Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘campion mondial’

Ioan Kunst Ghermănescu s-a născut la Lugoj, la 11 mai 1925. A reprezentat handbalul românesc la cel mai înalt nivel pe plan mondial, ajungând la cote de performanţă greu imaginabile astăzi: două titluri mondiale cucerite şi alte mari trofee la activ.

„Îmi amintesc şi acum cum băteam toaca în Săptămâna Mare de pe o platformă improvizată într-un nuc sau despre primul sport ce l-am deprins de mic – înotul în Timişul atât de drag. Bunica mea Cati, mama mamei mele, avea o adevărată veneraţie pentru rîul acesta. Nu pot uita cum stătea în apă până la glezne şi spunea că „aşa se vindecă de reumatism”. Şi aşa stând pe lângă bunica, am învăţat singur să înot, la început dând din mâini şi mergând cu picioarele pe fundul apei, iar apoi dintr-o dată nu am mai simţit pietrişul sub tălpi, dar nici nu m-am scufundat. Să fi avut vreo 4-5 ani, când înotam deja voiniceşte! Abia mai târziu, la şcoală, am deprins crawl-ul şi bras-ul. Mi-aduc aminte şi de Cotu Mic, unde era magazia de paie a oraşului şi o lizieră de frăgari albi şi roşii din care ne astâmpăram foamea după o zi întreagă de pescuit. Iar „uniforma” noastră de zi cu zi erau spiel-hosenii, nici vorbă pe atunci de pantofi de sport sau tricouri”, spunea marele sportiv în anul 1993, cu prilejul unei vizite la Lugoj.

Şcoala gimnazială a făcut-o la Generală nr. 2, cu celebrul dascăl – învăţătorul George Onae, de la care nu a primit nicio „trestie” (!) şi cu învăţătoarea Florei. În 1936 a trecut la Colegiul „Brediceanu”, unde l-a avut ca dascăl pe eruditul Felician Brânzeu, unde i-a avut colegi de clasă pe viitorii scriitori Gheoeghe Iancovici şi Traian Iancu de la Făget, precum şi pe atletul Liviu Liuba, care avea să devină un specialist al probei de 400 de metri.

IK - CopyCheia succesului pe plan sportiv a lui Ghermănescu este una a întregii sale generaţii, cu mai puţine facilităţi, dar care a beneficiat din plin de traiul în aer liber. Handbalul a început să-l practice la Lugoj, în echipa liceului „Brediceanu”, iar pregătirea fizică era asigurată de faptul că Ghermănescu putea fi considerat încă de pe atunci un polisportiv. Practica atletismul, gimnastica cu profesorul Ion Drinca, cel care a introdus obligatoriu sportul în şcolile României Mari, canotajul pe Timiş şi patinajul tot pe Timişul îngheţat de astă dată, în faţa fostului Cinema Capitol. La acestea se adăuga şi tenisul de masă, o disciplină excelentă pentru reflexe. Cu echipa de handbal de la Bredi, a jucat un meci la Reşiţa care i-a schimbat viitorul. Era extremă, dar, fiind pregătit la aruncarea suliţei, a început să tragă direct la poartă, marcând câteva goluri de senzaţie. Şi aşa a rămas: atacant.

Sosit în anul 1944 la Bucureşti, Ioan Kunst Ghermănescu, aflat la facultate, a jucat doi ani la echipa CFR. În 1948 termină Şcoala Sportivă şi face armata la Regimentul 1 Artilerie Antitanc. Continuă să fie un polisportiv, participând la campionate internaţionale de schi cu echipa „Pandurii” şi la meciuri divizionare la ping-pong. Transferat la Clubul Armatei – CCA, devine antrenor jucător al echipei de handbal, la numai 23 de ani! Şi aşa a rămas până în 1950, când a fost lăsat la vatră şi apoi a devenit angajat civil al Armatei, până în 1967. Trebuie menţinat că din aprilie 1950 devine asistent la Catedra de Jocuri Sportive a ANEFS (Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport), începând o lungă carieră universitară.

