Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘radio’

radio-romania-actualitati

După filmul TVRAventura urbană – oraşe mici, poveşti necunoscute” episodul I, Lugoj, 26 nov. 2011 (realizator: Irina Luca, reporter: Cătălina Filip Coapşi), ştirile Digi 24 Timişoara, 31 ianuarie 2017 (Alexandra Marian / Dan Şoşdean) difuzat pe DIGI24.RO, şi Radio România Actualităţi, prin redactorul Alina Bujanca, a acordat spaţiu de emisie dedicat blogurilor mele. Sâmbătă, 10 februarie 2018, la emisiunea ”Ca pe roate”( intre orele 16-19) şi duminica, 11 februarie, la ” Deschis în week end” ( orele 10-12), au fost difuzate materialele realizate de Alina Bujanca. Mulţumesc şi lui Daniel Groza, de la „Adevărul” şi „Adevărul de Week End” – ediţia naţională (vineri/duminica, 16/18 decembrie 2016, nr. 280). Mulţumiri tuturor şi vă invit cu drag pe blogurile mele!

Reclame

Read Full Post »

Mihai Moroz şi Adi Blaj ni s-au destăinuit la un deceniu de la destrămarea cunoscutei formaţii power-hardcore

Trupa „Anarhia” a fost fondată la Lugoj în 1989, formula iniţială fiind: Otty Babics – vocal, chitară, Fane Livadariu – bass, Adi Blaj – chitară şi Robi Vizi – percuţie. Abordând iniţial stilul hard & heavy, băieţii de la “Anarhia” au trecut foarte repede la power hardcore. Încă de la primele apariţii, riff-urile rapide şi versurile percutante în limba română au ajutat din plin la construirea unui succes de public. Prin contractele semnate cu case de discuri cunoscute şi premiile obţinute la nivel naţional, „Anarhia” poate fi considerată cea mai de succes trupă rock lugojeană de după ’90.

anarchy05

Încă de la prima înregistrare (demo-ul „Satania”), trupa a devenit un fel de emblemă pentru mişcarea underground românească. Până în 1992, „Anarhia” concertat la Lugoj şi Timişoara, dar şi la Costineşti sau Constanţa. S-a impus ca nume de referinţă la mai multe festivaluri underground, precum Metal Fan-Bucureşti (unde a obtinut premiul special al juriului), Sam Rock-Satu Mare (locul III). Ulterior, componenţa trupei a devenit Mihai Moroz (Moritz) – vocal, Adrian Blaj – chitarã, Adrian Neagoe (OQ) – clape, Fane Livadariu – bass şi Marius Bosneac („Simi” Jebelean, pentru o perioadă) – tobe. De atunci, au participat la festivalurile underground: Student Fest- Timişoara, AltRock Fest- Secu, Young Rock for Youngs- Piatra Neamţ (locul II), Posada Rock- Câmpulung Muscel (locul 1, ceea ce a însemnat un contract pentru două albume cu Pro Music din Cluj), Top T- Buzău (recital), SamRock- Satu Mare (în recital), plus concerte la Cluj-Napoca, Deva, Miercurea Ciuc, Sânnicolau Mare, Bucureşti, Constanţa, Caransebeş, Timişoara şi Lugoj.

Invitaţi la Florin Călinescu şi Petre Magdin

Videoclipul cu piesa „E timpul să mori” a fost difuzat în 1992 pe TVR1, în cadrul emisiunii IMN – „Întâlnirea de la miezul nopţii” realizată de Petre Magdin. O altă apariţie pe un post central de televiziune a avut loc în 1999, în cadrul emisiunii „Chestiunea zilei“ a lui Florin Călinescu, pe ProTv.

