Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2013

Redl este considerat unul dintre cei mai mari portari de handbal din toate timpurile. Într-o vreme când handbalul românesc priveşte calificarea la Campionatul Mondial ca pe o mare performanţă, sunt tot mai puţini care-şi amintesc că în acest sport, România era ceea ce este la ora actuală Brazilia în fotbal. Echipa de handbal a României a obţinut patru titluri de campionaă mondială: în 1961, 1964, 1970 şi 1974. La două ediţii al CM, portarul naţionalei noastre a fost un lugojean, Mihai (Michael) Redl, considerat unul din cei mai buni portari de handbal all-time. Din păcate, acesta s-a stins recent în Germania, la 20 august 2013.

Romania campioana mondiala 1961

Prima mare performanţă a României a fost titlul de campioană mondială la handbal în anul 1961. Într-un articol despre istoria campionatelor mondiale de handbal, cotidianul german „Berliner Zeitung” aprecia că performanţa de atunci a României îşi are egal doar în surpriza oferită de Grecia, când a câştigat Campionatul european de fotbal, în 2004.

finala CM 1961

Presa germană: România este ca un „şarpe boa”. În acelaşi articol se subliniază că meritul victoriei României i-a aparţinut în mod decisiv portarului de clasă mondială, lugojeanul Mihai Redl. În 1961, sub conducerea antrenorilor Oprea Vlase şi Nicolae Nedef, România a depăşit tot ce avea handbalul mai bun la acea vreme: gazda Germania, dubla campioană mondială Suedia (1954 şi 1958), redutabilele Cehoslovacia şi Danemarca. Interesant este că, deşi era împărţită pe atunci în două state (RDG şi RFG), Germania a prezentat la startul CM o selecţionată unică.
Cu Redl în poartă, care era legitimat la clubul Dinamo Bucureşti, România a avut un parcurs aproape perfect: 29:11 cu Japonia, 8:12 cu Cehoslovacia, 15:13 cu Danemarca (în grupe); 12:9 cu Germania şi 16:14 cu Norvegia în turul II şi 9:8 cu Cehoslovacia în fională, unde Redl a făcut minuni. La 14 martie 1961, la Dortmund, în pe Westphallenhalle, în faţa a 12.000 de spectaori, meciul cu cehii a mers cap la cap: 4-4, 7-7 (după 60 de minte!) şi 8-8. Presa germană a vremii asemuia echipa României de la mondialele din 1961 cu un „şarpe boa”, care şi-a strâns adversarul într-un cleşte, sleindu-l de puteri, iar în final i-a aplicat lovitura decisvă! Iată şi echipa noastră campioană mondială: Mihai Redl, Ion Bogolea, Petre Ivanescu – viitorul antrenor coordonator al lotului – Gheorghe Covaci, Virgil Hnat, Aurel Bulgaru, Mircea Costache II, Geo Bădulescu, Cornel Oţelea, Gheorghe Coman, Olimpiu Nodea, Otto Tellman, Hans Moser şi Mircea Costache I. Ioan (Hans) Moser avea să devnă golgeter al turneului, cu 32 de goluri marcate.

Michael Redl

Campion mondial acasă la marea rivală! Povestea celui de-al doilea titlu mondial este, pentru Mihai Redl, una şi mai incredibilă, victoria fiind obţinută pe terenul marii rivale dornice de revanşă, Cehoslovacia! După o serie magistrală (16:14 cu URSS, 18:10 cu Norvegia, 36:12 cu Japonia, 25:15 cu Danemarca), adevărata finală se joacă… în semifinala cu Cehoslovacia. La Praga, în faţa a 20.000 de spectaori adunaţi la “Sportowni Halla”, România obţine o victorie magistrală cu 16:15, Redl apărând senzaţional buturile noastre. În aceste condiţii, finala cu Suedia (25:22 pentru România) a părut o simplă formalitate. Meritele au revenit lui Mihai Redl, Virgil Tale, Ion Bogolea, Petre Ivănescu, Olimpiu Nodea, Gheorghe Gruia, Virgil Hnat, Aurel Bulgaru, Cornel Otelea, Mircea Costache II, Iosif Iacob, Hans Moser, Ion Popescu, Mircea Costache I si Cezar Nica. Petre Ivănescu a fost golgeterul competiţiei, în care cehii, cu orgoliul frânt, spulberau Germania în meciul pentru medlia de bronz: 22:15.
Alături de alţi sportuvi de etnie germană (Hans Moser, Rudi Jost, Iosif Jakob, Otto Tellmann), Mihai Redl, stabilit ulterior în Germania, a scris istorie pentru handbalul românesc!

