Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘fotbal’

Cine purta tricouri cu „Metalica” în 1955? Răspuns: fotbaliştii de la „Metalica” Lugoj, echipa care a câştigat Campionatul Inter-Cooperaţie ”în cinstea Conferinţei URCM din 1955” 🙂

„Metalica” 1955 (scrisă cu un… L) şi staff-ul erau: Fülöp, Matsel, Ignea, Dobner, Spiller, Petri, Deutsch, Mixics, Sârbu, Grosu, Barboni, Fischer W., Osnaga, Moritz, Fischer J., Schneider, Jungher.

Un document deosebit, în opinia mea, din trei puncte de vedere. Primul: componenţa echipei, care cuprinde români, germani, maghiari, evrei, croaţi, reflectă Lugojul multietnic, multicultural şi multiconfesional de odinioară. Al doilea: aflăm că Nea Harry Deutsch, cum îi spuneau lugojenii, nu a fost doar poloist şi înotător / instructor de înot, ci şi un talentat fotbalist. În fine, merită remarcat montajul fotografic (executat de Sârbu), remarcabil pentru acea vreme. Şi, da! Încă se mai scria „foot – ball”.

Mulţumesc doamnei Deutsch, soţia regretatului polisportiv Hermann (Harry) Deutsch, cea care mi-a pus la dispoziţie acest tablou, care evocă un moment inedit de istorie lugojeană. Cristian Ghinea

metalica blog

Reclame

Read Full Post »

Inspiraţi probabil de Papa Ioan Paul al II-lea, care în tinereţea sa a fost portar de fotbal, tinerii greco-catolici din Dieceza Lugojului participă la un inedit campionat naţional. Începând cu anul 2005, Lugojul are o echipă în Campionatul interdiecezan de fotbal, competiţie care va avea la start, în acest an, nu mai puţin de 15 echipe. echipa Lugoj 2008

Lugoj 2008

Lugojul, „medalie de bronz” la ediţia 2010. Ideea organizarii unui Campionat Inter Diecezan de Fotbal a apărut la Bucuresti în anul 1998, după ce parohiile din Capitală disputaseră câteva ediţii din Campionatul Inter Parohial. Organizarea campionatului de fotbal între diecezele (eparhiile) catolice a revenit Centrului pentru Pastoraţia Tineretului din Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti. Prima participare a lugojenuilor a avut loc în luna mai a anului 2003, în staţiunea Sinaia. Pe atunci, la start s-au aliniat doar şase echipe, dar numărul acestora a crescut constant, an după an. sinaia 2009 calificari

Sinaia 2009 – calificări

În 2010, pe terenurile Hotelului „Alexandros” din Sinaia s-au înfruntat echipele diecezelor greco sau romano-catolice din Alba-Iulia, Blaj, Bucureşti (două echipe), Cluj-Napoca, Iaşi, Lugoj, Maramureş, Câmpia Turzii, Oradea (două echipe – greco şi romano catolici), Cugir (două echipe), Satu Mare şi Timişoara. Ediţia 2010 a fost una foarte bună pentru lugojeni, care s-au clasat în final pe locul III. Ei au învins în „finala mică” echipa Cugir II, cu scorul de 7-5. Din echipă au făcut parte, printre alţii, vicarul episcopal Angelo Pop, părintele Raimondo Rupp de la Lugoj, părintele Robert Trubianschi de la Păru şi părintele Ovidiu Neiconi de la Ohaba Forgaci. Echipa Lugoj 2009

Lugoj 2009

Juniorii provin din liceele teologice. Ca orice echipe profesioniste, şi selecţionatele Campionatului diecezan nu se bazează doar pe sportivii-preoţi, ci şi spre juniorii talentaţi, proveniţi din liceele şi seminariile teologice. Campionatul se desfăşoară după tot tipicul, cu formulare de înscriere şi fotbalişti legitimaţi. Fiecare echipă trimite în teren cinci jucători, patru plus portarul. Este valabil golul direct din lovitura de incepere a jocului, nu este valabil golul direct din aut, iar aut-ul se bate cu piciorul, din spatele liniei de marcaj. Desigur, nu rezultatul sportiv este ţelul final al campionatului, dar meciurile se joacă „pe bune” şi sunt foarte disputate. Lugoj_Satu Mare 4-2

Lugoj – Satu Mare 4 – 2

„Scopul acestui campionat este o mai bună cunoaştere reciprocă a tinerilor din diecezele şi eparhiile noastre şi formarea unui spirit de competitivitate şi comuniune prin intermediul sportului”, spune Monseniorul Angelo Narcis Pop, Vicarul General, care a joacă în „reprezentativa” Episcopiei de Lugoj de la ediţia 2008 a campionatului. Iată şi rezultatele tinerilor lugojeni de atunci: 4-2 (2-2) cu Dieceza Satu-Mare, 2-8 cu Dieceza de Bucureşti, 4-2 (2-1) cu Dieceza de Timişoara şi 4-4 cu Arhieparhia de Blaj. Marea favorită şi multipla campioană Bucureşti a fost întrecută în ultimele două ediţii de Câmpia Turzii, după finale dramatice decise la penalty-uri. DSC_0378 b

