Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Gheorghe Manea’

Duminică de duminică, atunci când vremea o permite, Câmpia Libertăţii din Lugoj se transformă într-un aerodrom în toată regula. Pasionaţii de aeromodele ridică în aer avioane ce reproduc fidel adevăratele aparate de zbor – de la biplane din primul Război Mondial, la avioane vânătoare, bombardament sau recunoaştere din al doilea Război Mondial, planoare sau avioane de acrobaţie. Gheorghe Manea, “Jimmy” pentru prieteni, este un adevărat as în pilotarea acestor modele, dar şi în construirea lor, cu fidelitate de sută la sută.

Conrad Manea incercari aeromodeleTrei ani de muncă pentru o replică perfectă a unui avion de recunoaştere Storch. Recent, mica “flotilă” de aviaţie a lugojeanului Gheorghe Manea s-a îmbogăţit cu un avion de recunoaştere german FI 156 Storch, produs în perioada 1938-45. Dl. Manea l-a construit, ca şi pe celelalte avioane ale sale, de la zero. Aparatul de zbor, reprodus fidel la scara 1:6, are dimensiuni impresionante: anvergura aripilor este de 2,36 metri (aparatul real avea 14 metri). Modelul este echipat cu un motor “Magnum” de 18 cmc care merge pe etanol. Cu rezervorul de jumătate de litru plin, micul aparat poate zbura un sfert de oră, consumul fiind dublu ca la un motor pe benzină, cu aceeaşi capacitate cilindrică. Ca material de construcţie, Gheorghe Manea a folosit lemnul foarte uşor de balsa, placaj şi un material de înveliş special – sigkover all. Utilizat şi la acoperirea avioanelor ultrauşoare reale, acesta se încălzeşte la 100-110 grade şi apoi se întinde peste suprafaţa ce trebuie acoperită.

DSC_0569Un model greu de reprodus. “Am ales acest model tocmai pentru că este foarte greu de reprodus. În aeromodelism, calităţile de zbor ale modelului real trebuie să le aibă şi modelul la scară. Într-un fel zboară un avion de acrobaţie, în alt fel un bombardier sau unul de vânătoare. Acest Storch avea calităţi extraordinare de zbor, pentru că se apropia de caracteristicile unui elicopter. Structura aripii suporta distanţe foarte scurte de decolare şi aterizare, de cca. 30 de metri, iar vitezele de zbor erau incredibil de reduse, de cca. 60-70 kmh. Cu vânt potrivit, zbura şi cu 20 kmh! De aceea nu se prea încumetă nimeni să construiască aşa un model”, spune Gh. Manea.
El spune că munca migăloasă a început-o încă din anul 2009. “Am lucrat efectiv la el cam trei ani. Un an am făcut pauză, pentru că am avut probleme cu vopsirea. Nu găseam o soluţie care să mă satisfacă din punct de vedere al detaliilor, şi n-am vrut să stric totul la final. Abia acum am găsit rezolvarea pentru acoperirea suprafeţei sintetice”, explică modelistul.

MS Manea“Îmi storc minţile să găsesc o soluţie”! Tocmai pentru că proiectele sale se lovesc de probleme constructive, unele neaşteptate! – Gh. Manea obişnuieşte să lucreze în paralel la mai multe avioane. „Am un Fokke Wulf 190 de vânătoare, ca proiect alternativ, pe care lucrez din când în când, dar m-am blocat la roata din coadă, care are un sistem mai ciudat de escamotare. Acolo m-am blocat de tot, îmi storc minţile să găsesc o soluţie! Aştept să mi se aprindă şi să-mi vină o idee, e frustrant că mai am atât de puţin până să termin! Oricum, acest avion nu va zbura cu roata din coadă scoasă”, spune Manea. Pentru el, orice nereuşită se transformă într-un viitor succes: „acum patru ani, am mai avut un Fokke Wulf, altă variantă, care s-a prăbuşit din cauza interferenţelor apărute la telecomandă. L-am păstrat aşa cum a rămas, pus o jumătate de aripă secţionată, ca sursă de inspiraţie”.