Un ofiţer arţăgos de la „Steaua” l-a făcut să aleagă… „Dinamo” Lugojul a mai dat un nume celebru handbalului românesc: Ioan Kunst Ghermănescu, jucător şi antrenor la Steaua, antrenor al selecţionatelor româneşti de patru ori campionane mondiale (1964, 1970, 1974 şi 1981, la CM Universitare din Franţa). Regretatul mare sportiv, care a dat numele unei săli de sport din Lugoj, povestea despre Mihai Redl: „La finele anilor ‘50, portarii României erau Sidea, Haberpursch şi Redl, cel născut în Cotu Mic, pe Strada Dacilor, făcând parte din marea generaţie de jucători născuţi în ’36-’37. Eram stabilit de ani buni în Bucureşti când mi s-a spus că mă caută un lugojean de-a meu – era vorba de Mişu Redl – pentru a veni la clubul militar de handbal. Eu am fost, fireşte, de acord, dar când acesta s-a prezentat la club a fost întâmpinat, – fireşte, în lipsa mea – de un ofiţer de servicu care l-a cam repezit, fără a înţelege prea bine ce doreşte. I-a spus: ce cauţi aici, azi nu se fac încorporări!”. Din cauza acestui „accident” nefericit, Redl a ajuns la Dinamo, care abia îl aştepta (Oprea Vlase îl ştia şi l-a cooptat imediat în echipă). A fost desemnat cel mai bun portar al CM din 1961 şi 1964!

Mihai Redl junior apără la Mondialele din 1982 Mai mult, fiul lui, Mihai Redl junior, a ajuns şi el portar al naţionalei de handbal a României. Tot Ghermănescu l-a remarcat: „La CM din 1982 România nu a mai prins finala, câştigând doar un meci de clasament pentru locul V, cu R.D. Germană. Îmi amintesc că l-am introdus pe Redl junior spre finalul partidei, să apere un 7 metri. Cu un reflex excepţional, el a apărat lovitura de pedeapsă şi, cum conduceam cu 4-5 goluri şi mai erau vreo şapte minute, am hotărât împreună cu colegul Nedef să-l lăsăm până la sfârşit. Odihnit şi proaspăt cum era, a mai scos vreo trei mingi „imparabile”! Nu vă mai spun că după partidă începuseră să roiască tot felul de emisari străini în jurul lui, pentru a-l determina să plece de la echipă”. Desigur, despre cei doi mari handbalişti care au purtat numele de Mihai Redl s-ar mai putea spune multe. Din lipsă de spaţiu, vom răspunde, prin cuvintele regretatului I.K. Ghermănescu, unei întrebări din zilele noastre: cum de erau posibile pe atunci asemenea performanţe, azi considerate de domeniul fantasticului? Simplu: pentru că amatorii de atunci erau peste profesioniştii de zi, aşa cum profesioniştii de azi sunt cu mult sub amatorii de atunci!
Cristian Ghinea, publicat în „Redeşteptarea” no.907

O viaţă de mare sportiv

redlMihai (Michael) Redl s-a născut în 1936 la Lugoj. Debutează în sport în 1950, ca jucător de fotbal al Clubul Muncitoresc Lugoj. În 1953, devine portatrul echipei de handbal a Clubului „Constructorul” Lugoj (handbal în 11). În 1956, este transferat la Clubul „Dinamo” Bucureşti, unde sub îndrumarea antrenorului Oprea Vlase, cucereştede nouă ori titlul naţional de handbal în 7 şi de două ori titlul naţional de handbal în 11, iar în 1965, Cupa Campionilor Europeni. A apărat poarta lui „Dinamo” în 300 de meciuri. În 1957 e selecţionat la naţională, unde va juca 129 de meciuri, până în 1968. Dublu campion mondial: 1961 (Germania) şi 1964 (Cehoslovacia); locul III şi medalia de bronz la CM din 1967 – Suedia; locul II şi medalia de argint la CM de handbal în 11 – Austria, 1959. Cel mai bun portar din lume la CM din 1959 şi 1961, când a fost şi căpitanul naţionalei.
Antrenor la „Dinamo” din 1970, la juniori şi tineret; din 1980, alături de Oprea Vlase, la seniori.
În 1987, pleacă în Germania ca antrenor al echipei de prima ligă „Schwabing” Munchen. Între 1988-89 urmează şcoala de antrenori divizionari din Germania. A fost decorat cu Ordinul Muncii, Meritul Sportiv clasa I şi Meritul Militar clasa I (fişa din „Enciclopedia educaţiei fizice şi sportive din România” Ed. Aramis, Bucureşti 2002). S-a stins la 20 august 2013, în Germania.