anarchy23

„Anarhia” este singura trupă rock lugojeană de după 1990 care a semnat două contracte cu case de discuri importante. Lansat în 1998, primul LP „Nici o vină”, produs la casa de discuri Pro Music şi considerat un album emblematic pentru power hardcore-ul românesc, conţinea piese precum „Nu vreau”, „O ştii”, hitul „Săracă inima me”, „Ploi şi noroi”, „Tot ce-mi spui”, „Progres”, „Instrumentală”, „Nici o vină”, „Somn uşor”, „Doar eu am rămas” şi „Anarhie” (live Muscel ‘97). În anul 2000, trupa semnează un nou contract cu o casă de discuri de nivel naţional – Zone Records, pentru albumul „Criza de nervi”. Unicat pe piaţa românească, „Criza de nervi”, (titlu dat de Otty Babics) conţinea hitul cu acelaşi nume şi reunea piese remarcabile ca inovaţie, sound, concepţie şi melodicitate. Din păcate, contractul cu zone a căzut din motive independente… de ambele părţi.

anarchy25
În 2001, trupa „Anarhia” s-a desfiinţat. Povesteşte Adi Blaj: „După zece ani cu trupa, ajunsesem să-mi cumpăr corzi de chitară cu bani de la tata, că pe atunci nu lucram nici unde… Am renunţat la Anarhia, încercând să schimb în primă fază stilul. După un deceniu de rock am zis: fraţilor, s-a schimbat piaţa, s-a schimbat stilul care se cere, hai să-l facem şi pe al nostru nu neapărat comercial, dar spre comercial, ca să facem şi un ban cu chestia asta. Aşa ne putem trăi visul mai departe, dar şi să trăim, ca oameni. Nu s-a înţeles asta şi n-am mai insistat”.

Concert de pomină la „Polul frigului” şi „serenada” sub ferestrele şefului

La zece ani de la destrămarea celei mai bune trupe rock de după ‘90 a Lugojului, foştii membri „Anarhia” îşi amintesc experienţele inedite trăite la festivaluri sau concerte.

anarchy08

„Eram într-o iarnă la Miercurea Ciuc, oraş supranumit Polul frigului. Ţin minte că ne-am dus la concert cu o dubă de pâine, care avea uşile legate cu sârmă. Noi şedeam în partea din spate a dubei şi, de frig, trăsesem peste noi nişte saci de nailon. Dacă ne-ar fi văzut cineva, ar fi zis că suntem nişte imigranţi ilegali îngesuiţi într-un cargo. Însă înainte de concert am avut grijă să ne încălzim cu un vin fiert, aşa că ne-am revenit repede”, spune vocalistul Mihai Moroz.

Completându-l pe „Miţă”, chitaristul Adi Blaj îşi aminteşte finalul de pomină al concertului de la Miercurea Ciuc: „Cei din Miercurea au fost foarte încântaţi să ne vadă la ei acasă, pentru că deja ne ştiau de prin ţară şi ascultaseră albumul „Criza de nervi”, care circula pe casete audio. După ce am cântat ultima piesă şi ne pregăteam să deconectăm mufele şi cablurile, publicul a început să strige foarte vehement – vissza! vissza! Aşa hotărâţi erau, că la momentul respectiv ne-am împachetat rapid sculele şi am fugit în culise. Acolo ne-a întâmpinat producătorul concertului, care ne-a zis: ce faceţi măi, aţi înnebunit, oamenii vă cheamă înapoi. Era deci un bis, în timp ce noi credeam că or să ne ia la bătaie. Până la urmă, ne-am întors pe scenă, am mai cântat două-trei piese, ne-am întins şi la o bere, până a venit duba de pâine să ne ia înapoi”!

