Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘cultura’

„O nouă revistă în peisajul literar românesc: Astralis”, semnal apărut în „Paralela 45”, supliment de cultură al cotidianului „Renaşterea bănăţeană”, Timişoara, nr. 8913, marţi, 4 iunie.

Salutăm cu bucurie apariţia unei noi reviste de cultură în Capitală. În data de 10 mai 2019, la Casa Schiller, a avut loc ediția a VIII-a Salonului Literar ”Astralis”, o ediție specială în cadrul căreia a fost lansată revista trimestrială de cultură ”Astralis”, apărută sub egida editurii bucureştene cu acelaşi nume.

”Păşim cu încredere pe un drum care, probabil, unora li se va părea o aventură. Dar… credem în noi şi în destinul revistei, vrem să promovăm cultura română, ştim că nu e simplu, dar putem să o facem, pentru că suntem împreună şi ne numim… ASTRALIS. Vă aşteptăm alături de noi în această frumoasă aventură”, spune în editorialul de bun venit redactorul şef Camelia Pantazi Tudor, editor, scriitor şi realizator radio.

Apreciem deschiderea acestei reviste (apărute în format elegant, tip carte – 136 pagini), faţă de creatorii din toată ţara, dovadă că în numărul inaugural semnează autori din Bucureşti, Timiş, Braşov, Constanţa, Teleorman, Bacău, dar şi de peste Prut, scriitori stabiliţi în Germania, Austria şi SUA.

Printre cei prezenţi în ediţia nr. 1 sunt şi trei literaţi lugojeni: prof. dr. Mihaela Roşu Bînă, care semnează eseul ”Cu seninătate, despre Regatul celor mai frumoase depărtări”, Cristian Ghinea, cu proza ”Cea mai sinceră istorie a lumii” şi Adriana Weimer, cu un articol dedicat premianţilor Concursului de creaţie literară ”Lucian Blaga” – Lugoj, 2018. De altfel, prof. dr. Mihaela Roşu Bînă face parte şi din colectivul de redacţie.

Urăm şi noi drum bun şi… destin astral, ”Astralis”!

Reclame

Read Full Post »

“Meridianul Timişoara” este o revistă culturală pe care mulţi au descoperit-o în mediul virtual, însă istoria ei este mai veche. Vorbim despre aceasta cu coordonatorul publicaţiei, poetul şi jurnalistul timişorean Dumitru Oprişor.

”Într-adevăr, revista nu este de dată recetă. Fondator este regretatul poet Anghel Dumbrăveanu. Revista a apărut imediat după 1989, pe suport de hârtie, timp de aproape cinci ani. Arhiva completă se află la fiica poetului, Violeta Dumbrăveanu. Cu Anghel Dumbrăveanu m-am aflat într-o bună relaţie, fiind chiar nepotul dumnealui. După ce fondatorul a decedat, am preluat titlul, în bună parte formatul şi în bună parte foştii colabotatori ai revistei, numai că acum apariţia este online”, spune Dumitru Oprişor.

Titlul este unul inspirat, să vedem ce ne rezervă conţinutul.

”Conţinutul este unul clasic, dar adaptat la realitate. Desigur, avem rubricile care nu pot lipsi dintr-o revistă litetară: poezie, proză, critică şi istorie literară, o rubrică de evocări, de folclor, eseistică. Cu acest număr, din luna iunie, am reuşit să arate revista aşa cum mi-am dorit de la început. Sumarul se shimbă lunar, iar colaboratorii care s-au statornicit mă ajută cu câte un material în fiecare lună. Este vorba despre cunoscutul prozator Paul Eugen Banciu, poetul Robert Şerban, alt poet Şerban, dar Şerban Ion Drincea, tatăl lui Robert, mai este bunul şi vechiul meu prieten Marcel Tolcea, apoi istoricul şi criticul literar – poate cel mai meticulos din câţi ştiu eu – Alexandru Ruja, îl avem, de la Reşiţa, pe Costel Stancu şi de azi sperăm să vină şi din Lugoj”, adaugă poetul şi jurnalistul timişorean.

Tabăra de literatură de la Româneşti (7-9 iunie 2019, ediţia a zecea), a fost un bun prilej de întâlnire dintre scriitorii timişeni, dar şi de a atrage mai mulţi colaboratori, în concordanţă cu profilul unei reviste care include toarte artele, mergând şi pe vizual, pe arta cinematografică etc.