Anunțuri

Read Full Post »

Un specialist originar din Banat, Freddy Stauber, se numără printre laureaţii premiului pentru “inovaţia anului” în cadrul Concernului Daimler A.G. – unul din liderii mondiali în domeniul auto. Prestigiosul premiu i-a fost acordat inginerului lugojean pentru un sistem inovator de sunet, numit High-End 3D-Surround Soundsystem. Sistemul este compus din 24 de difuzoare şi este realizat cu tehnologia Frontbass. Difuzoarele speciale, integrate foarte discret în habitaclu, distribuie sunetul perfect egal la 360 de grade. De fapt inovaţia pe plan mondial se regăseşte tocmai la acest capitol 3D. Sistemul dispune de filtre de sunet digitale şi control al rezonanţei, transformând automobilul într-o „sală de concerte” pe roţi. Sistemul va echipa modelele Mercedes Benz din clasa S, dar va fi extins şi alte clase (C şi D) aflate în producţie. Acestei performanţe, revista “Sternstunde” a prestigiosului concern german i-a consacrat patru pagini, cu toate detaliile tehnice.

Freddy Stauber 1
Premiul “inovaţia anului” a fost acordat de conducerea Concernului Daimler A.G. colectivului de cinci specialişti responsabil cu sisteme de sunet şi amplificare, din care face şi inginerul Alfred (Freddy) Stauber. „“Sunt foarte mândru de acest proiect început în urmă cu cinci ani şi de faptul că a fost încununat de succes. Premiul Inovaţia Anului a recompensat sistemul audio High-End 3D Surround, la care am lucrat alături de colegii mei. Trebuie să îi numesc, pentru că am conlucrat foarte bine, într-o echipă sudată. Este vorba despre Antonio Acuna, responsabil pentru sistemele de navigaţie şi sunet în cadrul Daimler AG, dr. Oliver Rooks – coordonatorul grupului de cercetare în domeniul sistemelor de sunet şi de inginerii Cesar Ribeiro şi Leif Kreibick, care au dezvoltat sistemul de boxe, filtrarea şi amplificarea sunetului. În cadrul proiectului, am mai beneficiat de colaborarea excelentă cu firma Burmester Audiosysteme”, ne-a declarat Freddy Stauber în legătură cu această importantă recunoaştere profesională din cariera sa. Sistemul de sunet va echipa noile Mercedesuri din clasa S care vor fi lansate pe piaţă în luna septembrie a acestui an.

000001

Freddy Stauber, născut la 27 aprilie 1958 la Lugoj, lucrează din anul 1990 la Mercedes Benz. A început în cadrul sectorului Sisteme pneumatice, sisteme alarmă şi antifurt, apoi la Sisteme audio – Management de calitate pentru sistemele audio. Marea sa pasiune a fost şi rămâne muzica, în calitate de compozitor şi interpret.

Freddy Stauber

Actvitatea muzicală şi-a început-o în anul 1975 la Lugoj. A cântat cu formaţiile Omicron L, Betta, Stelele (în perioada studenţiei timişorene) şi Logic, trupă pe care a dus-o în prim planul rock-ului românesc. Activitatea muzicală şi-a continuat-o în Germania. A scos peste 20 de albume proprii şi dispune de un studio de înregistrări – Joy Music în oraşul de reşedinţă, Ehningen. Este căsătorit cu o lugojeancă – Liliana Zaharia şi are trei fete, Tephanie, Rebecca şi Vanessa, care i-au moştenit pasiunea pentru muzică.
(Cristian Ghinea, în „Redesteptarea” nr. 1157)

Read Full Post »

