Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Petru Kindlein’

Ceasornicarul Petru Kindlein şi-a urmat vocaţia de meşteşugar cu mândrie, respect pentru meserie şi, în vremuri tulburi şi schimbătoare, chiar cu un soi de îndârjire. Din fericire, nepotul său, Emil Kindlein, a reuşit să recupereze o adevărată comoară ascunsă în podul casei părinteşti din Lugoj: cufere cu ceasuri vechi, lăzi de scule, pliante de epocă, ba chiar şi firma fostei ceasornicării a bunicului. Emil Kindlein se mândreşte cu calitatea de urmaş al unui meşteşugar respectat al oraşului, într-o perioadă când Lugojul era renumit prin breslele meseriaşilor săi.

Picture 583

Toate acestea reconstituie un univers apus, „o istorie salvată a Lugojului”, aşa cum o caracteriza Silvia Bloch, custodele Galeriei ProArte, unde a poposit expoziţia de ceasuri aparţinând lui Petru Kindlein. Diversitatea este elementul ce uimeşte încă de la început: orologii de toate felurile şi toate epocile, de la ceasuri Schwarzwald de la 1870 şi până la ceasuri de mână ruseşti din anii ’70, ceasuri cu cuc, ceasuri de lemn, pendule, deşteptătoare, orologii de precizie etc. Toate acestea au făcut parte din atelierul ceasornicarului Petru Kindlein, care şi-a luat certificatul de meşter ceasornicar la 1 august 1926!

expo ceasuri 2

Pe meşterul Kindlein nu l-au speriat nici războaiele, nici comuniştii

Ideea expoziţiei i-a venit lui Emil Kindlein chiar în patria ceasurilor de calitate, Elveţia, unde a văzut manifestări multimedia în care erau prezentate ceasuri de epocă. Elementul cheie pentru o astfel de colecţie-exponat este, în viziunea lui, pasiunea. „Bunicul meu a trăit două războaie mondiale, a trecut apoi prin purgatoriul comunismului. Nu a avut bani, însă a fost un om chibziut şi şi-a iubit meseria. Aşa a strâns nişte lucruri pe care acum, după o sută de ani, ne provoacă uimire: iată ce lucruri au putut strânge oamenii fără bani, doar prin pasiune! Lucrurile se transmit, eu n-am învăţat meseria asta, însă am moştenit pasiunea şi aşa am alcătuit colecţia asta care cred că îi va impresiona pe lugojeni” – spune Emil Kindlein, nepotul ceasornicarului Petru Kindlein, cel care şi-a iubit enorm oraşul dar şi meseria.

expo ceasuri

A suferit conecinţele celui de-al doilea război mondial, unde fusese înrolat în armata germană, soţia lui a fost şi ea deportată (cu ultimul transport!) în URSS. După pribegia prin Europa, îşi găseşte casa goală, trimis la Recaş, revine însă la Lugoj, copii îi pleacă – unul la Reşiţa, altul la Timişoara, el rămâne în continuare la Lugoj, deşi timpurile erau grele, iar micii meseriaşi erau priviţi chiorâş de noul regim. Dar Petru Kindlein se încăpăţânează să-şi ducă afacerea mai departe. Mărturie stau autorizaţiile de ceasornicar nr. 1487 din 1950 şi 168 din 1956. Fiind şi meşter giuvaergiu, este mereu hărţuit de Fiscul comunist şi forţat să renunţe la celălalt meşteşug, devenit periculos. Petru Kindlein a reparat ceasuri până în ultima zi a vieţii, deşi casa lui nu mai avea firmă afară…

ceasuri

Istoria ceasurilor, de la Doxa la Lagendorf

Într-un moment când majoritatea ceasornicarilor erau „convinşi” să renunţe la libera iniţiativă, Petru Kindlein îşi continuă drumul. Le uneltele, trusele de scule, iar asta se vede şi în expoziţie, unde sunt trei astfel de truse „mobile”, dotate cu câte patru sertare şi produse de Casa Ceasornicarului „E. Schapira” din Cernăuţi sau la sediul din Bucureşti, de pe strada Smârdan 31.
Alături de acestea, s-au păstrat cataloagele de vânzare ale firmelor Wilhelm Diebner (Leipzig – Pforzheim – Amsterdam), ale ceasurilor „Mysteria” care se laudă cu un Grand Prix obţinut la Bruxelles în 1910, ale „ceasornicelor de precizie Junghans” – marca „Steaua”, produse în Bavaria, ale ceasurilor marca „Leul”, produse la Mulheim – „precise – elegante – eftine”, ale ceasornicelor de precizie „Veglia”, fabricate de fraţii Borletti din Milano, broşura de prezentare „Tavannes Watch Co.” din Elveţia etc. Există şi un catalog de scule al firmei E. Schapira din Cernăuţi, denumit „Preţul curent”.
Oferta produselor spune multe despre ce îşi putea permite lugojenii în care ceasurile erau încă privite ca un obiect de lux: de la celebrele Lagendorf şi Doxa, produse în Elveţia şi până la ceasurile de buzunar Roskopf Patent, cu cadranele lor inimitabile, care reproduc diverse locomotive cu aburi.

Picture584

Cel mai vechi orologiu datează din 1870

Din cuferele şi cutiile prăfuite găsite în posul casei ceasornicarului Petru Kindlein s-au recuperat exponate care astăzi stârnesc senzaţie. Cel mai vechi este un ceas cu raclă în stil austriac „Schwarzwald” din 1870. Ceasul are faţă de cupru şi mecanism pe structură de lemn! Alături, sunt expuse ceasuri de perete cu „arcadă”, tot „Schwarzwald” cu mecanisme pe structură de lemn, fabricate în secolul XIX, la fel şi ceasuri cu cuc, de aceeaşi marcă. „Din păcate, utilizarea ghipsului la tratarea cadranelor a făcut ca unele dintre aceste orologii să fie deteriorate de timp”, spune Emil Kindlein. Colecţia cuprinde şi ceasuri fabricate în Banat în anii 20, precum Gustav Becker, Schopf Nandor (Arad) sau Ruckert Gusztav din Lugoj. Interesant este că pe cadrane, numele oraşului nostru apare scris în română, germană şi maghiară: Lugoj, Lugosch, Lugos.

Picture585
Prima expoziţie cu ceasornicele lui Petru Kindlein a avut loc în august 2008 la Sighişoara, în cadrul Festivalului Medieval. Cei care doresc să intre în atmosfera casei ceasornicarului de odinioară, o pot face vizitând expoziţia de la Galeria ProArte, deschisă pînă la 15 decembrie. (Cristian Ghinea, „Redesteptarea” 912, 2008)

Read Full Post »