2013 – Ediţia a doua a Campionatului Diecezan de Fotbal, organizat de Episcopia Greco-Catolică de Lugoj s-a încheiat cu victoria echipei din Parţa, care a învins în finală echipa Cugirului cu scorul de 3-2. Pentru locul III, Ictar Budinţ a câştigat în faţa echipei din Arad. La competiţia desfăşurată la Sala Sporturilor “Lavinia Miloşovici”, cu concursul Primăriei Municipiului Lugoj, au participat 12 echipe de preoţi-fotbalişti reprezentând cinci judeţe: Timiş, Caraş-Severin, Arad, Hunedoara şi Alba.

Prevederi din regulament: cartonaşul albastru (!) şi amenzi pentru injurii. Desigur, un campionat în care fotbalul şi religia fac casă bună trebuie să fie mai aspru cu cei care faultează sau mai scapă vreo… sudalmă. Cităm din regulament: „Din respect faţă de colegi şi faţă de adversari, nu sunt admise injuriile sau gesturile nesportive atât în teren, cât şi în afara lui. După fiecare astfel de injurie se va acorda un avertisment. Aceste avertismente se vor aduna pe parcursul întregului campionat. După două injurii se va acorda un… cartonaş albastru, ceea ce presupune o eliminare de cinci minute, fără dreptul de a reintra în cazul în care echipa sa primeste gol, iar după patru injurii se va acorda direct cartonas roşu şi eliminarea jucătorului fără dreptul de a reintra în acel meci, dar poate fi inlocuit de alt coechipier dupa cinci minute. Acordarea directă a unui cartonaş roşu presupune eliminarea jucătorului fără dreptul de a reintra în acel meci, dar poate fi înlocuit de alt coechipier după cinci minute”. Şi asta nu e tot! Cartonaşul galben se penalizează cu 10 lei, iar cel roşu cu 20 de lei. Alt punct din regulament spune răspicat: nerespectarea deciziilor arbitrului duce la pierderea partidei cu 3-0. Foarte interesant, mai nou fiecare ediţie de campionat e însoţită de cursuri de formare a responsabililor de formaţii sportive ! (Cristian Ghinea)

Read Full Post »

În anii intebelici, Lugojul a avut o perioadă de performanţe fotbalistice notabile pe plan naţional. În sezonul 1937-38, “Vulturii” a evoluat în prima divizie a ţării, ispravă uitată acum aproape cu desăvârşire. Victor Maier senior a fost unul din jucătorii care au făcut posibilă această reuşită.

“A fost un renumit fotbalist – sufletul clubului Vulturii Textila Lugoj în perioada interbelică, atunci când s-a făcut cunoscut şi pe plan naţional. Era prietenos, avea o fire caldă şi un fizic plăcut – de artist şi sportiv. Fotbalul bănăţean îi datorează o vie memorie şi adâncă recunoştinţă”, spunea despre el Victor Maier junior, cel care i-a dedicat distinsului său tată o broşură comemorativă, intitulată “Centenar Victor Maier – senior”.

victor maier 1

Coleg de echipă echipă cu Ştefan Dobay şi Jean Lăpuşneanu

Victor Maier senior s-a născut la Lugoj, în anul 1909, într-o familie de “paori” înstăriţi de pe strada Timişoarei. Mama era de origine germană, trăgându-se dintr-o familie muncheneză. De mic, Victor a trăit în aer liber, îndrăgind munca la câmp, la vie, la fâneţe sau la pădure. Energia sa debordantă îi permitea să se consacre şi fotbalului – marea sa pasiune. Încă de atunci, fotbalul şi luptele erau sporturile favorite ale lugojenilor. De la miuţele jucate pe terenul de la Cotu Mic şi până la trecerea sa, la 15 ani, ca junior la Clubul “Vulturii”, nu a fost decât un pas. Clubul fusese înfiinţat în anul 1921 şi, deşi reprezenta un oraş relativ mic, avea ambiţii mari, fiind susţinut de politicieni influenţi ai vremii, care făceau parte şi din consiliul de administraţie. Cu toate astea, Victor Maier sr. părăseşte Lugojul în anul 1924 în urma examenului reuşit la Şcoala Superioară de Comerţ din Timişoara. Ca fotbalist, calităţile tehnice şi fizice, inteligenţa în joc şi orientarea în teren l-au făcut remarcat de marile cluburi timişorene. Optează pentru “Banatul”, grupare formată dintr-o uniune de cluburi, care i-a oferit cele mai bune condiţii: plata şcolarizării, cazarea, masa şi cheltuielile de deplasare. La “Banatul” Timişoara, Victor Maier sr. va evolua până ce va termina şcoala comericlă, adică patru ani, până în 1929.
Interesant este că la şcoală i-a avut ca şi colegi pe trei fotbalişti care vor juca în naţionala României (Sepi II – Graţian, Lazăr Sfera şi Victor Carte), iar pe teren, la “Banatul”, pe alţi doi faimoşi internaţionali români – Ştefan Dobay şi Nicolae Covaci. Dobay, poreclit “spaima portarilor”, a jucat 41 de meciuri şi a marcat 20 de goluri la echipa naţională, participînd la două turnee finale ale CM (Italia 1934 şi Franţa 1938). Pe vremea când juca la Ripensia, a fost de patru ori golgeter al campionatului României.