Au părăsit cu ani în urmă Lugojul, unii dezgustaţi de absurdităţile fostului regim comunist, alţii, mai nou, dezamăgiţi de sistemul strâmb de “valori” care i-a luat locul aici, în ţară. Au plecat în căutarea unei recunoaşteri care le-a fost refuzată acasă, ori au ales să trăiască în state dezvoltate, care le pot pune la dispoziţie mijloacele adecvate pentru a se afirma. Alţii, pur şi simplu, lucrează şi performează peste hotare, fără a-şi fi părăsit de fapt locul de baştină. Toţi aceştia au ceva în comun: ei sunt marii noştri performeri necunoscuţi. Necunoscuţi, din păcate – la ei acasă. Modeşti, îşi continuă drumul plin de succes „dincolo”, luptând – pe bune! – cu sute şi chiar mii de contracandidaţi care le-ar lua locul de muncă şi mâine, dacă ar putea. O competiţie dură, dar cinstită, cu reguli corecte şi care nu se schimbă pe parcursul jocului.
Aura Avram Twarowska
Marea nostră mezzosoprană Aura Avram Twarowska mi se confesa recent că fiecare apariţie a sa pe scena Operei de Stat din Viena trebuie să fie perfectă. Lugojeanca noastră, pornită pe urmele marelui Grozăvescu, a ajuns pe scena Wiener Staatsoper, una din cele mai prestigioase instituţii lirice din lume în sezonul 2007/2008. De atunci, spectacol după spectacol, ea îşi reconfirmă clasa: concertele sale nu pot fi de nota 8.50, nici de 9.33 sau 9.90 – ele sunt mereu de nota 10, pentru că o imensă concurenţă, cu artişti valoroşi şi ambiţioşi din toate colţurile lumii, abia aşteaptă să fie în locul ei. Iar această artistă desăvârşită este o lugojeancă!
HES-Burmester2
Recent, am aflat ştiri noi de la Freddy Stauber, pe care tot oraşul îl îndrăgeşte în postura de cântăreţ. Fostul interpret de la trupele „Omicron L”, „Betta” şi „Stelele”, fondator al legendarei formaţii „Logic”, are o vastă carieră muzicală în Germania. Modest cum a fost întotdeauna, Freddy a vorbit prea puţin despre faptul că, în Germania, funcţia sa este de inginer responsabil cu sistemele audio de la unul din cele mai mari concerne automobilistice din lume: Daimler AG. Recent, sistemul audio 3D ultraperformant pe care l-a conceput împreună cu o mică echipă de specialişti, a luat premiul „Inovaţia Anului” din cadrul Daimler AG. Chiar dacă nu ar fi vorba despre premiu, faptul că acest sistem este destinat automobilelor Mercedes din clasa de elită „S”, vorbeşte de la sine. Noua clasă de limuzine de lux germane poartă la bordul lor ceva din geniul tehnic al unui lugojean! Mă întreb – oare câţi ingineri şi din câte ţări ale lumii nu şi-ar dori să facă parte din micul grup de specialişti care dezvoltă sistemele audio destinate automobilelor Mercedes? Ei bine, Freddy Stauber – ing. Alfred Stauber la locul de muncă, a reuşit, el este acolo.
Chr-Maier
La fel şi astronomul Christian Maier, absolvent al celor mai prestigioase universităţi germane şi cooptat în programul Z-Cosmos, un club select al celor mai performante creiere din domeniul cercetării spaţiale, la fel şi academicianul Ion Boldea sau cardiologul Constantin Octavian Luca, o somitate a lumii medicale internaţionale şi alţii asemeni lor. Toţi aceştia n-au fost intimidaţi de concurenţă, nu s-au lăsat pradă clişeelor care-i privesc chirâş pe românii „scăpaţi” în Vest, ei au performat cu adevărat! Iar Lugojul are cu adevărat un izvor nesecat de talente, dovadă fiind olimpica internaţională Roxana Sandu sau Teodora Groza, elevă calificată – în acelaşi an! – la trei olimpiade naţionale, de matematică, fizică şi informatică. Pentru ele şi pentru toţi marii noştri performeri necunoscuţi, zicala „nimeni nu-i profet în ţara lui” trebuie să dispară pentru totdeauna!
Cristian Ghinea

Read Full Post »

În fiecare an, la 15 august, de Ruga Lugojeană, reprezentanţii breslelor din oraş reuniţi în Corporaţia Meseriaşilor se încolonează în procesiune şi fac înconjurul Bisericii „Adormirea maicii Domnului”. Obiceiul a fost reluat în 1993, când Ruga lugojeană, fondată de agricultorii şi meşteşugarii oraşului, şi-a reintrat în drepturi după anii de interdicţie comunistă. În fruntea meseriaşilor este purtat cu cinste un steag, numit steagul breslelor lugojene. Povestea acestui drapel ne-o povesteşte preşedintele Corporaţiei Meseriaşilor din Lugoj, organizaţie care se conduce şi acum după Statutele originale, din 1884.