Un antrenor dublu campion mondial! Desigur, performanţele sale sportive devin mult mai vizibile din acest moment, mai ales ca antrenor. Primul campionat naţional l-a câştigat la handbal în 11, cu echipa feminină Ştiinţa ICF Bucureşti. Culmea carierei a fost ca antrenor al celebrei echipe CCA Bucureşti, devenită apoi Steaua, cu care a câştigat numeroase campionate naţionale. Ajuns antrenor al selecţionatei naţionale de seniori, cucereşte medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal în 11 din Austria. Cu echipa masculină cucereşte de două ori medalia de aur la Campionatul Mondial din 1961 şi 1964. Ce vremuri: un lugojean, Ioan Kunst Ghermănescu, antrena campioana mondială din care făcea parte un alt lugojean, portarul Michael Redl! Antrenor emerit şi profesor universitar, a fost o perioadă, timp de… două „reprize”, preşedinte al Federaţiei Române de Handbal (1973-1986, 1990-1992).

IK-2 - CopyEste foarte interesant faptul că lugojeanul Ghermănescu a obţinut performanţe notorii atât la handbalul în 11, un sport foarte solicitant, care se desfăşura pe teren de fotbal, dar şi la handbalul în 7 de azi. În momentul tranziţiei de la un sport la altul, el a publicat în 1963 o lucrare intitulată „Handbalul în 7”, iar mai târziu, în 1978, va publica volumul „Handbal, tehnica şi tactica jocului” – un ghid al noului sport care va aduce României patru titluri mondiale. În anul 1993, Ghermănescu ne declara că „Aveţi în faţă un om fericit! Am contribuit decisiv la cele patru titluri mondiale ale României, la medaliile noastre olimpice, sunt medaliat cu cea mai mare distincţie olimpică – Ordinul Olimpic, sunt membru al Comitetului Olimpic Român, am scris cărţi despre handbal traduse în atâtea limbi, pe scurt, viaţa mea s-a confundat cu handbalul”. La capitolul distincţii, Ghermănescu a primit „Colanul de Aur” din partea Comitetului Internaţional Olimpic, recunoaştere majoră a meritelor sale sportive.

Ioan Kunst Ghermănescu avea să se stingă din viaţă în 1997. În urma lui, a lăsat performanţe handbalistice de cel mai înalt nivel, cinci volume despre acest sport care s-au tradus în toate limbile de circulaţie internaţională. O sală de sport din Lugoj şi o sală polivalentă din Bucureşti, precum şi o şcoală de antrenori din Capitală, îi poartă numele! Din păcate, legat de starea handbalului actual, cuvintele avertisment ale lui Ghermănescu rostite acum mai bine de două decenii la Lugoj s-au adeverit: „Se dovedeşte că amatorii de ieri sunt adevăraţi profesionişti, iar profesioniştii de azi nu sunt decât nişte amatori”!

Cristian Ghinea (mai mult…)

Reclame

Read Full Post »

Sergiu Filat şi Alexei Tentiuc au împreună cinci titluri mondiale la  Taekwon-Do

Poate părea bizar, dar artele marţiale, percepute ca un sport al „durilor”, fac casă bună cu învăţăturile blajine ale Scripturilor. O ilustrează perfect doi sportivi de mare performanţă, care vin la Şcoala de Studii Biblice de la Surduc, încă de la înfiinţarea acesteia. Alexei Tentiuc (foto) şi Sergiu Filat sunt din Republica Moldova şi vin să înveţe Biblia la cursurile internaţionale care au loc anual la Surduc, însoţiţi de preşedintele Federaţiei de specialitate din Republica Moldova, Vlad Filat, care este şi preşedinte al Clubului de Taekwon-Do „Stolas Leukas” din Chişinău.

