Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Victoria Mylord’

Trăsura de lux „Victoria Mylord”, fabricată la mijlocul anilor 1800, a fost restaurată după planurile originale. Victoria Mylord, o caleaşcă vieneză de secol XIX, îşi trăieşte cea de-a doua tinereţe la Lugoj, graţie grijei proprietarului său, dl. Cotizo Olimpiu Negruţiu, dar şi a muncii migăloase a ultimului rotar cu patalama din oraş, dl. Rudolf Trost.

DSD_8963

Restaurarea a durat doi ani Caleaşca ajunsese fosta birjă a IAS-ului Lugoj – ferma de struguri din Dealul Viilor şi se afla într-o stare jalnică. „Practic, rămăseseră din ea numai cadrul de fier şi roţile de pantă, care nu erau originale. Tot lemnul a fost înlocuit de meşterul lugojean Rudolf Trost, iar roţile la dimensiunea originală le-am cumpărat de la căruţaşul Cocoş”, spune Cotizo Negruţiu. Reparaţia trăsurii a durat nu mai puţin de doi ani, din iulie 2007 până în martie 2009. Pentru Rudolf Trost, cea mai dificilă etapă a reparaţiilor a fost îndoirea la abur, la cald, a lemnului apărătorilor de la roţi. S-a ţinut mult la acest aspect, deoarece trăsurile originale Victoria de tipul Mylord, din 1882, aveau astfel de apărători de lemn şi nu metal, cum au apărut mai târziu. La restaurare s-au folosit trei esenţe de lemn: frasin, salcâm şi ulm. Felinarele sunt de asemenea cele originale ale modelului din 1882. În caleaşcă pot intra şase persoane: vizitiul şi încă unul pe capră, doi adulţi pe locurile următoare plus încă două locuri pentru copii, în spate. Cotizo Negruţiu, care mai deţine o trăsură restaurată de meşterul Orban bacsi de la Ţipari, spune că în Lugoj mai există o caleaşcă Victoria, dar de model mai mare (Parisi), aflată în posesia lui Ludovic Szigeti şi despre care am mai scris.

carosier lugojean

După „ştilul” cel mai modern, luăm faţa „concurrenţiei”! Caz rar în restaurarea unor astfel de trăsuri, „Victoria Mylord” aflată în proprietatea lui Cotizo Negruţiu este restaurată după documentele de fabricaţie conţinute într-o broşură editată în 1911 de Atelierul „Dicsics B. Ignacz – Kocsigyarto” din Lugoj, situat pe strada Nicza Pop, la nr. 1. Serviciile oferite de această manufactură de birje, publicate în limbile maghiară şi română, merită a fi reproduse pentru savoarea limbajului de epocă: „Avem onoare a vă trimite preţiul curent al nostru despre trăsurile (cocii) fabricate prin noi. Abstrăgând de la preţiul curent al nostru, pregătim trăsuri după dorinţă sau după desemn. Ori şi ce lucrări ce să ţin de branşa noastră, special numai din material nou pregătim şi după ştilul cel mai modern, luăm lupta concurrenţiei cu asemenea fabricate. Trăsuri întrebuinţate le înschimbăm în preţul cel mai mare. Totodată avem onoare a vă atrage privirea la şeduturile cu cârlige, curele, ladă de federe, în sfârşit ori şi ce reparatură ce se ţine de branşa trăsurilor – de faur, lemnar, şelar şi luştruit de trăsuri, o primim şi punctual espedăm! În acea speranţă, cum că D-voastră ne veţi da ocasiune cu procurarea, să vă convingem despre durabilitate, cualitate excelentă şi pregătire pompoasă (!) rămânem, cu deosebită stimă, Ignaţie V. Dicsics”.

DSD_9348Atelierul lui Dicsics oferea trăsuri second hand reparate în mod autorizat „ca noi” sau fabricate după licenţă vieneză. La ultimul capitol, găsim şi caleaşca „Victoria Mylord”, care putea fi achiziţionată în epocă la preţul de 950 de coroane. Atelierul avea o ofertă foarte bogată: sănii la preţul de 300 de coroane, docare la 240 cor., caleşti cu transmisie prin antrenare la 600 cor., Vadaszkocsi (de vânătoare) – 530 cor., trăsuri model Eszterhazi (530 cor.), Szandlaufer (550) sau Phaeton (varianta acoperită), Parisi Mylord (fratele mai mare al Victorie, tot la 950 cor.) etc. Cele mai scumpe erau Landauer 1.800 cor. şi Batard – 1.100 cor. La 1.400, cei interesaţi puteau achiziţiona chiar şi omnibuze cu nouă locuri! (Cristian Ghinea)

Reclame

Read Full Post »