Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘ProArte’

Time Machine: Peretele cu amintiri de la Galeria ProArte, închisă acum pentru restaurări. Oare ce s-a ales de aceste afişe „istorice”? Evenimente, vernisaje, expoziţii, lansări de carte, un univers pierdut… Evidenţa lor se mai găsesşte doar în catalogul criticului de artă Ioan Iovan, „Arta ca existenţă. Galeria Pro Arte din Lugoj”, Editura „Brumar”, Timişoara, 2004. Fotografiile le-am făcut în 2016, când am realizat că şi peretele cu amintiri va deveni… amintire.

Reclame

Read Full Post »

Din Statele Unite ale Americii a sosit vestea tristă a trecerii la cele veșnice a a artistului plastic Gelu Muscalu. Lugojean de origine, Gelu Muscalu a condus timp de nouă ani Galeria ProArte, pe care a fondat-o alături de Silviu Orăvițan, Tudor Tudan și Vladimir Streletz. Ajuns în America, a obținut recunoașterea internațională.

Este inclus în catalogul celor 2000 de artiști și designeri de excepție din lume al Centrului Internațional din Cambridge, Marea Britanie, care i-a oferit o diplomă de onoare. Numele său poate fi găsit și în compendiul Who’s Who – Românii din America.

Pictor și poet, Gelu Muscalu s-a născut la Lugoj, la 25 aprilie 1950. Deși liceul l-a făcut la secția reală, a îmbrățișat de timpuriu cariera umanistă. Gelu Muscalu a pictat peste 20 de biserici ortodoxe la interior, folosind tehnicile frecă, frescă ”a secco” și ulei. Artist polivalent, s-a exprimat și în domeniul publicitar.

Gel MuscaluMaestrul său, profesorul Victor Jurca Lugojanul, l-a inițiat în tainele picturii neobizantine și ale restaurării monumentelor istorice și de artă.

Alături de trio-ul Silviu Orăvițan, Tudor Tudan și Vladimir Streleț, a pus bazele Galeriei ProArte. Timp de nouă ani, Gelu Muscalu a fost un devotat custode al galeriei lugojene. Conducerea instituției a fost preluată de artistul plastic Alexandru Atănăsoaie, după ce Muscalu emigrează cu familia în SUA, în 1987.
În America, are numeroase expoziții de pictură și prezențe la evenimente remarcabile, precum expoziția de la Banca Mondială – World Bank din Washington DC, organizată în 1998.

După 1990, revine în țară cu expoziții apreciate, precum cea de la Radiodifuziunea Română (București, 2003) sau cea de la ”ProArte” Lugoj, cu ”Maria Celeste”. Tot pe plan local, în 1997, a inițiat la Premiul de artă pentru tineret ”Gelu Muscalu”, prima distincție fiind acordată tânărului pictor Ilie Văduva. Un episod interesant din biografia de după 1990 e legat de prezența sa, ca expert, în comisia de recuperare a tezaurului de pictură sustras de la Muzeul Bruckental din Sibiu, cele patru tablouri fiind restituite României.

Referindu-se la Gelu Muscalu, criticul de artă Ioan Iovan, decan al Facultății de Arte din Timișoara, spunea că acesta ”a practicat o pictură spiritualizată, așezată sub semn literar. De altfel, după ce va pleca în SUA, stabilindu-se în California, s-a exercitat mai mult în scris – poemul Maria Celeste, pe care l-a și ilustrat. Lucrările sale de pictură, prezentate în expoziții cât a fost în țară, erau alcătuite din forme largi, de sinteză, cu un colorit reținut, dar de adâncime a expresiei, ordonate imagistic în sensurile simbolice ale comunicării”. Iovan dădea ca exemplu în acest sens lucrări precum ”Locuința unui sihastru”, ”În spiritul Soarelui”, ”Liberă contemplare”, ”Natură statică cu cer”.

Artistul va trăi în continuare prin lucrările sale, aflate în colecții particulare din România, Franța, Germania, Israel, Canada, SUA și statele fostei Iugoslavia. (c) Cristian Ghinea

Read Full Post »

Ceasornicarul Petru Kindlein şi-a urmat vocaţia de meşteşugar cu mândrie, respect pentru meserie şi, în vremuri tulburi şi schimbătoare, chiar cu un soi de îndârjire. Din fericire, nepotul său, Emil Kindlein, a reuşit să recupereze o adevărată comoară ascunsă în podul casei părinteşti din Lugoj: cufere cu ceasuri vechi, lăzi de scule, pliante de epocă, ba chiar şi firma fostei ceasornicării a bunicului. Emil Kindlein se mândreşte cu calitatea de urmaş al unui meşteşugar respectat al oraşului, într-o perioadă când Lugojul era renumit prin breslele meseriaşilor săi.