Meridianul Timisoara bun

Coordonatorul revistei ”Meridianul Timişoara” lansează şi o invitaţie: ”Cine doreşte să vadă ce facem, cum şi cât facem, ori să vină şi cu propuneri, poate să acceseze meridianultimisoara.ro”.

Revista online este la ediţia a cincea. Concepţia grafică, de o eleganţă stilizată, este realizată de un specialist şi asta se vede, site-ul reuşind să se evidenţieze în peisajul cultural online, deja foarte bogat şi divers. (c) Cristian Ghinea

Read Full Post »

În data de 10 mai 2019, la Casa Schiller a avut loc ediția a VIII-a Salonului Literar „Astralis”, o ediție specială în cadrul căreia a fost lansată Revista trimestrială de cultură „Astralis”, apărută sub egida editurii bucureştene cu acelaşi nume.

Mulţumesc doamnei Camelia Pantazi Tudor, scriitor, editor şi realizator radio, pentru includerea prozei mele în numărul inaugural. La mulţi ani şi destin astral, Astralis!

„Astralis” –  Bucureşti, revistă trimestrială de cultură apărută sub egida Editurii „Astralis” bucureşti, an I, nr. 1 (1), ianuarie – martie 1019; „Cea mai sinceră a omenirii”, proza C. Ghinea, p. 26-27.

În cuprins se mai regăsesc doi creatori lugojeni: prozatoarea Mihaela Roşu Bînă şi poeta Adriana Weimer.

 

Read Full Post »

Mulţumesc colegului scriitor şi jurnalist Laurenţiu Nistorescu pentru includerea cronicii mele la cartea lui Cosmin Neidoni în suplimentul literar „Paralela 45”.

„Paralela 45” – supliment de cultură al cotidianului „Renaşterea bănăţeană” – Timişoara, nr. 8890, marţi 7 mai 2019, cronica „Regatul celor mai frumoase depărtări”, Cristian Ghinea, p 6/8. Supliment realizat de Laurenţiu Nistorescu.

 

Read Full Post »

Time Machine. 23 noiembrie 2012, ziua în care am devenit un „excelent” timişorean: Premiul pentru critică, istorie literară şi eseu al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, pentru volumul „Pasajul discret”, Editura „Anthropos” Timişoara, 2011, decernat de criticul Cornel Ungureanu, preşedintele USR Timişoara şi Premiul de excelenţă al municipiului Timişoara, decernat de primarul Nicolae Robu, la 23 noiembrie 2012.

 

Read Full Post »

Anul 2014 a însemnat pentru Lugoj afirmarea unor spaţii alternative ale culturii. Alături de Casa de Cultură a Municipiului, Casa de Cultură a Sindicatelor ori Galeria “ProArte”, Colţul de Cultură de la “English Pub”, cluburile “Space Bowling” ori “Zodiac” şi nu în ultimul rând Galeria “Armi” a cercului Militar au reuşit să propună lugojenilor concerte, vernisaje, ori lansări de carte interesante şi cu mare aflux de public. De la Mircea Vintilă la Andi Grasu, de la Radu Paraschivescu la Adriana Babeţi şi Mircea Mihăieş, de la Constantin şi Flora Răducan la Laura Pokker şi Valentina Saroşi, până la comicul Doru Octavian Dumitru, toţi aceştia au dat culoare şi farmec spaţiilor alternative de cultură din Lugoj.

19

Acoustic Quartett – concert umanitar la English Pub

Anul cultural 2014 a început la Lugoj cu un gest onorant: scriitorul Nicolae Breban, Cetăţean de Onoare al oraşului, a fost nominalizat din partea Uniunii Scriitorilor din România la Premiul Nobel pentru literatură. La mijlocul lunii februarie, primul spectacol de teatru al anului care s-a jucat cu casa închisă a fost “Probleme la mansardă”, cu actriţa Iasmina Petrovici, născută la Lugoj, în distribuţie. Iasmina va reveni în noiembrie cu un nou spectacol de succes: “Poveste pentru oameni mari”.Tot în februarie, “Redeşteptarea” nota repunerea în drepturi a unui mare actor de la Hollywood născut la Lugoj, şi anume Bela Lugosi, al cărui nume va fi purtat de noul cinema din centru. Sâmbătă, 22 februarie, maestrul Remus Taşcău, muzician de înaltă clasă şi dirijor timp de 45 de ani al celui mai vechi cor din România, Corul „Ion Vidu”, s-a stins din viaţă la nici 70 de ani împliniţi. A fost înhumat în cimitirul panteon de la Lugoj, luni, 24 februarie. Prin plecarea dintre noi a maestrului Taşcău, cultura bănăţeană şi cea românească, în general, au suferit o mare pierdere.