victor maier 2

Două selecţii la naţională

În sezonul 1928-29, profitând de declinul clubului “Chinezul”, multiplă campioană a României, “Banatul” Timişoara, cu Maier în echipă, se califică în turneul final al Campionatului Naţional. “Banatul” era o super-echipă, care a învins printre alţii pe Rapid (cu 3-0 şi 5-2) şi a făcut scorul campionatului: 9-0 cu Kadima. Echipa era formată din Lăpuşneanu – Talianu, Czako – Halmos, Stanciu, Maier – Kiss, Dobay, Ciolac, Sepi II, Covaci. Un an mai târziu, Lăpuşneanu, Czako, Stanciu şi Covaci evoluau la primul turneu final al unui Campionat Mondial de Fotbal – Uruguauy 1930. Maier, la rândul lui, e convocat în două rânduri la lotul naţional, însă nu ajunge să joace efectiv.
La terminarea şcolii, Victor Maier sr. îşi făcuse deja un nume ca fotbalist. Deşi era dorit de mari echipe ale vremii (Ripensia Timişoara, care se formase în acel an 1929, Ferencvaros Budapesta, Gloria Arad sau U Cluj), el alege să revină la Lugoj.
Aici, se integrează într-o echipă puternică, în formula de bază Ludwig – Slivak, Ignuţa – Maier I, Hambalco, Kincs- Maier II, Popescu, Iorga II, Musteţiu şi Franţiu. A evoluat în turnee în Europa, în ţări precum Ungaria, Cehoslovacia, Germania, Franţa Italia şi chiar pe celebrul “Pratter” din Viena, în perioada când “Vulturii” era antrenată de un austriac.
În acele vremuri, fotbalul nu era o “afacere” ca în zilele noastre, când jucători mediocri câştigă bani buni evoluând pe dreptunghiul cu iarbă. Deşi juca la cel mai înalt nivel, Maier îşi câştiga existenţa din slujba de expert contabil la firme ca Banca Albina sau SC Muschong Lugoj şi mai apoi ca şi contabil şef la Uzina Electrica din oraş.

Vulturii 1930A

Visul lugojenilor: “Vulturii” în Divizia A

Ca antrenor-jucător, Victor Maier reuşeşte marea performanţă de a califica echipa în campionatul naţional – ediţia 1937-38. Bilanţul singurei prezenţe a “Vulturilor” în prima ligă a ţării a fost unul onorabil: şase victorii, două egaluri şi zece înfrângeri din 18 meciuri jucate, cu un golaveraj de 24-41. “Vulturii” au evoluat în grupa a doua a Campionatului Naţional, ocupând locul şapte de zece echipe. Iată şi rezultatele: 3-2 şi 1-3 cu Ripensia Timişoara, 1-0 şi 2-2 cu Juventus Bucureşti, 1-3 şi 1-3 cu Sportul Studenţesc, 0-1 şi 0-1cu Aripile CFR Braşov, 0-2 şi 1-5 cu Venus Bucureşti, 1-1 şi 2-9 cu Gloria Arad, 2-1 şi 2-4 cu Crişana Oradea, 0-1 şi 2-3 cu Universitatea Cluj, 2-1 şi 0-2 cu Dragoş Vodă Cernăuţi. Rezultatele sunt cu atât mai meritorii cu cât Lugojul avea în perioada interbelică în jur de 22.000 de locuitori, iar oponentele sale erau toate din oraşe mari.
Performanţele lui Victor Maier au rămas consemnate în presa vremii: “Gazeta sporturilor”, “Sportul naţional”, “Dimineaţa sportivă”, “Arena”, “Sport” şi ziarele timişorene de limbă maghiară şi germană. La 100 de ani de la naşterea sa, se cuvine să-i închinăm un gând bun celui care a fost cel mai bun fotbalist lugojean al anilor interbelici. (Cristian Ghinea)

Read Full Post »