Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Handball Weltmeister’

Redl este considerat unul dintre cei mai mari portari de handbal din toate timpurile. Într-o vreme când handbalul românesc priveşte calificarea la Campionatul Mondial ca pe o mare performanţă, sunt tot mai puţini care-şi amintesc că în acest sport, România era ceea ce este la ora actuală Brazilia în fotbal. Echipa de handbal a României a obţinut patru titluri de campionaă mondială: în 1961, 1964, 1970 şi 1974. La două ediţii al CM, portarul naţionalei noastre a fost un lugojean, Mihai (Michael) Redl, considerat unul din cei mai buni portari de handbal all-time. Din păcate, acesta s-a stins recent în Germania, la 20 august 2013.

Romania campioana mondiala 1961

Prima mare performanţă a României a fost titlul de campioană mondială la handbal în anul 1961. Într-un articol despre istoria campionatelor mondiale de handbal, cotidianul german „Berliner Zeitung” aprecia că performanţa de atunci a României îşi are egal doar în surpriza oferită de Grecia, când a câştigat Campionatul european de fotbal, în 2004.

finala CM 1961

Presa germană: România este ca un „şarpe boa”. În acelaşi articol se subliniază că meritul victoriei României i-a aparţinut în mod decisiv portarului de clasă mondială, lugojeanul Mihai Redl. În 1961, sub conducerea antrenorilor Oprea Vlase şi Nicolae Nedef, România a depăşit tot ce avea handbalul mai bun la acea vreme: gazda Germania, dubla campioană mondială Suedia (1954 şi 1958), redutabilele Cehoslovacia şi Danemarca. Interesant este că, deşi era împărţită pe atunci în două state (RDG şi RFG), Germania a prezentat la startul CM o selecţionată unică.
Cu Redl în poartă, care era legitimat la clubul Dinamo Bucureşti, România a avut un parcurs aproape perfect: 29:11 cu Japonia, 8:12 cu Cehoslovacia, 15:13 cu Danemarca (în grupe); 12:9 cu Germania şi 16:14 cu Norvegia în turul II şi 9:8 cu Cehoslovacia în fională, unde Redl a făcut minuni. La 14 martie 1961, la Dortmund, în pe Westphallenhalle, în faţa a 12.000 de spectaori, meciul cu cehii a mers cap la cap: 4-4, 7-7 (după 60 de minte!) şi 8-8. Presa germană a vremii asemuia echipa României de la mondialele din 1961 cu un „şarpe boa”, care şi-a strâns adversarul într-un cleşte, sleindu-l de puteri, iar în final i-a aplicat lovitura decisvă! Iată şi echipa noastră campioană mondială: Mihai Redl, Ion Bogolea, Petre Ivanescu – viitorul antrenor coordonator al lotului – Gheorghe Covaci, Virgil Hnat, Aurel Bulgaru, Mircea Costache II, Geo Bădulescu, Cornel Oţelea, Gheorghe Coman, Olimpiu Nodea, Otto Tellman, Hans Moser şi Mircea Costache I. Ioan (Hans) Moser avea să devnă golgeter al turneului, cu 32 de goluri marcate.

Michael Redl

Campion mondial acasă la marea rivală! Povestea celui de-al doilea titlu mondial este, pentru Mihai Redl, una şi mai incredibilă, victoria fiind obţinută pe terenul marii rivale dornice de revanşă, Cehoslovacia! După o serie magistrală (16:14 cu URSS, 18:10 cu Norvegia, 36:12 cu Japonia, 25:15 cu Danemarca), adevărata finală se joacă… în semifinala cu Cehoslovacia. La Praga, în faţa a 20.000 de spectaori adunaţi la “Sportowni Halla”, România obţine o victorie magistrală cu 16:15, Redl apărând senzaţional buturile noastre. În aceste condiţii, finala cu Suedia (25:22 pentru România) a părut o simplă formalitate. Meritele au revenit lui Mihai Redl, Virgil Tale, Ion Bogolea, Petre Ivănescu, Olimpiu Nodea, Gheorghe Gruia, Virgil Hnat, Aurel Bulgaru, Cornel Otelea, Mircea Costache II, Iosif Iacob, Hans Moser, Ion Popescu, Mircea Costache I si Cezar Nica. Petre Ivănescu a fost golgeterul competiţiei, în care cehii, cu orgoliul frânt, spulberau Germania în meciul pentru medlia de bronz: 22:15.
Alături de alţi sportuvi de etnie germană (Hans Moser, Rudi Jost, Iosif Jakob, Otto Tellmann), Mihai Redl, stabilit ulterior în Germania, a scris istorie pentru handbalul românesc!