Eugenia si Carmen Cecilia Olar in atelier

Carmen-Cecilia şi Eugenia Olar în atelierul de creaţie

Odată cu luna martie, reîncepe seria lansărilor de carte ale unor scriitori consacraţi. Radu Paraschivescu şi-a lansat volumul “Maiumuţa carpatină” la Colţul de Cultură de la English Pub, spaţiu care oferea la 1 martie un inedit mărţişor lugojenilor, prin concertul live al trupei “Big Brother’s Band”. După ce a adus în premieră la Lugoj o piesã din dramaturgia turcă – „Haide, ucide-mã dragoste!”, de Aziz Nesin, regizoarea Maria Voronca a realizat o nouă punere în scenă interesantă, de data asta din dramatugia suedeză: piesa „O mireasã de împrumut”, scrisă de Astrid Lindgren. Luna martie a mai consemnat un spectacol inedit, menit să demonstreze tinerilor că „opereta este cool”. Spectacolul intitulat „Poveşti cu cântec” l-a avut ca invitat special pe Cristian Rudic, solist al Operei Naţionale Române din Timişoara.

Lansare Arad

Întâlnirea scriitorilor lugojeni şi arădeni – Teatrul de Stat din Arad, 14 nov. 2014

Luna aprilie începe cu o veste bunã pentru iubitorii muzicii de blues şi jazz: după un an de întrerupere, vineri 11 aprilie se reia Festivalul Internaţional de Blues – BluesFest. În aceeaşi lună, poetul Ion Oprişor, coordonatorul cenaclului „Anotimpuri” şi-a lansat volumul de poezie „Trădarea îngerilor”. Aprilie a fost luna aniversărilor marcate prin spectacole, vernisaje sau concerte: patru ani Ansamblul folcloric „Perla Banatului”, 35 ani caricatură – Cristi Vecerdea CRIV, 20 de ani de parteneriat european cu Orleans (Corul Vidu a susţinut două concerte în oraşul înfrăţit). Şi pentru că a venit vorba de Franţa, micii instrumentişti din Hexagon au participat alpături de colegii lor din Serbia şi România la a doua ediţie a Concursului Internaţional Instrumental „Clara Peia” de la Lugoj (78 de participanţi în total).

aura-twarowska-raymond-janssen-2

Pianistul olandez Raymond Janssen şi mezzosporana Aura Twarowska, de la opera de Stat din Viena

Luna mai a însemnat încă o Sărbătoare a Berii la Lugoj, cu „Direcţia 5” cap de afiş, dar şi o inedită expoziţie de ceasuri de epocă ale colecţionarului lugojean Ioan Cărăbaş la Galeria „Armi”, iar în iunie, Festivalul Coral Internaţional „Ion Vidu” (cu formaţii din România, Serbia, Italia, Grecia la start) a fost unit cu Ziua George Enescu, în intervalul 27-29 iunie. Galeria Pro Arte a înegistrat şi ea două premiere în vara lui 2014: epoziţia pictorului Laszlo Daniel din Ungaria, cu un periplu al sanctuarelor religioase din Europa, şi cea a lui Cristian Watzlawek, singurul lugojean care a pictat pentru Papa Ioan Paul al II-lea. Vara premierelor a continuat în domeniul literar: Volumul „Sertare de nisip – Drawers of sand” care are peste 300 de pagini, semnat de poetul român – lugojeanul Laurian Lodoabă alături poetul James Meredith din Irlanda de Nord s-a distribuit în reţeaua librăriilor din Marea Britanie.

