Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Brasov’

În zilele noastre, de câte ori este prezentat un best-seller, se obişnuieşte să se spună: „această carte nu trebuie să lipsească din biblioteca dumneavoastră”. Reclama era sufletul comerţului şi pe vremuri, însă unele cărţi chiar că nu lipseau, cel puţin din căminele ştiutorilor de carte. Una din aceste cărţi, numită „Păscălia”, era scrisă, copiată sau adaptată de numeroşi autori, în foarte multe ediţii, de-a lungul timpului.

foto-pascalie-bv-1907

„Păscălia” – o carte nelipsită din casa gospodarului

Succesul „Păscăliilor” are ca echivalent în perioada modernă interesul cititorilor pentru lucrările practice, de specialitate, sau pentru publicaţii gen almanah.

O ediţie din 1907 intitulată „Păscălie sau carte de zodii aşezată pe şapte planete în care se cuprind 140 de ani începându-se de la anul 1907 şi slujind până la anul Domnului 2046 (!)” reflectă strânsa relaţie pe care oamenii o aveau cu pământul şi atenţia dată schimbărilor produse în natură, de-a lungul anotimpurilor. Cartea, apărută la Editura Librăriei Ciurcu, Braşov, ediţia a treia, „corectată şi înavuţită”, cuprinde poveţe economice, prevestiri de timp, „barometrele naturale”, prevestiri pentru „roadă din destul, pentru nerodirea sau lipsa roadelor, pentru boale şi pilde după adeveririle ţăranilor”, semnele celor şapte planete” etc. „Prăznicarele” conţin ghiduri de interpretare a visurilor şi aşa-numitul Treptelnic cel mare, „între care se cuprind toate semnele ce se fac la om precum bătaia ochilor, a buzelor şi în scurt toate mişcările şi încheieturile trupului omenesc, ce sunt date de la natură”.

Unghiile care prevestesc viitorul

Semne sunt găsite de autor (care probabil preia masiv din tradiţia populară) şi în noiţele ce însemnează unghiile degetelor: „de vor fi noiţe albe pe unghiile degetului mare, făgădueşte noroc în oaste, sau la însurătoare, sau în cale, însă în mijlocul unghiei să fie (…); semnele albe pe degetul cel din mijloc arată noroc la stăpânirea casei, iar cele negri, îngrozesc căderi în boală şi moarte; semnele albe de pe degetul mic arată oarece bine şi cale cu noroc, prin răvaşe şi lucruri curioase, iar cele negri împotrivă. Însă ia seama că sunt şi gropine, care tot rău însemnează şi altele sunt împrăştiate pe margine, care arată scârbă”.

Iată şi câteva pilde ale agricultorilor: „dacă în ianuarie suflă vânturi calde, nu este semn bun. Ploaie multă în această lună este stricăcioasă sămănăturilor şi prevesteşte o vară ploioasă; multă ceaţă – primăvara ploioasă. Va fi gerar ploios – câmpul nu va fi mănos(…); în luna lui Cărindar zic vierii: Apă multă, vin puţin. Apă puţină, vin mult; În Faur pe la Stretenie: păcurarii (ciobanii –n.r.) mai bucuros văd lupii, decât soarele; în Mărţişor zic plugarii: pulberea din luna lui mărţişor se cumpăneşte cu galbeni, iar tunete de vreme sunt foamete târzie; Prier prieşte, când plouă şi ninge; ploaia din mai – fân destul, pâine mulă şi vin bun; paiele vechi, fânul şi ovăzul sunt ca banii vechi, ca prietinul sau vinul; ochii stăpânului îngraşă vitele lui, însă de paie nu se îngraşă nici o oaie.”

Păianjenii, porumbeii, liliecii – „barometrele naturale”

Firesc, „barometrelor naturale” li se acordă un larg spaţiu: „Dintre păsările de curte, porumbeii sunt cei mai siguri arătători de schimbarea timpului. Când ei se aşează pe coperişul magaziei, cu guşa spre răsăritul soarelui, dacă nu va ploua chiar în acea noapte, va ploua cu siguranţă a doua zi. Dacă se duc departe pe câmp să ciugulească şi întră târziu în coteţ, e semn de vreme bună. Iar dacă din contră ciugulesc pe lângă curte şi intră devreme în coteţ, va ploua cât mai curând, chiar numai decât (…); vara, dacă luna pare roşie când răsare, e semn de mare căldură, iar dacă se arată strălucitoare, timp frumos va fi (…); păianjenul dacă îşi strânge firele de la casă, va fi ploaie ori vânt; dacă le lungeşte, vremea va fi bună, iar dacă pe ploaie păianjenul va începe să lucreze e semn că ploaia nu va ţine şi se va face timp frumos (…); când ies lilieci mulţi, e semn de timp frumos; tunetele de seara aduc vijelie, cele de dimineaţa vânt, iar cele de la prânz, ploaie; când norii sunt ca berbecii, e semn – vara de vânt, iarna, de zăpadă şi în genere de schimbare de vreme” etc.

Civilizaţia uitată a respectului pentru natură

Lectura „Păscăliilor” este una savuroasă şi în ziua de azi. Nu numai pentru farmecul de epocă, ci şi pentru faptul că cititorul descoperă în aceste pagini o cu totul altă civilizaţie, pe care omul modern a uitat-o. O civilizaţie a respectului pentru natură şi pentru semeni. (Cristian Ghinea)

 

Reclame

Read Full Post »