Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘permise biciclete’

Cunoscut în mod tradiţional drept oraşul bicicletelor şi al fetelor frumoase, Lugojul actual ar mai putea corespunde azi  eventual doar… la al doilea capitol. Pierduţi în traficul infernal de azi, bicicliştii sunt din ce în ce mai rari, iar aici ma refer doar la cei care pedaleaza in perimetrul citadin. Interesant este faptul că oraşul nostru are unul dintre cele mai vechi cluburi de ciclism din ţară, înfiinţat la 1897, iar prima cursă ciclistă a avut loc în acelaşi an.

Circulaţia rară şi înceată de pe Podul de fier era animată, din când în când, de câţiva biciclişti (foto din colectia Peter Redl)

 „Fulgerul” pe două roţi. După Marea Unire, la Lugoj s-a înfiinţat prima organizaţie turistică în august 1932, ca parte a Touring Clubului din Banat. În acelaşi an, la 25 septembrie, sub conducerea profesorilor Piţu din Lugoj şi Gheorghe Repede din Caransebeş, membrii clubului au făcut prima excursie pe traseul Lugoj – Caransebeş – Ruschiţa (cariera de marmură) – Tăul Ursului – Luncani – Tomeşti – Margina – Făget – Lugoj. Preţul expediţiei: 140 de lei (cu adevărat grei)! Presa interbelică menţionează o interesantă expediţie organizată Touring Club Banat între 30 aprilie şi 4 mai 1937, în care iubitorii naturii din Lugoj şi Timişoara au parcurs ruta Reşiţa – Semenic – Anina – Oraviţa – Timişoara. Deşi excursia a fost sponsorizată parţial de către Parfumeria Royal din Lugoj, particpanţii trebuiau să aibă asupra lor suma de 400 lei, în caz de cheltuieli neprevăzute…

În fostul Imperiu Austro-Ungar exista încă din 1885 o asociaţie care practica turismul în mod organizat (un fel de strămoş al ONT-ului românesc). Conform cercetărilor profesorului Heinrich Lay, acelaşi an a rămas în istorie şi ca moment al înfiinţării Athletic-Clubului din oraşul nostru. Clubul avea să inaugureze şi o secţie de ciclism, în 1897, botezată… „Fulgerul”. Secţia a câştigat rapid în popularitate prin faptul că, imediat după înfiinţare, a dat un mare bal la Hotelul Dacia (pe atunci Konig von Ungarn). Cu acest prilej, cei 20 de ciclişti ai Lugojului au devenit adevăraţi eroi, mai ales că maestrul Wilhelm Schwach a compus special pentru ei o polcă rapidă, intitulată… aţi ghicit, „Fulgerul”! În seara balului, polca a avut aşa un succes, că dansatorii au bisat-o de patru ori! Nu ştim dacă atunci s-a născut legenda cu Lugojul, oraşul bicicliştilor, dar un lucru e cert: turismul a luat un nou avânt, pe… două roţi!

(Colectia Cristian Ghinea)

Permise de circulaţie pentru biciclete! Mai puţină lume ştie că, în anii 50, când circulaţia automobilelor era mult mai rarefiată ca acum (circulau camioane, autobuze şi… tovarăşii mai importanţi, cu celebra Volga neagră!), bicicliştii aveau nevoie de… permise de circulaţie! Am intrat în posesia a patru astfel de documente inedite. Reproducem textul unuia emis în anul 1956: Sfatul Popular al Oraşului Lugoj – Comitetul executiv. Foaie de circulaţie nr…. din data… În baza articolului 3 din decretul 143 din 19 iunie 1952, certificăm că tovarăşul… din Lugoj…, prin cererea înregistrată sub nr…. a declarat că este proprietarul bicicletei marca… seria nr. (!!!) dându-i-se număr de ordine în oraşul Lugoj. De aici reiese faptul că seria de fabricaţie a bicicletei era la fel de importantă ca seria de motor din zilele noastre, iar vehiculele pe două roţi aveau numere de înmatriculare, care erau fixate pe aripa din faţă!

(Permise velo din colectia Cristian Ghinea)

Interesant ni s-a părut şi permisul fiscal ce era eliberat pentru fiecare biciclist, care era obligat să-l poarte în permanenţă asupra sa. Cu legile statului stalinist nu era de joacă, aşa că „neconformarea la prezentarea la cerere către organele de circulaţie atrage amendă şi, în caz de rea credinţă, deferirea la procuratură (!!!)”

Să circuli cu bicicleta în anii 50 era chiar o boierie, dovadă şi taxa anuală de 25 de lei (o sumă respectabilă la acea vreme) care trebuia plătită. Timbrul cu dovada plăţii şi ştampilele de rigoare erau cuprinse în permis, iar „deslipirea timbrului, tratarea lui cu anumite substanţe (!) şi alte operaţiuni de natură să păgubească Statul” erau considerate infracţiuni de natură penală. În plus, pentru siguranţa circulaţiei, era obligatoriu ca aripa din spate să fie dată cu fosfor, în lipsa „ochiului de pisică” folosit azi.

Fostul magazin Moto-Velo, situat pe colţ, la parterul Palatului Poporului, oferea o „mare diversitate” de produse de profil: biciclete Tohan, motorete Simpson şi Mobra. (foto din colectia Peter Redl, cu multumiri :))

De la anii stalinismului, să revenim la epoca de aur a bicicletei. Lugojul s-a dovedit a fi foarte receptiv la tot ce era nou în ciclism, aşa că la 8 august 1897 se organizează aici o mare cursă ciclistă, anunţată cu surle şi trâmbiţe în presa vremii şi prin afişe distribuite în toată regiunea. Cursa a fost oragnizată de clubul „Fulgerul” pe un traseu din zona Ştrand. Pista avea 333 de metri lungime şi 5 metri lăţime. S-au amenajat tribune improvizate pentru 400 de persoane, iar juriul era format din 11 domni din Timişoara, Lugoj, Caransebeş, Deta şi Lugoj. Conform profesorului H. Lay (Lugoscher Heimatblatt), au fost puse în joc nu mai puţin de opt trofeee, atât pentru domni, cât şi pentru doamne sau categoria „junior”.

Sute de biciclete „parcate” la rastel, pe platforma industrială de pe str. Timişoarei, în faţa întreprinderilor IURT şi IUPS (ilustrata din colectia Cristian Ghinea)

Presa vremii, citată de cercetătorul lugojean, notează entuziasmul cu care au fost primiţi sportivii oaspeţi la gară, în cinstea cărora a fost organizat un banchet de zile mari la Grădina Concordia. Au venit ciclişti din Szeged, Cluj, Hodmezovasarhely, Timişoara, Becicherecu Mare, Cenad etc.

Audienţa a depăşit orice aşteptare, fiind prezenţi pe traseu peste 1000 de spectatori. Echipa lugojenilor a fost condusă de Ladislaus Naschitz, care era interesat şi de fabricarea velocipedelor, atât pentru bărbaţi, cât şi de dame (alţi comercianţi de biciclete cunoscuţi la începutul secolului XX erau Ludwig Deutsch şi Isidor Podvineţ).  Întrecerile au ţinut până la ora 3 după-masa şi s-au încheiat cu un nou… festin la Grădina de vară Concordia, ceea ce arată abilităţile de public relations ale organizatorilor!

Cristian Ghinea

Reclame

Read Full Post »