Gh Zamfir concert la Belint

Gheorghe Zamfir – concert la Biserica din Belinţ, august 2014

August e luna unui concert memorabil susţinut de mezzosoprana Aura Avram Twarowska, solistă a Operei de Stat din Viena, în oraşul său natal. Concertul de la Lugoj s-a numit „Serenada” şi a fost realizat împreună cu pianistul olandez Raymond Janssen. Tot în august, în zilele de 15-16, trupele lugojene s-au reunit în prima ediţie a Lugoj Music Fest. Septembrie l-a adus la „Space Bowling” pe monstrul sacru al folkului, Mircea Vintilă, iar ceramista lugojeană a obţinut menţiune la Expoziţia Europeană de Ceramică EEC din Bornholm – Danemarca. În octombrie, Festivalul Vinului rebotezat Serbările Toamnei i-au la Lugoj pe rockerii de la „Compact”. Au continuat concertele aniversare: de data aceasta, cei 90 de ani de istorie ai Corului Bisercii Baptiste „Harul” au fost celebrate prin două concerte aniversare. Carme şi Cecilia Olar, mamă şi fiică, au expus peste 60 de lucrări la „ProArte”, iar cunoscutul scriitor Gheorghe Schwartz, născut la Lugoj, preşedinte al Institutului Cultural Român Banat-Crişana, şi-a lansat cea mai recentã carte a sa, „Enigmele infinite”.

PrBuiciuc2014DT_24

Gala Premiilor Buiciuc 2014

Poate cel mai important eveniment cultural cel mai important al anului a avut loc luni, 24 noiembrie, la Universitatea Europeană Drăgan. Cu prilejul celei de-a doua ediţii a decernării Premiilor Literare „Constantin Buiciuc”. Evenimentul a beneficiat de un program artistic de excepţie, susţinut de pianista
Dana Paul Giovaninetti de la Conservatorul din Argenteuil, Franţa şi de fratele său, violonistul Florin Paul, prim solist al Orchestrei Radio din Hamburg, ambii Cetăţeni de Onoare ai municipiului. Să nu uităm nici decembrie, lună în care Corul Protopopiatului Ortodox a susţinut trei concerte în Capitala Austriei, iar Corul Vidu a încununat serbările de 20 Decembrie. La final de an, o menţiune cu plus pentru cenaclul „Anotimpuri” condus de poetul Ion Oprişor, care a reuşit să ridice punţi de colaborare între condeierii lugojeni şi cei din Timişoara, Reşiţa, Arad şi Caransebeş.

Read Full Post »

cristian-ghinea-11Martin Gray – “Forţele vieţii”, sau cum să converteşti durerea în energie pozitivă. Am auzit vorbindu-se mult despre aşa numita „gândire pozitivă”, concept inventat de americani şi destul de puţin convingător, pentru noi, cei din restul lumii. A fi mereu pozitiv, indiferent de zgâlţâielile vieţii, indiferent de palmele pe care ţi le dă soarta, este echivalent cu a fi nesimţitor la tot ceea ce ne înconjoară, inert, dacă nu şi handicapat în relaţiile cu cei din jur. Interpretat strict, conceptul de „gândire pozitivă” duce cu gândul mai degrabă la un fel de „autism” al existenţei, decât la un mod de viaţă viabil.

Cum reacţionăm la durerea extremă? Omul acţionează şi reacţionează la ceea ce îl înconjoară, ordonându-şi reacţiile în funcţie de stimulii întâlniţi. Nu suntem singuri, facem parte dintr-un întreg, dintr-un lanţ de relaţii energetice şi emoţionale cu plus şi minus, iar a rămâne ca lemnul atunci când ceva sau cineva din afară ne răneşte este cel puţin, să zicem, anormal. Şi totuşi, omul este o fiinţă contradictorie şi imprevizibilă, aşa că nu-l putem pune într-un şablon. Cum ar reacţiona un semen de-al nostru la marea nenorocire de a-şi pierde într-o clipită întreaga familie? Care ar fi reacţia lui – amărăciune, ură faţă de destinul crud, hulă, blasfemie sau căderea în extrema cealaltă – fanatismul religios, refugiul în alcool, pierderea oricărei capacităţi de a mai iubi, izolarea faţă de lume, retragerea în tot felul manii ciudate? Să recunoaştem că toate aceste scenarii sunt posibile, în funcţie de temperament, vârstă, sex sau putere a credinţei – în funcţie de om, până la urmă.