IMG_0101

Vasile Belinţan, preşedintele Corporaţiei Meseriaşilor din Lugoj, spune că originea acestei manifestări porneşte de la întâlnirile meseriaşilor respectaţi în breaslă cu paorii din Buchin, cei care au stat la baza înfiinţării Rugii Lugojene originale. Ruga era la început o manifestare religioasă, dedicată strict hramului Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”. Ea a fost adusă de la sat la oraş de către paorii din Buchin, care erau şi amfitrioni ai Rugii. Întânirile lor cu reprezentanţii breslelor aveau, aşadar, şi un caracter organizatoric. „Organizarea Rugii era hotărâtă în bună măsură la Birtul Meseriaşilor de pe strada Ion Creangă, unde se aşezau împreună maistorii cei bătrâni şi agricultorii din Buchin – amfitrionii Rugii. Atât Ruga, cât şi steagul Rugii, aveau un naş, care era sponsorul manifestării, ales dintre cei mai înstăriţi agricultori sau meşteşugari. La sediul Corporaţiei Meseriaşilor, păstrăm şi acum cu fală steagurile cele vechi ale Rugii, dar şi o eşarfă de mătase albastră, pe care sunt trecuţi cu litere aurii naşii Rugii din 1893. Aceştia sunt Lupu din Buchin şi soţia, familie de agricultori aflată în grad de rudenie cu actualul primar al Lugojului”, arată Vasile Belinţan.

IMG_0101În acest an, steagul breslelor a fost purtat de dl. Zeno Argălaş, maestru al intarsiilor în lemn

Noul steag, sfinţit în prezenţa venerabililor fondatori. Despre vechile steaguri ale breslelor, păstrate cu sfinţenie la Muzeu ori la Corporaţia Meseriaşilor, am mai scris. Aceste steaguri, printre care se află şi impresionantul drapel al argăsitorilor, sunt deja obiecte de muzeu şi nu mai pot fi scoase afară, la lumina zilei, fără a suferi deteriorări majore. Aşa că, la trecerea în noul Mileniu, maseriaşii din oraş şi-au dorit un nou steag care să stea în fruntea tradiţionalei lor procesiuni de după slujba de Sf. Maria Mare, în fiecare 15 august. „La trecerea în noul Mileniu, în luna mai 1999, am sfinţit un tablou al Corporaţiei Meseriaşilor Lugoj din 1921, an în care breslele cojocarilor, tăbăcarilor, olarilor, fierarilor s-au reunit în Corporaţiunea Meseriaşilor din Lugoj, din care făceau parte meşteri români, maghiari, germani şi evrei. În luna decembrie, în cadrul unei ceremonii emoţionante, am sfinţit şi noul steag al breslelor”, spune Vasile Belinţan, preşedintele singurei asociaţii a breslelor care mai funcţionează în ţară, la ora actuală. Steagul a fost sfinţit după vechile tradiţii de către părintele Gheorghe Cristescu, care era încadrat de venerabilii membri fondatori – croitorul regal Petru Siniteanu, sculptorul în piatră Petru Socaci, maestrul mozaicar Francisc Belinţan şi Ioan Luminosu, elctrician auto.

IMG_0104

Monede de argint cusute în pânză şi pictură pe piele de căprioară. Noul steag al breslelor cu care se defilează astăzi îi reprezintă pe toţi meseriaşii Lugojului. El a fost conceput după toate canoanele de către regretatul pictor şi ceramist Gheorghe Vuia, care a beneficiat de sprijinul şi consilierea reputatului bizantinolog şi istoric al ortodoxismului, părintele profesor doctor Vasile Muntean. Stema şi sigla au fost realizate de către Gheorghe Vuia, împreună cu artiştii plastici Ladislau şi Pavel Pokker. Pe steag, emblema Corporaţiei (cu semnele distinctive T-ul, echerul şi roata) a fost pictată pe piele de căprioară şi poartă, într-un colţ, semnătura: Gh. Vuia. În pânza steagului, după tradiţie, au fost cusuţi trei bănuţi de argint aducători de noroc şi prosperitate. Ei poartă efigiile suveranilor României – Ferdinand, Carol al II-lea şi Mihai Întâiul şi sunt bani autentici de epocă, donaţi, de bijutierul Nelu Munteanu. Suliţa steagului, realizată din lemn de tei, precum şi vârful acesteia, sunt opera lui Ladislau Darvaşi, alt renumit meseriaş al urbei trecut în eternitate. Placarea cu foiţă de aur a revenit maestrului Ladislau Pokker, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. În fine, pânza de mătase a noului steag al breslelor a fost donaţia unui al membru al corporaţiei, dl. Adi Avramescu. Franjurile au fost realizate de Tibi Velcsoff, cuiele speciale au fost puse la dispoziţie de Ioji Schlier, iar suportul de lemn a fost realizat artistic de Puiu Ionescu. Putem spune aşadar, fără teama de a greşi, că steagul breslaşilor este o creaţie colectivă care simbolizează munca temeinică şi de bună calitate, o tradiţie care la Lugoj datează de sute de ani.

Cristian Ghinea

Read Full Post »