Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Mihai B. Barbu’

În urma articolului despre “Crucea Hazi Barbu, un monument necunoscut al Lugojului”, ne-a vizitat la redacţie dr. Mihai B. Barbu, care a dorit să puncteze câteva aspecte despre Hazi Barbu, înaintaşul său, unul dintre cei mai de succes întreprinzători din Lugojul de odinioară. Sunt aspecte cunoscute doar din familie şi care, sperăm noi, vor face deliciul lugojenilor adevăraţi, mai ales că deja s-au împlinit 95 de la moartea lui Hazi Barbu.

Hazi Barbu alaturi de nepotul Filaret Barbu

“Moşu’ Hazi”, etalon al Lugojului de odinioară. “Moşu’ Hazi”, cum era cunoscut în familie, a văzut lumina zilei în 1840. Numele şi l-a primit aşa cum am mai scris, după un vizitator din Sacu, care venise după nişte cizme de vânătoare la atelierului tatălui. “Era odată un obicei particular şi interesant, ca orice vizitator prim venit într-o casă unde s-a născut un copil, numele acestuia să fie dat şi noului născut. Aşa s-a întâmplat şi cu cel care avea să fie un întreprinzător extraordinar în Lugojul acelor vremuri, l-am numit pe Lazăr Hazi Barbu, fiul meseriaşului George Barbu şi a Mariei (Maţa) născută Brediceanu. Apelativul “Ghiţă” este foarte frecvent la bănăţeni, dar în acest caz vine de la George. În general, pe vechii bănăţeni i-au chemat cel mai adesea George. Acest obicei unic era mai pregnant la băieţi, dar din familie ştim că s-a aplicat, în mai mică măsură, şi pentru fete. Aşa a ajuns o oarecare Veturia să primească nume după vecina Veturia, care aflând de naşterea copilului din vecini, a venit să felicite familia”, spune din capul locului dr. Mihai Barbu.

Cum i-a dat Hazi peste nas Contelui… Esterhazi. De fapt, “Moşu Hazi” avea să fie cunoscut mai mult ca Hazi Barbu. Acest nume a fost şi subiectul unui incident foarte gustat la acea vreme de societatea lugojeană: “Fiind la un târg, la vremea respectivă maistorii şi comercianţii îşi vindeau marfa în târg, Moşu’ Hazi a fost apostrofat de Contele Esterhazi, care l-a întrebat de unde vine numele de… Hazi?! Cum era vestit ca fiind din cale afară de hâtru, Moşu’ Hazi, ştiind cu cine vorbeşte, i-ar fi răspuns: “Mama mea a fost o femeie foarte frumoasă…” Spre hazul celor de faţă, domnul conte a poruncit vizitiului să dea bice cailor, făr a mai rosti nimic. I-o fi fost frică de vreo revendicare de familie, cine ştie… Povestea a făcut ocolul Lugojului, fiind prilej de amuzament multă vreme după aceea”.

Primaria Lugoj

Rondoul din faţa Primăriei, unde se află a doua cruce

Cu “domnii” care chefuiesc pe datorie nu se ţine casa! Din familie, dr. Mihai Barbu spune că ştie multe poveşti spumoase de la “bunicul nostru, Bujor Lazăr Barbu, prim praetor la Caransebeş, un monument viu de poveşti lugojeneşti, care, fiind mai aplecat spre cele lumeşti, spre vânătoare, pescuit şi jocul de poker, nu s-a îngrijt să pună pe hârtie toate cele ştiute despre Lugojul acelor vremi, pierzându-se informaţii preţioase, pentru totdeauna”.

Totuşi, printre poveştile rămase este şi una care arată conduita în afaceri a lui Hazi Barbu: “Moşu’ Hazi a avut trei copii: Petru (viitorul rector al Academiei Teologice din Caransebeş, străbunicul nostru), Iosif (Iosivică) şi Constantin (Costi). Într-o zi vine Iosivică şi-I spune – tati, de ce nu faci un separeu în birt, numai pentru domni? Birtul respectiv era situat în casa monument, cunoscută de lugojeni după plăcile cu Filaret Barbu (nepot de frate, copilul lui Iosivică), respectiv Gelu Barbu (fiul lui Filaret). Casa mai era cunoscută în anii ’60 – ’80 drept casa Miu Lerca, după numele profesorului de matematici Miu Lerca, care a ţinut-o de soţie pe sora Luciei Barbu, soţia lui Filaret Barbu, ambele fetele preotului Jurma. Zis şi făcut: din fereastra casei de pe str. Ion Vidu Moşu’ Hazi a făcut o uşă pentru un separeu folosit numai de „domnii” lugojeni. La vreo trei luni de zile, venind Iosivică acasă, vede uşa desfiinţată şi fereastra făcută la loc. Bnedumerit, întreabă – bine tati, ce-ai făcut cu separeul? Pe loc veni şi răspunsul. L-am închis, că afaceri cu „domnii” nu se pot face. Cu „scrie sus şi pe datorie” nu se fac bani de ţinut casa!”

biserica 2 turnuri protopopiat primarie

Biserica cu două turnuri, Protopiatul Otdodox şi Primăria (foto Al. Baranyai)

A donat două monumente Lugojului. Dr. Mihai B. Barbu mai spune că Hazi Barbu a donat nu una, ci două monumente Lugojului. Moşu’ Hazi a avut şi şi-a manifestat simpatiile pentru Biserica Greco-Catolică, rezultatul fiind donarea crucii din anul 1887, care străjuie şi acum în faţa Catedralei Unite din Lugoj. A doua cruce este cea amplasată în sensul giratoriu dintre Biserica cu două turnuri şi Primărie. „Cum fiul său de-al doilea, Dr. Petru Barbu a ajuns teolog de frunte, Hazi a folosut momentul morţii soţiei sale pentru a dona oraşului cea de-a doua cruce, în anul 1908. În acest fel a împăcat pe toată lumea, mai ales cele două culte care în Lugoj au fost întotdeauna adevărate biserici surori”, precizează Mihai Barbu.

Crucea celui care a donat două monumete cruci oraşului, profanată. Dr. Mihai B. Barbu a făcut ceea ce puţină lume mai face pentru a-şi cinsti familia. A reconstituit arborele genealogic al acesteia, care cuprinde multe nume cunoscute ale Banatului: „De la George Barbu (1790-1851), căsătorit cu Maria (Maţa) Brediceanu, trecem la Lazăr Hazi Barbu (1840-1941) căsătorit cu Ilca (născută Gligor), mai departe, la Petru Barbu, Rectorul  Academiei Teologice din Caransebeş (1864 – 1941), căsătorit cu Lucia Vlad, sora lui Victor Vlad Delamarina, ajungem la Bujor Lazăr Barbu (1989 – 1978), prim praetor la Caransebeş, bunicul nostru, respectiv Dr. Petru Bujor Barbu, tatăl nostru (1926-1996) şi în fine la subsemnatul, Dr. med. Mihai Bujor Barbu, ultimul descendent din „cele şapte cară de oase din progagele dân Lugoj”. Din păcate, suflete josnice care au profitat de lipsa pazei din cimitir, au furat în acest an monumentul funerar de bronz al lui Hazi Barbu. Bineînţeles că făptaşii n-au fost găsiţi. Astfel, ca o ironie a soartei, tocmai crucea celui care a donat două monumete-cruci oraşului, a fost profanată. (Cristian Ghinea)

Reclame

Read Full Post »