Experienţa lui Gray şi cartea vieţii. Acum mai bine de un an, am primit o carte în limba franceză, din câte ştiu, netradusă până acum la noi. Cartea, apărută în 1975 la Editura pariziană „Robert Laffont”, se numeşte „Forţele vieţii” („Les forces de la vie”) şi, sincer să fiu, n-am deschis-o mult timp, considerând că titlul indică un conţinut supus aberaţiilor „gândirii pozitive”. Apoi, dorind să-i îndepărtez supracoperta cam uzată, am descoperit un text care prezenta autorul: „Martin Gray. 48 de ani. American, a ales să trăiască în Franţa. O experienţă de viaţă excepţională: războiul, norocul, averea, apoi o mare nenorocire – soţia sa şi cei patru copii mor într-un incendiu de pădure, pe Coasta de Azur. Curajul de a supravieţui…”  Trebuie să recunosc că prezentarea m-a bulversat. Cum adică, un om care şi-a pierdut soţia şi cei patru copii, morţi în chinuri îngrozitoare, mai poate „gândi pozitiv”, mai poate aduce un omagiu forţelor vieţii? Ei bine, se pare că da, iar omul nu a luat-o razna deloc. Mai mult, a reuşit să convertească durerea în speranţă. Experienţa lui Gray (s-a stins la 25 aprilie 2016) merită cunoscută, mai ales de aceia care consideră lumea un loc nedrept şi, ca atare, dificil de acceptat.Martin Gray cv

Forţele vieţii: eliberarea energiei vitale. Până acum l-am prezentat pe Martin Gray, un american de origine evreiască stabilit în Franţa, om cu o excepţională poveste de viaţă. Martin Gray a supravietuit ghetoului de la Varşovia şi lagărului de exterminare de la Treblinka. Gray a trecut prin trauma războiului pentru a cunoaşte apoi fericirea alături de soţia sa, Dina, care i-a oferit patru copii. Norocul şi bunăstarea erau coordonatele fireşti ale vieţii sale, până la un moment în care totul s-a prăbuşit: familia, adică soţia şi cei patru copii, mor într-un incendiu de pădure pe Coasta de Azur. În locul lui, cred că mulţi şi-ar fi pierdut minţile, s-ar fi alienat, s-ar fi declarat dezgustaţi de lume, s-ar fi lepădat de religie. Nu şi Gray, care a început de atunci să scrie o serie de cărţi dedicate forţelor vieţii. La Gray, durerea s-a convertit într-o adevărată odă închinată bucuriei de a trăi.

Nu vă înnăbuşiţi vocea interioară! Gray vorbeşte celor dispuşi să-l asculte despre lucrurile cu adevărat importante din viaţă, atât de diferite de „civilizaţia” dezmăţului, lipsei de bun simţ şi lăcomiei, care sufocă societatea contemporană – şi în România, sau mai ales în România. Cauza multor frustrări care duc la adevărate tragedii în lumea de azi este faptul că oamenii n-au învăţat să scape de constrângerile societăţii strâmbe – pe care singuri au creat-o, şi să îşi elibereze energiile vitale. Există o voce interioară care ne spune că, în viaţa de toate zilele, niciodată nu ajungem să exprimăm până la capăt ceea ce simţim. În esenţă, oamenii rămân retraşi chiar şi atunci când le vorbesc celor dragi. Confesiunile lor sunt incomplete, mereu ceva este menit a rămâne în umbră. Oamenilor le e parcă teamă să-şi exploreze toate resursele trupului şi spiritului. Dacă în interior ne simţim liberi, la exterior suntem blocaţi. „Trebuie să învăţaţi să vorbiţi limba voastră interioară, iar asta vă va da pace şi bucurie”, spune Gray.

