Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘canal Bega’

Imaginea de faţă a fost surprinsă în anul 2003, pe când vaporaşul „Pelican” (foto Cristian Ghinea) se simţea în foarte bună formă şi, între două curse pe canalul Bega, găzduia şi reuniunile Cenaclului „H. G. Wells” din Timişoara. Fiind un cenaclu de literatură ştiinţifico-fantastică, evident că membrii săi nu se puteau reuni decât pe o… navă! De altfel, pe vaporaş aveau loc tot felul de evenimente, inclusiv lansări de carte. Nava, de categoria „transport fluvial”, a fost construită în anul 1968 şi a efectuat curse pe Dunăre, pornind din portul Orşova. În anii ‘80 a fost adus pe Bega şi folosit ca vaporaş de promenadă, alături de alte ambarcaţiuni („Pionierul”, „Rândunica” etc.).

Croazieră cu vaporaşul pe Bega – ilustrată din 1968

Vaporaşele aparţineau Regiei de Transport din Timişoara, care, după 1990, le-a cedat unor particulari. La ora actuală, „Pelican” e staţionat lângă Podul Mihai Viteazul, aşteptându-şi un nou proprietar. Un articol despre istoria vaporaşului l-am publicat în numărul 658 din „Redeşteptarea”. (Cristian Ghinea)

Reclame

Read Full Post »

Casa stăvilar de la Coştei reglează debitele Timişului şi Begăi încă de pe vremea austriecilor… Casa stăvilar de la Coştei este un monument istoric unic pe teritoriul judeţului Timiş. Este singura contrucţie cu caracter tehnic care este inclusă în lista de patrimoniu şi, în plus, este funcţională şi astăzi, la 250 de ani de la construcţie! Casa stăvilar de la Coştei a fost construită pe vremea stăpânirii austriece, între anii 1759-1760 şi a fost refăcută la anul 1860, cu înfăţişarea de azi. Vechiul stăvilar e folosit la reglarea debitelor, rol pe care îl are şi în zilele noastre.

“La ora actuală, la stăvilarul de la Coştei am introdus un sistem de automatizare. Dacă înainte, pentru închiderea sau deschiderea totală a stăvilarului era nevoie de patru ore şi patru oameni care învârteau la manivelă, pentru a direcţiona debitul într-o parte sau alta, acum, aceeaşi operaţiune se poate face electric în câteva minute”, spunea Titu Bojin, actualul președinte al Consiliului Județean Timiș, la acea oră director al Direcţiei Apelor Banat.

Dacă “electrica” pică, ne salvează tot vechiul sistem mecanic. Desigur, introducerea noului sistem se putea face cu înlocuirea celui vechi, moştenit de pe timpul austriecilor. Şi totuşi, nu s-a procedat aşa, din două motive. “Nu am înlocuit vechiul sistem pentru că are o valoare istorică, dar mai ales pentru faptul că, în situaţii de excepţie, atunci când cade curentul, suntem nevoiţi să apelăm la acest sistem mecanic”, explica Titu Bojin.

Casa stăvilar de la Coştei lucrează în tandem cu un alt punct hidro, stăvilarul de la Topolovăţ, care este şi el funcţional. La fiecare există câte un canal de legătură între Timiş şi Bega. La Coştei, prin acest canal, se scoate apa din Timiş şi se varsă surplusul în Bega, iar la Topolovăţ, procesul se desfăşoară invers: se scoate apa din Bega şi se varsă ce este în plus în râul Timiş. Practic, la Topolovăţ se reglează debitul normal reglat ca să intre în Timişoara. Este aşa-numitul sistem de dublă conexiune Coştei – Topolovăţ” – preciza Bojin.

Un nod esenţial pentru navigaţia pe canalul Bega. Ideea înfiinţării stăvilarului de la Coştei i-a revenit unui renumit inginer de la mijlocul anilor 1700, dr. ing. Maximilian Fermaunt. Dezvoltarea industrială a Timişoarei avea nevoie de un canal navigabil de transport al mărfurilor, iar siguranţa transportului era asigurată prin nodurile hidro de la Coştei şi Topolovăţ. Stăvilarul de la Coştei, în noua sa înfăţişare, îşi intră în rol după inundaţiile catastrofale de la 1859, când zeci de sate şi peste 500.000 de iugăre de pământ au ajuns sub ape. În 1872 ia fiinţă Societatea de Regularizare a văii Timiş-Bega, dar abia în 1902, după alte două inundaţii de amploare (1886 şi 1887), se dă o lege care stabileşte ca orice surplus de apă de pe canalul Bega să fie transferat în Timiş prin stăvilarul de la Topolovăţ. Însă rolul nodului hidrotehnic de la Coştei era esenţial la siguranţa circulaţiei pe canalul Bega. Casa stăvilar a fost refăcută în 2005, când s-au încheiat lucrările hidrografice de la Coştei. Valoarea totală a lucrărilor s-a situat în jur de 450 miliarde lei vechi, pentru baraj, sistemul de manevră, reparaţii la clădiri etc.

Un monument istoric cu viitor promiţător. Dacă pentru multe monumente istorice din judeţ viitorul “nu sună” tocmai bine, stăvilarul de la Coşeti este salvat tocmai datorită caracterului său tehnic, utilitar. Nodului hidrografic de la Coştei Rolul îi revine un rol important în perspectiva reluării navigaţiei pe canalul Bega. Canalul Bega are traseul Timişoara – Pancevo – Tisa – Dunăre, cu o lungime de 44 kilometri în România şi 72 km în Serbia. Mărfurile pot merge până la Viena, pe Dunăre, şi, de acolo, pe canalul Kelheim – Rin, până în nordul Europei. Proiectul, care se justifică tocmai prin costurile scăzute ale transportului fluvial, nu ar face decât să reia o realitate din anul 1738 – circulaţia pe canalul Bega.

Cristian Ghinea

Read Full Post »