Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Austria’

Compania lugojeană Dragomir Cons deţine un utilaj rar întâlnit în Europa şi care, după spusele patronului, este unic în România.

Fotografie0079

Roţi de înălţimea unui om

“Monstrul” deţinut de Dragomir Cons este, de fapt, o maşină… clasică. Fabricat în SUA acum mai bine de trei decenii, în 1983, utilajul Euclid “Dumper” are o capacitate la benă de 30 metri cubi (60 de tone). Dimensiunile lui sunt impresionante: roţile, dotate cu cauciucuri pentru teren accidentat, sunt de înălţimea unui om ( diametru de 1,70 metri), lăţimea este de 3,40 metri iar înălţimea – de 4,20 metri. Dincolo de aspectul spectaculos, “monstrul” are o poveste interesantă, pe care ne-a împărtăşit-o proprietarul.

Fotografie0078

Adus din Austria în două trailere, cu transport special

“L-am cumpărat de la o familie din Austria care, de trei generaţii, deţin o carieră de piatră lângă Salzburg. Aceştia mi-au spus că în Austria s-au importat doar cinci astfel de camioane, dintre care două, pe atunci, erau în posesia lor. Utilajul este rar în Europa şi nu ştiu să mai existe vreunul în România. Pot să vă spun că doar transportul de la Salzburg şi până la Lugoj m-a costat peste 11.000 de euro. Date fiind dimensiunile utilajului, a fost nevoie de un transport special, două trailere”, spune Laurenţiu Dragomir, patron al firmei Dragomir Cons.

Fotografie0082

Încălzire cu ajutorul… gazelor de eşapament

O caracteristică interesantă a camionului de mare tonaj Euclid Dumper este că bena se încălzeşte cu ajutorul gazelor de eşapament, de fapt bena este chiar toba de eşapament a camionului. “Pentru ca iarna, în urma condensului, să nu se lipească de benă materialul care trebuie descărcat, bena este încălzită. Încălzirea se face cu ajutorul gazelor de eşapament, care circulă şi sunt evacuate prin pereţii dubli ai benei”, explică proprietarul.

Fotografie0080

Întrebarea firească adresată patronului a fost: “de ce ai cumpăra un camion fabricat acum 30 de ani?” Iar răspunsul a venit, simplu: practic, este acel gen de utilaj “fără moarte”. Laurenţiu Dragomir enumeră avantajele “monstrului” său: “La dimensiunile lui, este foarte stabil faţă de camioanele obişnuite. Asta îi permite să basculeze încărcătura foarte rapid. Să descarci 60 de tone în patru secunde este o performaţă şi pentru utilajele moderne. Motorul Cummins Common Rail, ultimul din generaţia sa, este foarte economic – maşina consumă doar 12 l de motorină la oră de funcţionare.  Iar durata de viaţă e dată de o construcţie simplă, fiabilă, cu cutie de viteze automată – trei viteze pentru înainte şi două pentru mersul înapoi”, mai spune Dragomir. Deşi are peste 30 de ani, Dragomir Cons. lucrează în fiecare zi cu acest “monster truck”. O piesă de istorie auto în plină formă!

Cristian Ghinea

 

Read Full Post »

Aura Twarowska concert la Ambasada Romaniei din VienaMezzosporana lugojeană Aura Avram Twarowska, solistă a Operei de Stat din Viena, a susţinut un concert special la Ambasada României din capitala Austriei. Evenimentul, intitulat “Femeia între tradiţii şi contemporaneitate” a avut loc sâmbătă, 7 martie 2015, de la ora locală 18.00, la Ambasada României de pe Prinz Eugen Strasse nr. 60. Au concertat: Aura Avram Twarowska, mezzosoprană şi Liviu Burz, bas, solişti ai Operei de Stat din Viena, acompaniaţi de Andreea Chira la nai şi prof. Andrei Roth, la pian. Din program nu au lipsit piese ale lugojeanului Tiberiu Brediceanu, “Balada” lui Ciprian Porumbescu, precum şi romanţe alese, alături de un bogat repertoriu clasic: Georges Bizet – Carmen, La Habanera, aria Carmen; Camille Saint Saens – Samson et Dalila – Mon coeur s’ouvre a ta voix (aria Dalilei); WA Mozart – Răpirea din Serai – aria lui Osmin; G. Verdi – Simone Bocanegra – aria lui Fiesco; Giuseppe Verdi – Macbeth – aria lui Banco, J. Massenet – Thais – Meditation. Au avut loc intervenţii tematice – „Femeia şi Timpul”, prof. dr. Anton Ilica şi „Eseuri poematice”, prof. Florica Ranta Cândea, precum şi o expoziţie a artistului plastic Elena Boţan. A mai fost susţinută o prelegere despre semnificaţia zilei de 9 martie – tradiţia Mucenicilor – în calendarul ortodox.