 

Sergiu Filat are la activ nenumărate medalii sportive, dar cele mai valoroase sunt cele titluri mondiale la Taekwon-Do, obţinute în Germania, la Hanovra, în 2006, la Varşovia, în 2007 şi la Kuala Lumpur, Malaezia, în 2009. Colegul său, Alexei Tentiuc, a luat şi el medalia de aur la Mondialele de la Kuala Lumpur (2009) şi la Phenian – Coreea de Nord (6-12 septembrie 2011), unde au participat peste o mie de sportivi din 120 de ţări. Cel de-al treilea as al artelor marţiale care vine la Surduc încă din anul 1992, când nu era deschis oficial Centrul de Studii Biblice, este peşedintele Federaţiei Moldovene de Taekwon-Do versiunea GTF, Vasile Filat. El este un mare maestru, deţinător al centurii negre de gradul cinci al acestui sport. „Practic de 23 de ani acest sport, care este foarte dezvoltat în Republica Moldova, şi urmează să iau la anul centrura neagră 6 Dan. Taekwon-Do este un sport complet, care înseamnă dezvoltatre fizică, autodisciplină, disciplină de viaţă, respect pentru cei aflaţi cu un grad mai sus, dar şi pentru cei aflaţi cu un grad mai jos, faţă de care trebuie să ne exprimăm respectul şi recunoştinţa”, spune maestrul Vlad Filat. Acesta respinge total ideea că Taekwon-Do ar fi un sport violent. „Ideea de violenţă este total opusă filosofiei Taekwon-Do, dar din păcate industria cinematografică, avidă după spectacole dure, a indus publicului această idee. Filmele au stricat foarte mult”, explică Vlad Filat.

Instructori-misionari, luptători în numele lui Iisus. Mai mult decât atât, Vlad Filat a avut ideea să combine ideile creştine cu practicarea acetui sport. Pentru că este determinat să fie un bun discipol al lui Iisus, Alexei Tentiuc o demonstrează cu mult curaj: de câţiva ani, el este misionar creştin într-o ţară musulmană măcinată de război! „În ultimii 14 ani, doar în clubul de Taekwon-Do Stolas Leukas din Chişinău peste 21 de mii de copii, adolescenţi şi tineri au studiat cel puţin un curs biblic. 54 dintre ei au devenit deţinători ai centurii negre. În vara anului 2011, doi fraţi din România au venit special în Republica Moldova pentru a învăţa Taekwon-Do, alături de sportivi din Polonia, Ucraina, SUA şi Armenia”, arată Vlad Filat. La întoarcerea în ţară, cei doi sportivi români au deschis o şcoală de Taekwon-Do la Gherla, în judeţul Cluj.

Doresc să deschidă o şcoală de Taekwon-Do la Lugoj. Prezenţa celor trei sportivi de talie internaţională la Surduc a avut în program şi câteva demonstraţii de arte marţiale. „În Republica Moldova, noi reprezentăm Global Taekwon-Do Federation, GTF şi în virtutea acestui fapt, dorim să înfiinţăm în România o serie de cluburi afiliate. După Gherla, ne-am gândit la Lugoj, care ar putea să aibă un club competitiv în trei ani, atât cât durează un antrenament pentru centura neagră. În acest timp, ei vor putea să se perfecţioneze la stagiile de vară organizate la Chişinău de maeştri de certă valoare. Acest sport este foarte bine reprezentat în R. Moldova. Acum doi ani, în 2010, la Campionatele Eurasiatice de la Alma Ata, am obţinut nu mai puţin de 36 de medalii. Au particpat sportivi din 15 ţări, printre care Cipru, Grecia, Iran, Azerbaidjan şi alte ţări ale fostei URSS, chiar şi Africa de Sud, competiţia fiind deschisă. Noi am luat locul doi în clasamentul general, după Kazahstan, dar înaintea Rusiei”, adaugă preşedintele Filat. Dincolo de toate rezultatele sportive de mare valoare, Vlad Filat, Alexei Tentiuc şi Sergiu Filat rămân modeşti: „Faţă de toate medaliile de aur pe care le-am luat, una singura contează cu adevărat – cea pe care ţi-o dă Dumnezeu”. Cristian Ghinea

Read Full Post »