii alternative ale culturii. Alături de Casa de Cultură a Municipiului, Casa de Cultură a Sindicatelor ori Galeria “ProArte”, Colţul de Cultură de la “English Pub”, cluburile “Space Bowling” ori “Zodiac” şi nu în ultimul rând Galeria “Armi” a cercului Militar au reuşit să propună lugojenilor concerte, vernisaje, ori lansări de carte interesante şi cu mare aflux de public. De la Mircea Vintilă la Andi Grasu, de la Radu Paraschivescu la Adriana Babeţi şi Mircea Mihăieş, de la Constantin şi Flora Răducan la Laura Pokker şi Valentina Saroşi, până la comicul Doru Octavian Dumitru, toţi aceştia au dat culoare şi farmec spaţiilor alternative de cultură din Lugoj.

19

Acoustic Quartett – concert umanitar la English Pub

Anul cultural 2014 a început la Lugoj cu un gest onorant: scriitorul Nicolae Breban, Cetăţean de Onoare al oraşului, a fost nominalizat din partea Uniunii Scriitorilor din România la Premiul Nobel pentru literatură. La mijlocul lunii februarie, primul spectacol de teatru al anului care s-a jucat cu casa închisă a fost “Probleme la mansardă”, cu actriţa Iasmina Petrovici, născută la Lugoj, în distribuţie. Iasmina va reveni în noiembrie cu un nou spectacol de succes: “Poveste pentru oameni mari”.Tot în februarie, “Redeşteptarea” nota repunerea în drepturi a unui mare actor de la Hollywood născut la Lugoj, şi anume Bela Lugosi, al cărui nume va fi purtat de noul cinema din centru. Sâmbătă, 22 februarie, maestrul Remus Taşcău, muzician de înaltă clasă şi dirijor timp de 45 de ani al celui mai vechi cor din România, Corul „Ion Vidu”, s-a stins din viaţă la nici 70 de ani împliniţi. A fost înhumat în cimitirul panteon de la Lugoj, luni, 24 februarie. Prin plecarea dintre noi a maestrului Taşcău, cultura bănăţeană şi cea românească, în general, au suferit o mare pierdere.

Eugenia si Carmen Cecilia Olar in atelier

Carmen-Cecilia şi Eugenia Olar în atelierul de creaţie

Odată cu luna martie, reîncepe seria lansărilor de carte ale unor scriitori consacraţi. Radu Paraschivescu şi-a lansat volumul “Maiumuţa carpatină” la Colţul de Cultură de la English Pub, spaţiu care oferea la 1 martie un inedit mărţişor lugojenilor, prin concertul live al trupei “Big Brother’s Band”. După ce a adus în premieră la Lugoj o piesã din dramaturgia turcă – „Haide, ucide-mã dragoste!”, de Aziz Nesin, regizoarea Maria Voronca a realizat o nouă punere în scenă interesantă, de data asta din dramatugia suedeză: piesa „O mireasã de împrumut”, scrisă de Astrid Lindgren. Luna martie a mai consemnat un spectacol inedit, menit să demonstreze tinerilor că „opereta este cool”. Spectacolul intitulat „Poveşti cu cântec” l-a avut ca invitat special pe Cristian Rudic, solist al Operei Naţionale Române din Timişoara.

Lansare Arad

Întâlnirea scriitorilor lugojeni şi arădeni – Teatrul de Stat din Arad, 14 nov. 2014

Luna aprilie începe cu o veste bunã pentru iubitorii muzicii de blues şi jazz: după un an de întrerupere, vineri 11 aprilie se reia Festivalul Internaţional de Blues – BluesFest. În aceeaşi lună, poetul Ion Oprişor, coordonatorul cenaclului „Anotimpuri” şi-a lansat volumul de poezie „Trădarea îngerilor”. Aprilie a fost luna aniversărilor marcate prin spectacole, vernisaje sau concerte: patru ani Ansamblul folcloric „Perla Banatului”, 35 ani caricatură – Cristi Vecerdea CRIV, 20 de ani de parteneriat european cu Orleans (Corul Vidu a susţinut două concerte în oraşul înfrăţit). Şi pentru că a venit vorba de Franţa, micii instrumentişti din Hexagon au participat alpături de colegii lor din Serbia şi România la a doua ediţie a Concursului Internaţional Instrumental „Clara Peia” de la Lugoj (78 de participanţi în total).

aura-twarowska-raymond-janssen-2

Pianistul olandez Raymond Janssen şi mezzosporana Aura Twarowska, de la opera de Stat din Viena

