Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘fara sens’

În ultimele trei decenii, de la politica românească nu prea am avut ce învăța, în afară de câteva cuvinte și expresii noi. Adică, vorbe goale.

Dacă pe timpul răposatului învățam expresii precum “să facem totul”, “în lumina hotărârilor congresului”, “penurie de combustibili”, “cartele”, “materialism dialectic” (la asta, recunosc, mi se bloca creierul), “realism socialist”, “stocuri supranormative”, ”etică şi echitate”, ”viitorul luminos” etc., după 1990 am avut parte de alt “dicționar” de vorbe goale. Să le luăm pe rând.

“Loial” sau “loaial”? Imediat după Revoluție, Ion Iliescu ne învăța forma corectă a cuvântului “loial” ca fiind “loaial”. Cât de “loaiali” au rămas oamenii politici se vede azi, după 30 de ani, când unii dintre ei au schimbat și câte trei-patru partide. Sensul exact al expresiei este, de fapt, “cu fundul în două luntrii”, ca să ne exprimăm elegant, stare ce definește majoritatea politicienilor care au schimbat partidul de nici nu mai știu câte ori.
“Vom face o comisie”. Atunci când e de examinat ceva grav, un eveniment, o stare de fapt, o necesitate, apare câte un nene la televizor care ne anunță, cu glas cavernos, că “vom face o comisie” care va examina, va delibera, va decide, va bla-bla-bla. În realitate, cum bine observa cineva, dacă vrei să îngropi definitiv o problemă, fă o comisie! Se vor bate toți membrii cap în cap, se vor contra, vor ieși în presă, până când subiectul va plictisi, apoi va exaspera pe toată lumea și va deveni chiar enervant. Se pare că, astfel, “comisia” își va realiza adevăratul scop.
“Tranziție”. Am tot auzit de tranziție, până ni s-a aplecat. Cea mai bună definiție a dat-o filosoful Andrei Pleșu, care spunea într-un interviu că “tranziția definește un interval fără limite limpezi, în care căutarea este mai frecventă și mai consistentă decât găsirea”. Nu numai perioada ultimilor 30 de ani, ci și întreaga noastră istorie, este o tranziție continuă.

Cristi la birou 23 martie 2017 (2) (Medium)
“Eficientizare”. După 1990, am crezut că introducerea computerelor va scăpa funcționărimea română de hărțogărie și munți de dosare, legați în cruce, cu sfoară. La ora actuală, cu toată “digitalizarea”, funcționarii pu­blici sunt mai mulți, hăr­­țo­găria mai stufoasă, actele mai numeroase, formularele de completat mai multe și mai de neînțeles pentru muritorul de rând, iar cozile la ghișee nu se mai termină.
Toți sunt nervoși, toți “pipează” febrili, pe holuri, toți sunt pe cafele. Și dacă am avea supercomputerele de la NASA, 5G sau… 15G, funcționarul de la ”stat” se va dovedi mai puternic! Pe cât pare de inert și de lipsit de chef, bugetarul român din spatele ghișeului are un instinct de supraviețuire fenomenal, ce nu trebuie subestimat!
În continuare, vom scurta explicațiile, pentru a fi mai bine înțeleși, mai pe șleau, dacă vreți.
“Ordonanță de Urgență”. A cui urgență? Urgențele unui guvern nu sunt și urgențele celui care vine după el. Fiecare cu ale lui, dar musai, urgent!
”Salarii nesimţite”. Sunt ”nesimţite” pentru că sunt ale lor, când devin ”ale noastre”, nu mai sunt nesimţite.
“Restructurare”. Pe românește, concedieri masive.

“Privatizare”. Acțiune din care are de câștigat doar privatizatorul, care ia totul, iar cel supus privati­zării, ia și el, un salariu minim sau, după caz, un preaviz, că e mai sănătos.
”Mă voi implica personal”. Mda, ce să mai fie… Măcar Elena Udrea o spunea într-un fel mult mai interesant: ”Mă voi apleca cu mai multă grijă”! Asupra problemei, desigur!
“Implementare”. Eu implementez, tu implementezi, ei-ele implementează. Dar despre ce era vorba, că între timp, de când tot implementăm, am uitat?!

Cristian Ghinea

Read Full Post »