O altă fază haioasă o poveteşte Mihai Moroz: „La Lugoj, sala noastră de repetiţii era la sediul PNL, vizavi de Siniteanu. În perioadele bune, repetam acolo aproape zilnic, şi câte patru ore pe zi. Dar ce ziceau vecinii? Bună întrebare! În spatele curţii noastre locuia un elveţian, dl. Schmidt, care mi-a fost director la firma unde lucram pe atunci, ca desenator. Deci domnul Schmidt era şeful meu direct şi eu îi cântam seara la geam, şi încă rock power-hardcore! Bănuiesc că îi era destul de greu, în acele ore, să iasă la un grătar. Mă întâlneam cu el a doua zi la servicu, dar era un tip de treabă. Mai zicea şi el aşa, uneori: măi, aseară aţi cântat cam tare”…

Astăzi (n.r. – la ora realizării articolului), trupa „Anarhia” a împlinit un deceniu ca… amintire. Drumurile membrilor ei s-au despărţit: unii, ca Otty şi Fane au plecat în Germania, apoi în Belgia, Mihai Moroz a devenit artist plastic, iar Adi Blaj, după ce a fost redactor muzical la Radio „Analog” Lugoj şi redactor coordonator la „Nova FM” Lugoj, a devenit realizator de programe la Radio „Prahova” Ploieşti.

„În 2007 am ajuns la Radio Prahova, de acolo în 2008 am fost ofertaţi de Radio 21 Bucureşti, unde am realizat matinalul de linie Fabrica Dementă până în septembrie 2010. Timp de un an, am fost într-o competiţie strânsă cu Buzdugan şi Morar de la Radio Zu şi Cronica Cârcotaşilor de la Kiss FM. În 2010 am fost ofertaţi de Realitatea TV şi Radio Prahova, unde producem şi realizăm matinalul Dimineaţa cu BB – Blaj şi Bubanu”, spunea Adi Blaj cu câţiva ani în urmă.

Un singur regret mai are, după zece ani, Adi Blaj: păcat că „Anarhia” nu s-a lansat în epoca internetului, aşa cum este el astăzi. Asta ar fi ajutat enorm la promovarea trupei!

Cristian Ghinea

Read Full Post »

Ştefan Katona, iniţiatorul jazz-clubului lugojean, vorbeşte despre soliştii şi trupele anilor ’30 – ’80

DSC04924

Bate jazz-ul! În perioada interbelică, lugojenii ascultau jazz la radio şi de acolo au prins gustul acestei muzici noi, atît de diferite de ceea ce se cânta până atunci. Viaţa mondenă era la ora aceea mult mai efervescentă ca acum. Orchestrele serveau fundalul la seratele dansante şi aveau pretenţia că fac muzică de jazz. După moda americană, pe tobă scria numele jazz band-ului respectiv. Aşa a apărut prima dată cuvântul „jazz” în conştiinţa publicului. Şi tot atunci a apărut expresia „bate jazz-ul”, pentru că, de regulă, toboşarul era foarte activ şi bătea toba pe care scria, cu lietere mari, „jazz”. Adică „bate jazz-ul”!

 Club Jazz

Clubul mai funcţiona încă la Lugoj în 1986

Ştefan Katona spune că „în anii 30, la Lugoj exista un saxofonist numit Stockl, care a fost primul jazzist al Lugojului! El avea deja idee despre ce înseamnă swing, adică ritmul nou care s-a suprapus muzicii de dans obişnuite a vremii, pentru că pe atunci toată lumea dansa în maniera italiană sau spaniolă. Marea masă a consumatorilor de distracţie din acea vreme marşau pe acest gen latino. Stockl era solist şi mai apărea uneori însoţit de un violonist de origine romă, Pista Bacsi, foarte talentat şi acesta. În formula duo sau în cea solo, acest Stockl era foarte apreciat. După ce s-a lăsat de muzică, a devenit tehnician dentar la Făget. Acolo mai cânta din când în când acasă, dar numai pentru propria plăcere”.

