Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘ecumenism’

Vizita istorică a Papei Ioan Paul al II-lea la Bucureşti a fost un eveniment la care am fost prezent, ca jurnalist acreditat. Vizita a avut loc la 7-9 mai 1999 şi a fost prima vizită a unui Papă într-o ţară ortodoxă, sub semnul ecumenismului şi reconcilierii.

Vizita a fost un semnal puternic al României pe plan extern. S-a spus atunci că un Papă slav a întâlnit un Patriarh latin (PF Teoctist). Imaginile cu Suveranul Pontif şi Papamobilul său Mercedes le-am surprins în faţa Catedralei Sfântul Iosif din Bucureşti. Mai seturi foto de la Parcul Izvor şi de la Patriarhie, dar aici apare şi Papamobilul.”Vin pe pământul vostru ca pelerin al păcii, al fraternităţii şi al înţelegerii în sânul naţiunilor, între popoare şi între discipolii lui Cristos” (Ioan Paul al II-lea, Discurs la Palatul Cotroceni) .

„Romania, ţară punte între Orient şi Occident, punct de răscruce între Europa Occidentală şi Orientală, pe care tradiţia o numeşte cu frumosul titlu de Grădina Maicii Domnului, vin la tine în numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi al Preasfintei Fecioare Maria! În pragul unui nou mileniu, întemeiază-ţi viitorul mai departe pe stânca tare a Evangheliei!” (Papa Ioan Paul II, Bucureşti, 1999)

legitimatia presa papa JP II

Pentru presă, vizita Papei a fost împărţită în 14 evenimente, iar legitimaţiile s-au dat separat, numerotate în funcţie de cronologia vizitei, începînd cu sosirea aeronavei Alitalia pe Aeroportul Băneasa. Prezent la opt evenimente, am reprodus legitimaţia cu nr. 10. (c) Cristian Ghinea

Anunțuri

Read Full Post »

CG CristianaAcum un sfert de veac, anul 1990 începea cu enorme speranţe de libertate însă, după numai şase luni, aveam parte de crunte dezamăgiri. Ceva nu se încadra în tabloul generos pe care ni-l imaginam fiecare dintre noi. Prima îndoială că lucrurile nu ar fi tocmai aşa cum le-am sperat au venit la doar câteva zile după Revoluţie. În 26 decembrie 1989, o mare de oameni adunaţi la Bucureşti smulgeau cu greu promisiunea diriguitorilor ţării, membri ai FSN, că partidul comunist va fi scos în afara legii. A fost încă un semnal că ceva ne scapă, că în spatele cortinei există ceva insidios, că suntem hrăniţi cu jumătăţi de adevăr. Însă nimic nu avea să ne pregătească pentru filmul de groază al primelor şase luni din primul an al libertăţii nostre regăsite.

Manifestaţiile anticomuniste soldate cu ciocniri violente din 12 ianuarie 1990, care au avut loc în Piaţa Universităţii, Piaţa Romană şi Cimitirul Eroilor, au fost urmate de prima mineriadă sălbatică, ce a răvăşit Capitala în zilele de 18-19 februarie. Nici n-aveam să ne revenim din şoc, că trăznetul a lovit la Târgu Mureş, unde conflictele interetnice i-au pus faţă în faţă pe români şi maghiari, la 18-19 martie. Unitatea din decembrie ’89 a fost înlocuită de ură, dezbinare, intoleranţă. Oamenii continuau să moară şi după Revoluţie, prinşi într-un joc implacabil şi de neînţeles. Iar cursul nefast al lui 1990 a continuat cu a doua mineriadă, cea de la 13-15 iunie 1990, care a pus capăt manifestaţiei din Piaţa Universităţii şi a „îngropat” multă vreme imaginea de stat european civilizat a României.

biserica

Anul discordiei noastre nu a ocolit nici viaţa cultelor. Firescul nu şi-a găsit locul nici aici. Credincioşii greco-catolici din Ardeal au ajuns să se îmbrâncească cu ortodocşii prin biserici şi catedrale, printre icoane, cerând dreptul de retrocedare al lăcaşelor lor de cult. Drepturi rămase şi azi doar pe hârtie şi în stadiul de speranţe. Cu o singură notabilă excepţie: retrocedarea catedralei Greco-catolice din Lugoj, de la a cărei revenire în sânul Episcopiei Unite de Lugoj s-au împlinit 25 de ani. La 21 ianuarie 1990, prima şi singura catedrală restituită cu inima deschisă greco-catolicilor a fost cea de la Lugoj. Un gest normal, dar care avea caracter de excepţionalitate într-un an al anormalităţii, un an sălbatic, plin de ură şi resentimente. Este un eveniment uitat, celebrat în cadru restrâns, cum s-ar spune, dar un eveniment mare.

lansare Catedrala

4 ianuarie 2015 – lansarea volumului „«Cazul Corneanu». Banatul lui. Ecumenism ratat?” semnat de jurnalista Ramona Băluţescu

Faţă în faţă au stat atunci doi mari ierarhi – Mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului şi episcopul devenit mai târziu Arhiepiscop de Lugoj – PSS Ioan Ploscaru. Faţă în faţă au stat atunci Smerenia şi Iertarea. Un Mitropolit cum Ortodoxia contemporană n-a mai avut, trecut recent la cele veşnice, şi un Arhiepiscop care a stat 17 ani în temniţele comuniste, condamnat pentru simplul fapt că nu şi-a abandonat credinţa. Doi mari înţelepţi, ridicaţi cu mult deasupra timpurilor tulburi pe care le traversau, şi care şi-au trecut unul altuia Cheia catedralei, ca pe o taină împărtăşită în comun.

Lugojul a predat atunci întregii ţări o lecţie de toleranţă religioasă şi de atitudine ecumenică reală, asumată. O lecţie pe care lacomii şi grobienii vremurilor acelea, porniţi buluc pe calea îmbogăţirii peste noapte şi a bălăcărelii politice, nici n-au băgat-o în seamă. Numele lor s-au şters din răbojul vremii, dar acest moment unic îşi păstrează şi azi, neştirbită, strălucirea. (Cristian Ghinea)

Read Full Post »