DSC_0553Şi în modelism, ca şi în viaţă, lui Gh. Manea îi plac provocările. El nu a ales calea uşoară nici când a început construcţia unui biplan britanic din Primul Război Mondial, un aparat SE 5a, fabricat în original prin 1917. Provocarea la acest aparat sunt cele două mitraliere, ambele acţionate de un singur om – pilotul avionului: „biplanul englez SE 5a cred că a fost printre cele mai reuşite avioane ale lor. Era echipat cu două mitraliere – una trăgea printre palele elicei, iar cealată era montată deasupra elicei. Pentru reîncărcarea ei, pilotul folosea folosea o şină semirotundă, iar mitraliera cobora şi revenea la loc pe nişte role. Asta trebuie să redau cât mai fidel”. Biplanul d-lui Manea e realizat la scara 1:4,5, anvergura aripilor este de 1,80 metri, iar motorul de 23 cmc este alimentat cu metanol. Cu rezervorul de jumătate de litru plin, avionul poate zbura 25 de minute. Şi aici, aparatele de bord, scaunul pilotului, cu centuri etc. reproduc fidel originalul.

biplanFlotilă aeriană de mare clasă! La ora actuală, flotila aeriană a lugojeanului Gh. Manea numără zece avioane şi continuă să crească. Dintre acestea amintim: un Messerschmidt ME 109 G6 de vânătoare realizat la scara 1:6, cu motor 18 cmc pe etanol; un avion de vânătoare american P47 Thunderbolt realizat la scara 1:5, cu motor „Roto” (ceh) de 25 cmc, pe benzină; un avion american de acrobaţie Pitts construit la scară mare (1:3), cu motor „Roto” de 25 cmc pe benzină şi „fratele” lui, un model similar şi mai rar numit „Christen Eagle”, care este aproape gata. Se adaugă un model acţionat de motor electric, cu anvergura aripilor de trei metri (!) cu care Gh. Manea face repetiţii din primăvară pentru a se obişnui cu comenzile în vederea marelui zbor cu avionul „Storch”. Marea compettiţie, la care lugojeanul ţinteşte locul I, va avea loc în septembrie, pe un aerodrom în miniatură ce aparţine unui club privat din Alexandria (Teleorman). „E singura ocazie în care ne adunăm laolaltă modelişti adevăraţi, adevăraţi constructori de modele la scară, cei care îmbinăm plăcerea construcţiei de la zero cu cea a zborului”, spune Gh. Manea, care aşteaptă cu emoţie primul zbor al „Storch”-ului la care a meşterit timp de trei ani. (Cristian Ghinea. articol publicat în „Redeşteptarea”)

Reclame

Read Full Post »

După mii de ore de muncă, lugojeanul Gheorghe Manea şi-a construit o adevărată flotilă de aeromodele… Pe o câmpie din apropierea Lugojului, un Fokke Wulf 190 din al doilea Război Mondial decolează pentru primul său zbor. Totul începe perfect, până când, la un moment dat, avionul nu mai răspunde la comenzile „pilotului” aflat la sol şi se prăbuşeşte. O „tragedie” necunoscută, care nu s-a întâmplat în anii ‘40, ci mult mai aproape de zilele noastre, la sfârşitul anilor 2000. Avionul era o copie perfectă, la scara 1:5, a celui original, iar „pilotul” de la sol, a cărui telecomandă a interferat cu undele emise de un releu, este lugojeanul Gheorghe Manea, care lucrase aproape o mie de ore la punerea la punct a modelului respectiv. DSC_0562Gigi Manea, sau „Jimmy” pentru prieteni, este un om remarcabil. De profesie ceramist (a lucrat la „Mondial” până s-a desfiinţat secţia de faianţă), dl. Manea este un adevărat om orchestră, al cărui talent se manifestă în cele mai diverse domenii, de la calculatoare la pictură. La ora actuală, este unul dintre cei mai apreciaţi aeromodelişti din ţară. A început să facă modele de maşini din tablă de conserve, pentru plăcerea personală, iar acum, după mii de ore de muncă, a ajuns să deţină câteva aeromodele care reproduc cu extremă fineţe avioanele originale. Aeromodelismul este o pasiune de dinainte de 1989, când a activat câţiva ani la Clubul „Sportul Studenţesc” din Capitală.