Antet Club Jazz anii 80

Antetul jazz – clubului în anii ’80

Din păcate, era jazz-ului şi a aparatelor de radio a fost întreruptă de izbucnirea războiului. Receptoarele performante, precum Columbia (de fabricaţie germană, după numele marii edituri fonografice din SUA), Philips, Orion sau Telefunken, au fost strânse de poliţie şi depozitate într-un şopron din curtea Primăriei, care pe atunci împărţea sediul cu Prefectura. Cine era descoperit că deţine un aparat de recepţie primea o amendă exemplară. Tobarul oraşului bătea din tobă pe la intersecţii şi anunţa: „Se aduce la cunoştinţa publică faptul că deţinerea aparatelor de radio este ilegală” etc.

Adobe Photoshop PDF

Afiş din perioada relansării clubului, coordonatori: Augustin Bercean şi Ştefan Katona

„Eu m-am născut în 1934 şi n-am mai prins orchestrele de jazz la Lugoj, dar ţin minte că după război, în 1947, s-a întâmplat că tatăl meu asculta BBC în fiecare seară, la ora şase, pe ultrascurte. Însă pe acele unde exista o instabilitate a recepţiei postului, şi când s-a oprit BBC-ul, a intrat un program care difuza o muzică foarte vie, pe care eu nu o mai auzisem niciodată. M-a fascinat într-atât, că îmi lipeam urechile de aparat. Aşa am început să „vânez” şi eu acest post. Ulterior am aflat că este postul AMF, al forţelor militare americane care staţionau pe atunci la Berlin. Ceva mai clar se auzea un alt post de radio, care se chema RIAS Berlin, adică Radio In American Sector of Berlin, locat în sectorul american al Berlinului. Aici muzica de jazz era programată ore întreagi, întrerupte doar de câte 5 minute de ştiri sau de anunţurile de acasă ale familiilor americane pentru militarii care staţionau în Germania”, spune Ştefan Katona.

afis club jazz 3

Fluturas Jazz club-page-001

Afişe din perioada relansării clubului, coordonatori: Augustin Bercean şi Ştefan Katona

Lulu Cristescu şi Adrian Sârbu, printre pionierii jazzului lugojean.Au mai trecut ceva ani – era în primăvara lui 1949, până am întâlnit doi tineri studenţi lugojeni, care la sfârşitul săptămânii se întorceau acasă de la Universitatea de Medicină din Timişoara. Aceştia cântau un jazz adevărat!  Cei doi erau Emil Paul Cristescu, cunoscut ca Lulu Cristescu, devenit ulterior medic radiolog şi chirurgul de mai târziu Adrian Sârbu. Cei doi, împreună cu un toboşar de ocazie care li se alătura, au format primul trio de jazz autentic din Lugoj. Formaţia cânta în fiecare sâmbătă după-masa la o întâlnire „tovărăşească” în curtea liceului de fete – Iulia Hasdeu de azi. Iarna cântau în sala de gimnastică, iar vara, pe o esplanadă de lemn, în aer liber. Îmi amintesc că aveam o senzaţie de muzică vie, incomparabilă cu cea ascultată la radio”, îşi aminteşte Katona. (n.r. – amintim că, încă din anii ’30, la Lugoj exista bandul „The Hazamir Jazz”, care cânta mai ales muzică Dixie).

DSC04933

Solista de culoare, „răpusă” de vinul de Recaş. În anii 50, au ajuns şi la Lugoj trupe de jazz renumite, din Polonia, Cehoslovacia şi RD Germană, aflate în turnee prin ţară. Prima formaţie autentică de jazz ajunsă în oraş a fost „Zygmunt Wichary Dixieland Band” din Polonia, care avea o solistă de culoare, fapt neobişnuit pentru România acelor vremuri. Toată lumea aştepta să o vadă şi să o asculte! „Spre nefericirea lugojenilor, organizatorii de la OSTA au venit şi ei la Lugoj, fiind invitaţi la vremea respectivă de cineva de la Teatru. Şi au fost serviţi cu vin de Recaş, din cel mai bun, aşa, ca pentru „tovarăşi”, nu era ca vinul obişnuit de consum. Iar ei nu cunoşteau tăria vinului de Recaş, adevărat, de calitate, după cum nici invitata de culoare nu şi-a dat seama. Necunoscând tăria vinului, tânăra solistă n-a mai fost în stare seara să urce pe scena de lemn amenajată în curtea ITL-ului, iar publicul, care venise mai mult pentru ea, a rămas tare dezamăgit!”, adaugă Katona.

