Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘gara’

În 1878, se construiau 100 km de cale ferată în mai puţin de zece luni – o performanţă greu de atins astăzi, când se face atâta caz de finanţările europene

La finele anilor 1800, un oraş important trebuia musai să aibă şi staţie de cale ferată. În acele vremuri, trenul era un simbol al civilizaţiei şi un mijloc de transport select. Călătoria cu trenul era un act important şi nu stătea chiar la dispoziţia şi buzunarul fiecăruia. Lugojul, aflat pe atunci între fruntariile imperiale, a dat în folosinţă staţia sa de cale ferată încă din 22 octombrie 1876. La mai bine de 110 ani de la inaugurarea importantei rute feroviare Jamu Mare-Gătaia-Lugoj-Ilia, am găsit prilej de aducere aminte despre începuturile transportului pe calea ferată în municipiul nostru.

Gara Lugoj, la 1901

Lugojul, „fruncea” Banatului feroviar Prima linie feroviară din Banat s-a dat în folosinţă pe ruta Oraviţa – Buziaş (63,516 km), pentru traficul de marfă în 1854 şi pentru traficul de călători în ziua de 1 noiembrie 1856. Prin comparaţie, în Vechiul Regat, prima linie Bucureşti-Giurgiu (50 km) a fost inaugurată în 1869, de locomotiva „Răsboieni” de fabricaţie engleză.

Clădirea gării din Lugoj era construită în stil neoclasic, cu influenţe specifice arhitecturii gărilor austriece de la finele secolului XIX . Ziarul “Temeswarer Zeitung” relata astfel inaugurarea staţiei din 1876: „La ora 8 şi 40 de minute s-a pus în mişcare din Timişoara trenul special care a fost aplaudat de mulţimea de spectatori. Primirea la Lugoj a fost impozantă. Corpul funcţionarilor din comitat şi oraş, tineretul şcolar şi o mare parte a populaţiei în care erau prezente femeile din Lugoj, vestite pentru frumuseţea lor, s-au postit pe peron şi în timpul ovaţiunilor care au fost replicate şi de oaspeţi, salutări cu pălării şi cu baticuri îşi făcea intrarea trenul în gară. Au fost prezenţi şi notarul suprem al comitatului Caraş, dl. Simionescu şi primarul oraşului dl. Constantin Udria”.

Harta feroviara 1931

100 km de cale ferată construiţi în mai puţin de 10 luni În anul inaugurării, pe acest traseu circula o singură pereche de trenuri. De la 1 ianuarie 1877, prin introducerea de noi garnituri, au început să circule trei perechi de trenuri: un personal, un accelerat şi un tren mixt. Acestea circulau pe ruta Timişoara-Lugoj-Caransebeş, deschisă în anul 1876. În 1878, linia s-a prelungit până la Orşova. Interesant este că, la mai puţin de 10 luni după începerea lucrărilor la linia ferată Timişoara – Orşova, aproximativ 100 km de cale ferată au fost predate circulaţiei. Am fi curioşi să vedem cum s-ar lăuda un ministru al transporturilor din zilele noastre cu aşa o realizare, mai ales că la vremea aceea nu erau finaţări PHARE sau bani de la… Uniunea Europeană. Însă gara Lugojului va căpăta importanţă abia la 1898, când va deveni un important nod feroviar pe ruta Vârşeţ – Buziaş – Ilia.

Gara Lugoj in anul 1961 

O gară şi trei transformări. Vechea clădire a gării, cea din ilustratele de epocă, va dispărea în anii 70, când, odată cu lucrările de renovare şi extindere, s-a pierdut vechea înfăţişare şi, odată cu ea, farmecul şi eleganţa de odinioară – cum nota regretatul inginer Anton Tomin, bun cunoscător al istoriei arhitecturale a Lugojului.

În plus, „în anii ’70, s-a trecut de la un sistem de circulaţie la altul, cu siguranţă mai mare în circulaţia feroviară. Erau ani de modernizări, în care ultimele locomotive cu aburi au dispărut de pe acele linii secundare, pe unde mai circulau: Lugoj-Ilia şi Lugoj-Buziaş. Ultima renovare importantă a staţiei CFR Lugoj s-a făcut în anii 1997-98. Principiul de semnalizare şi siguranţa circulaţiei au rămas neschimbate, însă a fost refăcută infrastructura, terasamentul, cele şapte linii de circulaţie, s-a modernizat turnul de controil etc. Practic, s-a dat înfăţişarea actuală a staţiei”, ne-a declarat Mihai Ahmed, şeful staţiei CFR Lugoj la acea oră.

Gara Lugoj in anul 1961 (II)

1974, anul dispariţiei locomotivelor cu abur Mecanicul instructor Cornel Trâmbiţă este un veteran al Remizei de locomotive. El lucrează la Lugoj din 1975 şi a fost martor al momentului în care locomotivele au abur au dispărut din peisaj, făcând loc celor electrice. “Linia Lugoj-Caransebeş a fost electrificată în 1974 şi acela a fost anul în care locomotivele cu abur au dispărut. Un an mai târziu, linia electrificată Craiova – Tr. Severin – Caransebeş – Lugoj – Timişoara funcţiona pe toată lungimea ei. Saltul a fost foarte mare: de la 70-80 km pe oră, cât avea viteza o locomotivă cu abur, s-a ajuns la 110-120 km/h la cele electrice. În plus, acestea erau mult mai puţin poluante. Vechile locomotive cu abur „131”, „375”, „50.000” sau „150.000” erau diferenţiate după aranjarea osiilor, ultimele având în faţă roţi mai mici, aşa-numitele roţi alergătoare, pentru a lua mai uşor curbele şi pentru viteză mai mare. Prima locomotivă Diesel electrică ce a funcţionat la Lugoj a fost un model LDE de 2.800 cai putere, fabricat după licenţă elveţiană – Schulzer”, îşi aminteşte Cornel Trâmbiţă.

Ultima cursă a legendarului „Die kleine Bahn” Magnatul lugojean Jakob Muschong a făcut din Buziaş singura staţiune balneară dotată cu linie ferată proprie. Inaugurată la 1914, ea servea la transportului turiştilor, dar şi al lemnelor şi a tuburilor de oxigen pentru fabrica de ape minerale. Calea ferată, cu ecartament normal, avea 2,3 km lungime. Linia lui Muschong, azi dispărută, lega oraşul Buziaş de staţiunea Buziaş. La naţionalizare, în 1948, CFR a concediat tot personalul propriu al liniei Muschong, aducând în loc alţi salariaţi, inferiori ca pregătire. Ultima cursă a „trenului mic” între gara mică şi cea mare a avut loc la 10 octombrie 1973, momentul istoric fiind imortalizat într-o fotografie ce stă la loc de cinste în biroul şefului de gară in Lugoj. De altfel, în zona Banatului existau multe linii ferate particulare, lucru considerat astăzi o curiozitate.

Accident. Cel mai grav accident feroviar şi singurul, din fericire, de pe linia Lugoj Timişoara a avut loc în 1976, între Topolovăţ şi Şuştra. Un tren de cisterne cu petrol s-a rupt şi a pierdut două vagoane, care au rămas pe linie. În condiţiile nerespectării semnalelor, ele au fost lovite în plin, după miezul nopţii, de personalul de Bucureşti. Locomotiva trenului de călători şi vagonul de bagaje au luat foc, ca şi cele două cisterne încărcate cu petrol de la rafinărie. Din fericire, accidentul, deşi spectaculos prin amploarea incendiului, nu s-a soldat cu victime omeneşti. (Cristian Ghinea)

Reclame

Read Full Post »