DSC_0090Un Messerschmidt din al doilea Război Mondial obţine trei premii naţionale. Vedeta micii flotile de avioane a d-lui Manea este un Messerschmidt 109, redutabilul avion de vânătoare al Luftwaffe, din al doilea Război Mondial. Avionul, replicat la scara 1:5,5 i-a adus două locuri III la Campionatele Naţionale de Aeromodelism care s-au desfăşurat la Deva şi la Strejnic, lângă Ploieşti, în 2004 şi 2005, dar şi un titlu de campion naţional cu Clubul „Balladis” din Deva, unde este membru, în acelaşi an 2004. Întrecerile naţionale la clasa F4C, la care concurează lugojeanul, sunt un fel de reuniune a unui club de elită: doar zece participanţi din toată ţara! Explicaţia? „Munca e grozav de multă, la un model se munceşte cam o mie de ore. Eu am lucrat mai mult noaptea… Gândiţi-vă că fiecare nit este de fapt o piătură de aracet, care trebuie aliniată perfect cu celelate. Trebuie enorm de multă răbdare în construirea avionului şi investiţii financiare deloc neglijabile, atât în partea de motor, cât şi de ghidare electronică prin telecomandă. Am făcut şi nişte experimente pentru motoare. Am tăiat blocul motor de la o drujbă şi l-am adaptat pe unul din modelele mele, care s-a comportat bine în aer, dar totuşi nu se compară cu un motor făcut în fabrică. Cehia fabrică motoare de foarte bună calitate, dar şi Japonia”, arată Gh. Manea. mess Corpul machetelor este realizat din lemn de balsa ultrauşor, îndoit după umezire, preparat, chituit şi vopsit cu vopsea de maşină. Lemnul de balsa este cel mai bun material pentru aeromodele, dar are un defect major: la prăbuşire, „explodează” pur şi simplu în foartre multe aşchii, aşa încât o machetă „crash” nu mai poate fi reparată. Motoarele sunt adevărate bijuterii. Cântăresc undeva la 900 de grame, funcţionează pe bază de metanol, rezervorul are o capacitate de 1,5 litri, ceea ce conferă avionului realizat la scară o autonomie de zbor de circa o oră. zborModelele lui Gigi Manea zboară ca avionul lui Vuia, pe Câmpia Libertăţii. La concursurile naţionale, prima probă este cea de stand, unde un juriu cu mare experienţă urmăreşte reproducerea cât mai fidelă a avioanelor. Interesant este că, la proba de zbor, pe lângă decolarea şi aterizarea ca la carte, se impun exerciţii specifice tipului de avion reprodus. De exemplu, un avion de vânătoare trebuie să facă looping-uri şi alte figuri specifice, iar un avion de acrobaţie trebuie să fie capabil de adevărate… acrobaţii aeriene. În plus, concurenţii trebuie să prezinte o documentaţie solidă, cu detalii, mostre de culoare, poze de epocă. În acest an (n.r. – 2012), pe un aerodrom privat de lângă Piteşti, Federaţia Română de specialitate va organiza un nou campionat naţional, la care lugojeanul se va prezenta cu un remarcabil model PE 47 Thunderbolt, replica avionului american de vânătoare-bombardament, la scara 1:5. Gh. Manea îl avea în lucru încă din 2005, dar nu l-a arucat în „luptă”, pentru că avea ceva probleme cu electronica, cu partea de comandă. avioane reportaj„Am zburat şi pe vânt de 60km la oră” Pe lângă acesta, constructorul de aeromodele mai are un biplan SE5A – RAF (britanic) din primul Război Mondial şi un Fieseler Storck german din al doilea Război Mondial, avion cu decolare şi aterizare scurtă, capabilităţi de care trebuie să ţină seama şi modelul. Li se adaugă un avion acrobatic, Crystal Eagle şi încă unul, foarte asemănător, replicat după Pitts. „Pe acestea le folosesc de câte ori am ocazia, ca să-mi păstrez îndemânarea la pilotaj. Ies cu ele pe Câmpia Libertăţii, în spaţiul dintre fabrici. Frumuseţea aeromodelismului este primul zbor şi emoţiile acestuia, când nu ştii cum se va comporta avionul”. În fară de aceste zboruri lugojene, Gh. Manea merge în fiecare an, de 1 Mai, la Sebeş, unde participă la zboruri cu modele mai puţin pretenţioase, realizate din polistiren şi acţionate de motoare electrice. Are mereu pregătit un PE Thunderbolt cu botul scurt pentru aceste evenimente. „Am zburat şi pe vânt de 60km la oră”, spune Manea, care adaugă că teama cea mai mare a modelistului sunt interferenţele undelor care pot afecta telecomanda. Între timp, colecţia de modele a d-lui Manea s-a îmbogăţit cu un vapor realizat la scara 1:144, dar şi cu un spectaculos Ferrari de Fomula I, cu motor pe benzină, realizat la scara 1:8. Vorbeşte cu greu despre investiţie, dar acceptă să ne supnă că doar la Ferrari a cheltuit 800 de euro, pentru a lăsa deoparte munca migăloasă, iar la vapor a investit cam 2.000 de lei. Un lucru este sigur: în această primăvară, gospodăria familiei Manea se va îmbogăţi cu un atelier separat, care va deveni şi hangar al redutabilelor avioane „Made in Lugoj”! Cristian Ghinea, articol publicat în „Redeşteptarea” citiţi şi https://cristianghinea.wordpress.com/2015/03/20/lugojeanul-gheorghe-manea-are-o-acasa-o-flotila-de-aparate-de-zbor-pefect-functionale/

Read Full Post »