Luna mai a însemnat încă o Sărbătoare a Berii la Lugoj, cu „Direcţia 5” cap de afiş, dar şi o inedită expoziţie de ceasuri de epocă ale colecţionarului lugojean Ioan Cărăbaş la Galeria „Armi”, iar în iunie, Festivalul Coral Internaţional „Ion Vidu” (cu formaţii din România, Serbia, Italia, Grecia la start) a fost unit cu Ziua George Enescu, în intervalul 27-29 iunie. Galeria Pro Arte a înegistrat şi ea două premiere în vara lui 2014: epoziţia pictorului Laszlo Daniel din Ungaria, cu un periplu al sanctuarelor religioase din Europa, şi cea a lui Cristian Watzlawek, singurul lugojean care a pictat pentru Papa Ioan Paul al II-lea. Vara premierelor a continuat în domeniul literar: Volumul „Sertare de nisip – Drawers of sand” care are peste 300 de pagini, semnat de poetul român – lugojeanul Laurian Lodoabă alături poetul James Meredith din Irlanda de Nord s-a distribuit în reţeaua librăriilor din Marea Britanie.

Gh Zamfir concert la Belint

Gheorghe Zamfir – concert la Biserica din Belinţ, august 2014

August e luna unui concert memorabil susţinut de mezzosoprana Aura Avram Twarowska, solistă a Operei de Stat din Viena, în oraşul său natal. Concertul de la Lugoj s-a numit „Serenada” şi a fost realizat împreună cu pianistul olandez Raymond Janssen. Tot în august, în zilele de 15-16, trupele lugojene s-au reunit în prima ediţie a Lugoj Music Fest. Septembrie l-a adus la „Space Bowling” pe monstrul sacru al folkului, Mircea Vintilă, iar ceramista lugojeană a obţinut menţiune la Expoziţia Europeană de Ceramică EEC din Bornholm – Danemarca. În octombrie, Festivalul Vinului rebotezat Serbările Toamnei i-au la Lugoj pe rockerii de la „Compact”. Au continuat concertele aniversare: de data aceasta, cei 90 de ani de istorie ai Corului Bisercii Baptiste „Harul” au fost celebrate prin două concerte aniversare. Carme şi Cecilia Olar, mamă şi fiică, au expus peste 60 de lucrări la „ProArte”, iar cunoscutul scriitor Gheorghe Schwartz, născut la Lugoj, preşedinte al Institutului Cultural Român Banat-Crişana, şi-a lansat cea mai recentã carte a sa, „Enigmele infinite”.

PrBuiciuc2014DT_24

Gala Premiilor Buiciuc 2014

Poate cel mai important eveniment cultural cel mai important al anului a avut loc luni, 24 noiembrie, la Universitatea Europeană Drăgan. Cu prilejul celei de-a doua ediţii a decernării Premiilor Literare „Constantin Buiciuc”. Evenimentul a beneficiat de un program artistic de excepţie, susţinut de pianista
Dana Paul Giovaninetti de la Conservatorul din Argenteuil, Franţa şi de fratele său, violonistul Florin Paul, prim solist al Orchestrei Radio din Hamburg, ambii Cetăţeni de Onoare ai municipiului. Să nu uităm nici decembrie, lună în care Corul Protopopiatului Ortodox a susţinut trei concerte în Capitala Austriei, iar Corul Vidu a încununat serbările de 20 Decembrie. La final de an, o menţiune cu plus pentru cenaclul „Anotimpuri” condus de poetul Ion Oprişor, care a reuşit să ridice punţi de colaborare între condeierii lugojeni şi cei din Timişoara, Reşiţa, Arad şi Caransebeş.

Read Full Post »

Fresh new start

CG CristianaDupă aproape un an de… discreţie, de fapt de pauză auto-impusă, am decis să revin pe blog. Am fost întrebat de ce nu am mai postat nimic atâta timp , iar răspunsul este foarte simplu. Trebuie să spun că motivul principal a fost legat de partea de imagine. M-a deranjat faptul că multe dintre fotografiile pe care le-am postat aici, adunate cu greu, cu rugăminţi şi în urma unor discuţii îndelungate cu proprietarii lor, au fost preluate şi afişate în special pe reţelele de socializare, fără (măcar) a se menţiona sursa. Dar, – asta este! Internetul e liber, nicio supărare, până la urmă un watermark şi o rezoluţie mai mică vor rezolva problema. Le mulţumesc şi cu această ocazie celor care mi-au cerut permisiunea de a folosi imagini de aici, – este un gest elegant, pe care îl apreciez. Un an nou cu bine tuturor, sper să descoperim împreună lucruri interesante, chiar azi mi-am amintit că drumul a început în martie 2011. Mai treceţi pe aici!

Read Full Post »

2014 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The concert hall at the Sydney Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 27,000 times in 2014. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 10 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

Read Full Post »