3f48e222bc413705968b315cda07dd0e--gray-martin-omalley

Omul modern, cea mai neferictă creatură de pe Pământ… Omul modern, care trăieşte repede, mereu grăbit, „presat”, prese, cum spun francezii, este una dintre cele mai nefericite creaturi de pe Pământ, în ciuda aparentei lui bunăstări materiale. Omul care vorbeşte învălmăşit, înnăbuşindu-şi vocea interioară, omul care respiră mecanic şi grăbit, în contradicţie cu ritmul trupului său, este un om deja bolnav. Simplul fapt de a deveni conştient, măcar pentru o clipă, de importanţa respiraţiei, de a controla ritmul ei, de a o supune ritmului nostru interior, este un act de voinţă şi o victorie pentru cel ce conştientizează asta. Încercaţi, în mijlocul unei zile stresante, să vă relaxaţi pentru câteva clipe, controlându-vă respiraţia, iar rezultatul pare miraculos. De ce? Pentru că toate celulele trupului nostru strigă după această racordare a nefirescului exterior la firescul interior. Şi, aşa cum reglăm respiraţia pentru a ne simţi bine, ne putem regăsi dacă, zilnic, ne punem un set de întrebări asupra echilibrului corpului, asupra echilibrului dintre inimă şi spirit, asupra pacificării eu-lui nostru într-o lume nedreaptă, agresivă şi lipsită de compasiune. Martin Gray ne asigură că regăsirea prietenilor, celor dragi, regăsirea sensului vieţii, este totuşi posibilă şi într-o astfel de lume.

Marile drame ale micilor noastre războaie. Criza economică şi capitalismul „sângeros” – care preseză zi de zi, ne lasă prea puţin timp pentru a reflecta la esenţa vieţii. Serviciu – mâncare – somn – serviciu etc. – este ritmul vieţii fiecăruia dintre noi, întrerupt de scurte concedii, şi acestea umbrite de angoasa revenirii la munca „de jos”. Cariera şi lupta contra concurenţilor – care va fi inevitabil pierdută până la urmă, când leul cel bătrân va trebui să cedeze colţilor unui animal mai tânăr, mai bine adaptat mediului… de afaceri, desigur – face parte din regula jocului. Bolile copiilor, nazurile soţului/soţiei, presiunea preţurilor, salvarea aparenţelor, întreţinerearea unei maşini mai „bengoase” ca a vecinului – toate astea fac parte din micul nostru infern cotidian, din micul nostru război pe care-l purtăm zilnic împotriva noastră şi a tuturor.  Şi-atunci, când să mai filozofezi la problemele existenţiale, la chestiunile „abstracte” ale vieţii?

Suntem în centrul lumii, fie că vrem sau nu să o ştim. „Puneţi-vă în acord cu Lumea, descoperiţi-vă locul în Univers” – spune autorul american Martin Gray, în cartea sa „Forţele vieţii”. Viaţa, fericită sau nefericită, viaţa care trece pur şi simplu, n-ar avea sens fără acest rol pe care fiecare dintre noi, vrem, nu vrem, îl avem. Ce loc ocupăm în Univers, ce însemnă viaţa noastră?Aşa cum universul exterior este infinit, şi noi reprezentăm un univers infinit, doar că-l purtăm în interior. „Priviţi cerul într-una din acele nopţi în care vântul mătură norii şi lasă la vedere miliardele de stele. Îndrăzniţi să priviţi cerul şi să înţelegeţi că-l purtaţi în voi. Că organizarea moleculei ADN este imaginea întregului univers. Voi sunteţi un univers. La fel de imens, de infinit ca universul. Aveţi curajul să vă reflectaţi la asta” – spune Gray, în cartea sa, „Forţele vieţii”.Aşa-i că această existenţă pe care o consideraţi neînsemnată capătă acum un sens? Gray merge mai departe, spunând că aici este un mare secret: din moment ce fiecare dintre noi suntem un univers, ne situăm în centrul lui. Iar energia universului este în noi. „Sunteţi centrul lumii pentru că purtaţi întreaga lume în voi”, atrage atenţia autorul. Aşadar, lamentări de genul „sunt un nimeni, viaţa nu face nici cât o ceapă degerată, dacă asta se poate numi viaţă” nu-şi au locul. Nu numai că nu-şi au locul, ci trebuie evitate, căci reversul este boala. Anxietatea, depresia, migrenele, sunt primele semnale de alarmă că nu acţionăm ca un univers valabil, că încercăm să ne negăm esenţa. Răspunsul la întrebarea „care e sensul vieţii mele, cum pot deveni eu însumi?” ar putea să ne scutească de tonele de medicamente care se consumă zilnic în lume. (Cristian Ghinea)

 

Read Full Post »