Picture 583

Toate acestea reconstituie un univers apus, „o istorie salvată a Lugojului”, aşa cum o caracteriza Silvia Bloch, custodele Galeriei ProArte, unde a poposit expoziţia de ceasuri aparţinând lui Petru Kindlein. Diversitatea este elementul ce uimeşte încă de la început: orologii de toate felurile şi toate epocile, de la ceasuri Schwarzwald de la 1870 şi până la ceasuri de mână ruseşti din anii ’70, ceasuri cu cuc, ceasuri de lemn, pendule, deşteptătoare, orologii de precizie etc. Toate acestea au făcut parte din atelierul ceasornicarului Petru Kindlein, care şi-a luat certificatul de meşter ceasornicar la 1 august 1926!

expo ceasuri 2

Pe meşterul Kindlein nu l-au speriat nici războaiele, nici comuniştii

Ideea expoziţiei i-a venit lui Emil Kindlein chiar în patria ceasurilor de calitate, Elveţia, unde a văzut manifestări multimedia în care erau prezentate ceasuri de epocă. Elementul cheie pentru o astfel de colecţie-exponat este, în viziunea lui, pasiunea. „Bunicul meu a trăit două războaie mondiale, a trecut apoi prin purgatoriul comunismului. Nu a avut bani, însă a fost un om chibziut şi şi-a iubit meseria. Aşa a strâns nişte lucruri pe care acum, după o sută de ani, ne provoacă uimire: iată ce lucruri au putut strânge oamenii fără bani, doar prin pasiune! Lucrurile se transmit, eu n-am învăţat meseria asta, însă am moştenit pasiunea şi aşa am alcătuit colecţia asta care cred că îi va impresiona pe lugojeni” – spune Emil Kindlein, nepotul ceasornicarului Petru Kindlein, cel care şi-a iubit enorm oraşul dar şi meseria.

expo ceasuri

A suferit conecinţele celui de-al doilea război mondial, unde fusese înrolat în armata germană, soţia lui a fost şi ea deportată (cu ultimul transport!) în URSS. După pribegia prin Europa, îşi găseşte casa goală, trimis la Recaş, revine însă la Lugoj, copii îi pleacă – unul la Reşiţa, altul la Timişoara, el rămâne în continuare la Lugoj, deşi timpurile erau grele, iar micii meseriaşi erau priviţi chiorâş de noul regim. Dar Petru Kindlein se încăpăţânează să-şi ducă afacerea mai departe. Mărturie stau autorizaţiile de ceasornicar nr. 1487 din 1950 şi 168 din 1956. Fiind şi meşter giuvaergiu, este mereu hărţuit de Fiscul comunist şi forţat să renunţe la celălalt meşteşug, devenit periculos. Petru Kindlein a reparat ceasuri până în ultima zi a vieţii, deşi casa lui nu mai avea firmă afară…

ceasuri

Istoria ceasurilor, de la Doxa la Lagendorf

Într-un moment când majoritatea ceasornicarilor erau „convinşi” să renunţe la libera iniţiativă, Petru Kindlein îşi continuă drumul. Le uneltele, trusele de scule, iar asta se vede şi în expoziţie, unde sunt trei astfel de truse „mobile”, dotate cu câte patru sertare şi produse de Casa Ceasornicarului „E. Schapira” din Cernăuţi sau la sediul din Bucureşti, de pe strada Smârdan 31.
Alături de acestea, s-au păstrat cataloagele de vânzare ale firmelor Wilhelm Diebner (Leipzig – Pforzheim – Amsterdam), ale ceasurilor „Mysteria” care se laudă cu un Grand Prix obţinut la Bruxelles în 1910, ale „ceasornicelor de precizie Junghans” – marca „Steaua”, produse în Bavaria, ale ceasurilor marca „Leul”, produse la Mulheim – „precise – elegante – eftine”, ale ceasornicelor de precizie „Veglia”, fabricate de fraţii Borletti din Milano, broşura de prezentare „Tavannes Watch Co.” din Elveţia etc. Există şi un catalog de scule al firmei E. Schapira din Cernăuţi, denumit „Preţul curent”.
Oferta produselor spune multe despre ce îşi putea permite lugojenii în care ceasurile erau încă privite ca un obiect de lux: de la celebrele Lagendorf şi Doxa, produse în Elveţia şi până la ceasurile de buzunar Roskopf Patent, cu cadranele lor inimitabile, care reproduc diverse locomotive cu aburi.

Picture584

Cel mai vechi orologiu datează din 1870

Din cuferele şi cutiile prăfuite găsite în posul casei ceasornicarului Petru Kindlein s-au recuperat exponate care astăzi stârnesc senzaţie. Cel mai vechi este un ceas cu raclă în stil austriac „Schwarzwald” din 1870. Ceasul are faţă de cupru şi mecanism pe structură de lemn! Alături, sunt expuse ceasuri de perete cu „arcadă”, tot „Schwarzwald” cu mecanisme pe structură de lemn, fabricate în secolul XIX, la fel şi ceasuri cu cuc, de aceeaşi marcă. „Din păcate, utilizarea ghipsului la tratarea cadranelor a făcut ca unele dintre aceste orologii să fie deteriorate de timp”, spune Emil Kindlein. Colecţia cuprinde şi ceasuri fabricate în Banat în anii 20, precum Gustav Becker, Schopf Nandor (Arad) sau Ruckert Gusztav din Lugoj. Interesant este că pe cadrane, numele oraşului nostru apare scris în română, germană şi maghiară: Lugoj, Lugosch, Lugos.

Picture585
Prima expoziţie cu ceasornicele lui Petru Kindlein a avut loc în august 2008 la Sighişoara, în cadrul Festivalului Medieval. Cei care doresc să intre în atmosfera casei ceasornicarului de odinioară, o pot face vizitând expoziţia de la Galeria ProArte, deschisă pînă la 15 decembrie. (Cristian Ghinea, „Redesteptarea” 912, 2008)

Read Full Post »