Un ofiţer arţăgos de la „Steaua” l-a făcut să aleagă… „Dinamo” Lugojul a mai dat un nume celebru handbalului românesc: Ioan Kunst Ghermănescu, jucător şi antrenor la Steaua, antrenor al selecţionatelor româneşti de patru ori campionane mondiale (1964, 1970, 1974 şi 1981, la CM Universitare din Franţa). Regretatul mare sportiv, care a dat numele unei săli de sport din Lugoj, povestea despre Mihai Redl: „La finele anilor ‘50, portarii României erau Sidea, Haberpursch şi Redl, cel născut în Cotu Mic, pe Strada Dacilor, făcând parte din marea generaţie de jucători născuţi în ’36-’37. Eram stabilit de ani buni în Bucureşti când mi s-a spus că mă caută un lugojean de-a meu – era vorba de Mişu Redl – pentru a veni la clubul militar de handbal. Eu am fost, fireşte, de acord, dar când acesta s-a prezentat la club a fost întâmpinat, – fireşte, în lipsa mea – de un ofiţer de servicu care l-a cam repezit, fără a înţelege prea bine ce doreşte. I-a spus: ce cauţi aici, azi nu se fac încorporări!”. Din cauza acestui „accident” nefericit, Redl a ajuns la Dinamo, care abia îl aştepta (Oprea Vlase îl ştia şi l-a cooptat imediat în echipă). A fost desemnat cel mai bun portar al CM din 1961 şi 1964!

Mihai Redl junior apără la Mondialele din 1982 Mai mult, fiul lui, Mihai Redl junior, a ajuns şi el portar al naţionalei de handbal a României. Tot Ghermănescu l-a remarcat: „La CM din 1982 România nu a mai prins finala, câştigând doar un meci de clasament pentru locul V, cu R.D. Germană. Îmi amintesc că l-am introdus pe Redl junior spre finalul partidei, să apere un 7 metri. Cu un reflex excepţional, el a apărat lovitura de pedeapsă şi, cum conduceam cu 4-5 goluri şi mai erau vreo şapte minute, am hotărât împreună cu colegul Nedef să-l lăsăm până la sfârşit. Odihnit şi proaspăt cum era, a mai scos vreo trei mingi „imparabile”! Nu vă mai spun că după partidă începuseră să roiască tot felul de emisari străini în jurul lui, pentru a-l determina să plece de la echipă”. Desigur, despre cei doi mari handbalişti care au purtat numele de Mihai Redl s-ar mai putea spune multe. Din lipsă de spaţiu, vom răspunde, prin cuvintele regretatului I.K. Ghermănescu, unei întrebări din zilele noastre: cum de erau posibile pe atunci asemenea performanţe, azi considerate de domeniul fantasticului? Simplu: pentru că amatorii de atunci erau peste profesioniştii de zi, aşa cum profesioniştii de azi sunt cu mult sub amatorii de atunci!
Cristian Ghinea, publicat în „Redeşteptarea” no.907

O viaţă de mare sportiv

redlMihai (Michael) Redl s-a născut în 1936 la Lugoj. Debutează în sport în 1950, ca jucător de fotbal al Clubul Muncitoresc Lugoj. În 1953, devine portatrul echipei de handbal a Clubului „Constructorul” Lugoj (handbal în 11). În 1956, este transferat la Clubul „Dinamo” Bucureşti, unde sub îndrumarea antrenorului Oprea Vlase, cucereştede nouă ori titlul naţional de handbal în 7 şi de două ori titlul naţional de handbal în 11, iar în 1965, Cupa Campionilor Europeni. A apărat poarta lui „Dinamo” în 300 de meciuri. În 1957 e selecţionat la naţională, unde va juca 129 de meciuri, până în 1968. Dublu campion mondial: 1961 (Germania) şi 1964 (Cehoslovacia); locul III şi medalia de bronz la CM din 1967 – Suedia; locul II şi medalia de argint la CM de handbal în 11 – Austria, 1959. Cel mai bun portar din lume la CM din 1959 şi 1961, când a fost şi căpitanul naţionalei.
Antrenor la „Dinamo” din 1970, la juniori şi tineret; din 1980, alături de Oprea Vlase, la seniori.
În 1987, pleacă în Germania ca antrenor al echipei de prima ligă „Schwabing” Munchen. Între 1988-89 urmează şcoala de antrenori divizionari din Germania. A fost decorat cu Ordinul Muncii, Meritul Sportiv clasa I şi Meritul Militar clasa I (fişa din „Enciclopedia educaţiei fizice şi sportive din România” Ed. Aramis, Bucureşti 2002). S-a stins la 20 august 2013, în Germania.

Reclame

Read Full Post »