Aura Atheneu RomanAura Avram Twarowska în concert la Ateneul Român

Mezzo-soprana Aura Avram Twarowska se numără printre lugojenii care strălucesc în lume. Artista de operă, născută la Lugoj, cântă pe scena Operei de Stat din Viena, aşa cum o făcea în anii ‘20 marele deschizător de drumuri, tenorul Traian Grozăvescu. Aura Avram Twarowska s-a născut la Lugoj, la 21 noiembrie 1967. Este absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Economice şi a Facultăţii de Muzică – secţia Canto, a Universităţii de Vest din Timişora (1996), unde a susţinut cursuri de măiestrie vocală cu maestrul Corneliu Murgu. A urmat masteratul şi studiile aprofundate de canto la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti în anul 1997. La 8 decembrie 1997, debutează la Opera Naţională Română din Timişoara în „Carmen” de Bizet. Devine o prezenţă constantă la concertele vocal-simfonice de la Bucureşti, cu Orchestra Naţională Radio sau Filarmonica „George Enescu”. În anul 2004, este decorată de Preşedintele României cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler.
După ce a văzut-o într-un spectacol la Timişoara, în decembrie 2006, Ioan Holender, directorul Operei de Stat din Viena, considerată de mulţi prima scenă lirică a lumii, o invită să cânte în capitala Austriei.
La Wiener Staatsoper debutează în sezonul 2007/2008 în rolul Guvernantei din „Dama de Pică”. Urmează roluri precum Gertrude (Roméo şi Julieta), Waltraute (Walkiria), Schenkenwirtin (Boris Godunov), Suzuki (Madama Butterfly), Doamna a treia (Flautul fermecat), Teresa (La Sonnambula), Annina (Rosenkavalier) etc. (Cristian Ghinea)

Read Full Post »

Casa stăvilar de la Coştei reglează debitele Timişului şi Begăi încă de pe vremea austriecilor… Casa stăvilar de la Coştei este un monument istoric unic pe teritoriul judeţului Timiş. Este singura contrucţie cu caracter tehnic care este inclusă în lista de patrimoniu şi, în plus, este funcţională şi astăzi, la 250 de ani de la construcţie! Casa stăvilar de la Coştei a fost construită pe vremea stăpânirii austriece, între anii 1759-1760 şi a fost refăcută la anul 1860, cu înfăţişarea de azi. Vechiul stăvilar e folosit la reglarea debitelor, rol pe care îl are şi în zilele noastre.

“La ora actuală, la stăvilarul de la Coştei am introdus un sistem de automatizare. Dacă înainte, pentru închiderea sau deschiderea totală a stăvilarului era nevoie de patru ore şi patru oameni care învârteau la manivelă, pentru a direcţiona debitul într-o parte sau alta, acum, aceeaşi operaţiune se poate face electric în câteva minute”, spunea Titu Bojin, actualul președinte al Consiliului Județean Timiș, la acea oră director al Direcţiei Apelor Banat.

Dacă “electrica” pică, ne salvează tot vechiul sistem mecanic. Desigur, introducerea noului sistem se putea face cu înlocuirea celui vechi, moştenit de pe timpul austriecilor. Şi totuşi, nu s-a procedat aşa, din două motive. “Nu am înlocuit vechiul sistem pentru că are o valoare istorică, dar mai ales pentru faptul că, în situaţii de excepţie, atunci când cade curentul, suntem nevoiţi să apelăm la acest sistem mecanic”, explica Titu Bojin.

Casa stăvilar de la Coştei lucrează în tandem cu un alt punct hidro, stăvilarul de la Topolovăţ, care este şi el funcţional. La fiecare există câte un canal de legătură între Timiş şi Bega. La Coştei, prin acest canal, se scoate apa din Timiş şi se varsă surplusul în Bega, iar la Topolovăţ, procesul se desfăşoară invers: se scoate apa din Bega şi se varsă ce este în plus în râul Timiş. Practic, la Topolovăţ se reglează debitul normal reglat ca să intre în Timişoara. Este aşa-numitul sistem de dublă conexiune Coştei – Topolovăţ” – preciza Bojin.

Un nod esenţial pentru navigaţia pe canalul Bega. Ideea înfiinţării stăvilarului de la Coştei i-a revenit unui renumit inginer de la mijlocul anilor 1700, dr. ing. Maximilian Fermaunt. Dezvoltarea industrială a Timişoarei avea nevoie de un canal navigabil de transport al mărfurilor, iar siguranţa transportului era asigurată prin nodurile hidro de la Coştei şi Topolovăţ. Stăvilarul de la Coştei, în noua sa înfăţişare, îşi intră în rol după inundaţiile catastrofale de la 1859, când zeci de sate şi peste 500.000 de iugăre de pământ au ajuns sub ape. În 1872 ia fiinţă Societatea de Regularizare a văii Timiş-Bega, dar abia în 1902, după alte două inundaţii de amploare (1886 şi 1887), se dă o lege care stabileşte ca orice surplus de apă de pe canalul Bega să fie transferat în Timiş prin stăvilarul de la Topolovăţ. Însă rolul nodului hidrotehnic de la Coştei era esenţial la siguranţa circulaţiei pe canalul Bega. Casa stăvilar a fost refăcută în 2005, când s-au încheiat lucrările hidrografice de la Coştei. Valoarea totală a lucrărilor s-a situat în jur de 450 miliarde lei vechi, pentru baraj, sistemul de manevră, reparaţii la clădiri etc.

Un monument istoric cu viitor promiţător. Dacă pentru multe monumente istorice din judeţ viitorul “nu sună” tocmai bine, stăvilarul de la Coşeti este salvat tocmai datorită caracterului său tehnic, utilitar. Nodului hidrografic de la Coştei Rolul îi revine un rol important în perspectiva reluării navigaţiei pe canalul Bega. Canalul Bega are traseul Timişoara – Pancevo – Tisa – Dunăre, cu o lungime de 44 kilometri în România şi 72 km în Serbia. Mărfurile pot merge până la Viena, pe Dunăre, şi, de acolo, pe canalul Kelheim – Rin, până în nordul Europei. Proiectul, care se justifică tocmai prin costurile scăzute ale transportului fluvial, nu ar face decât să reia o realitate din anul 1738 – circulaţia pe canalul Bega.

Cristian Ghinea

Read Full Post »