DSC04934

De vorbă cu Ştefan Katona, „enciclopedia vie” a jazz-ului lugojean

Trei pianişti lugojeni de excepţie. În anii 70-80 s-au afirmat trei pianişti lugojeni de excepţie. Primul este Andrei Turkl, inginer de profesie. Deşi a terminat Politehnica, datorită originii sale nesănătoase (tatăl său fusese proprietarul uni mare magazin de textile lângă Cinema Capitol), Andrei Turkl a avut probleme care l-au urmărit toată cariera, lucrând numai pe şantiere. Era pianist, dar şi acordeonist. La Timişoara, cânta solo sau alături de alţi mari muzicieni autohtoni ai anilor 70. Otto Fischer, care a lucrat la laboratorul Spitalului de adulţi din Lugoj în perioada 1952-54, era şi el pianist de jazz. Cânta solo şi s-a dovedit a fi un foarte bun interpret al lui Gerschwinn. Avea, de altfel, o colecţie de partituri originale din Franţa, pe care le interpreta la un înalt nivel de acurateţe şi performanţă artistică. Al treilea pianist originar din Lugoj, Robert Kovacs, era profesor de matematică şi fizică, fiind repartizat cu serviciul la Ploieşti, unde s-a stabilit. La Jazz Clubul din acel oraş a înfiinţat un trio cu care a participat la primul festival de gen din România, Festivalul de Jazz desfăşurat în 4-6 aprilie 1969 la Palatul Culturii din Ploieşti. „Evenimentul a avut o participare de excepţie, alături de Orchestra Mare de Jazz a Radioteleviziunii, condusă de maestrul Sile Dinicu, a evoluat şi Richard Oschanitzky Freetet din Timişoara. Robert Kovacs era un pianist cu un simţ armonic remarcabil. La ora actuală, este rezident în oraşul Ulm din Germania” – spune Ştefan Katona.

Bogdan Stegaru – unul dintre cei mai buni trompetişti de jazz din ţară

Bogdan Stegaru jazz

O carieră interesantă a avut Bogdan Stegaru (foto), apreciat drept unul dintre cei mai buni trompetişti de jazz din ţară. Născut la Lugoj, Stegaru a debutat cu Septetul de Dixieland al Ansamblului Armatei de la Cluj la ediţia a V-a a Festivalului de Jazz – Sibiu, 1982. Apoi a concertat cu mult succes la Festivalul Internaţional de Dixieland de la Dresda, unde a fost înregistrat pe un LP de referinţă. Alt septet de Dixieland – „Oldtimer” din Reşiţa, îl avea în componenţă pe profesorul de muzică lugojean Adrian Micşa, care cânta la tubă. Grupul, condus de Francisc Troner (trompetist), a evoluat pe scena Teatrului Municipal din Lugoj, în primăvara anului 1980, după ce cu un an înanite luaseră locul III la debutul lor la Festivalul de la Sibiu. În aceiaşi ani, la Jazz Clubul lugojean evoluau cvartetul de jazz condus de Ocsi Egri (de la „Betta”) şi big-bandul „Lugoj”, condus de Ion Dorgoşan, pe atunci locotenent major, de la Fanfara Garnizoanei Militare a oraşului. Din nefericire, ultima parte a anilor 80, marcată de deciziile aberante ale regimului lui Ceauşescu, a însemnat sfârşitul primului capitol important al jazz-ului românesc. Cel de-al doilea avea să renască după Revoluţie…

Cristian Ghinea

 

Read Full Post »