Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘alegeri locale’

În acest an, se împlinesc două decenii de la un eveniment foarte important al vieţii democratice pe plan local: alegerile care aveau să stabilească, din patru în patru ani, cine va conduce Lugojul. Vă propunem o mică retrospectivă a celor cinci încleştări electorale, care i-au propulsat în prim-planul administraţiei pe primarii, viceprimarii şi consilierii care dintodeauna au dorit binele urbei şi pe care apoi l-au realizat după… pricepere, buget şi puteri. 20 de ani de luptă, în care aliaţii de ieri au devenit duşmanii de azi şi „viceversa”, vorba lui Caragiale.

 1992: primul primar democratic ales avea ca prioritate „rezolvarea problemei pieţei””. 9 februarie 1992 a fost data primelor alegeri locale libere şi democratice la Lugoj. Imediat după Revoluţie şi până în acel moment, municipiul nostru fusese condus de un primar interimar, în persoana deputatului de astăzi Sorin Stragea (foto). Acesta avea marele avantaj că era lugojean, spre deosebire de edilii şefi din perioada comunistă. De altfel, Stragea avea să participe la alegerile din 1992 spunând că „am o căruţă de oase ale strămoşilor mei în Cimitirul Ortodox”. În ciuda acestei recomandări, votul de la 9 februarie consemna următorul clasament: Virgil Turcan (CDR) – 9.491 de voturi, urmat de Matei Fleancu (FSN) – 5.181 voturi şi Stragea Sorin, care a candidat independent – 3.641 voturi. Tot atunci s-a votat şi primul Consiliu Local, alcătuit din partide sau alianţe care azi nu mai există: Convenţia Democrată, Frontul Salvării Naţionale, PNL – Aripa tânără, Partidul Social-Democrat Român (partid istoric, condus în epocă de Sergiu Cunescu – inițial, Sorin Stragea se revendica după 90 de la acesta), Partidul Unităţii Naţionale Române (PUNR), Mişcarea Ecologistă, Partidul Republican şi Partidul Democrat Agrar. Singurul supravieţuitor din acel prim consiliu este Forumul Democrat German, care nu mai are de multişor reprezentanţi în consiliu. Există însă doi politicieni activi şi azi care au făcut parte din primul consiliu municipal: Marius Martinescu (pe atunci la FSN) şi Gh. Bologa (CDR). Turul doi i-a dat câştig de cauză lui Virgil Turcan, membru al PNŢ-CD, care declara în „Redeşteptarea” la 28 februarie că „rezolvarea problemei pieţei” este o prioritate a sa. După… 20 de ani, tema rămâne foarte actuală!

1996: la un pas de „primul oraş roşu”. Alegerile locale din anul 1996 au scos la iveală un politician care a avut o ascensiune constantă. A început ca independent pe listele FSN, când a obţinut un mandat de consilier, apoi s-a înscris în Partidul Democrat în 1992, încă de la înfiinţarea acestuia. Pe fondul nemulţumirilor create de şomaj şi devalorizarea accentuată a leului, la „localele” din ’96 lugojenii erau să intre în istorie ca al doilea oraş „roşu”, după Galați. Fostul primar comunist Gheorghe Leucuţa, candidatul Partidului Socialist al Muncii (un fel de Partid Comunist reînviat) a câştigat lejer primul tur de scrutin, în faţa lui Martinescu. Ca reprezentant al Uniunii Social-Democrate (USD, compusă din PD şi PSDR), Martinescu a făcut apel la toate forţele politice şi la toţi lugojeni să nu permită ca urbea lor să devină un oraş „roşu”. Campania vizuală a fost foarte intensă, de la bannere şi afişe lipite peste tot, până la bileţele strecurate sub sticla meselor prin baruri şi cofetării. Până la urmă, Martinescu a câştigat cu 12.942 de voturi, faţă de cele 10.784 ale lui Leucuţa.

2000: Martinescu deschide scorul în „meciul” istoric cu Boldea. Anul 2000 a marcat nu numai trecerea în noul mileniu, ci şi începutul duelului politic dintre Martinescu şi Boldea. Pe atunci, Francisc Boldea era candidat de primar din partea Alianţei pentru România şi şi-a ales sloganul: „Să facem împreună un pas spre mai bine”! Inventivitatea partidelor crescuse: PDSR a recurs chiar la o integramă electorală publicată în presa locală în regim de publicitate politică, cu următorul text: „dezlegând corect integrama, pe spaţiile marcate cu raster veţi afla numele partidului care a realizat 46,5% la ultimul sondaj”. Iar în mijloc, pentru cei mai puţin înzestraţi la descifrarea cuvintelor încrucişate, se afla sigla lămuritoare, cu inscripţia PDSR Lugoj. La 24 martie, ministrul de „cursă lungă” Traian Băsescu descindea pe malul Timișului, ca să-l ajute pe Martinescu în obţinerea noului mandat, promiţând 13 mrd. lei investiţii pentru Lugoj; efectul a fost rapid contrabalansat de vizita preşedintelui Iliescu, care-l sprijinea pe candidatul PDSR Cornel Lera, care se recomnada „un nume nou în politica locală”.

Până la urmă, clasamentul a fost următorul: Martinescu 7.590 voturi, Lera 3.810 voturi şi Boldea 2.724 de voturi. Turul doi de la 18 iunie 2000 i-a dat câştig de cauză lui Martinescu, care mergea pe deviza „aveţi încredere în experienţă”! Primarul reales (foto) declara, la „cald”, că „vom continua programele de reparaţii drumuri şi canalizare”. În acel moment, Francisc Boldea îşi începea directoratul de opt ani de la Colegiul Naţional „Coriolan Brediceanu”, directorat care-i va aduce un mare beneficiu de imagine. Anul 2000 a mai adus un lucru interesant: toţi primarii oraşelor înfrăţite cu Lugojul au fost realeşi: Jean Pierre Sueur, al treilea mandat la Orleans (Franţa), dr. Peter Rohlinger, al doilea mandat la Jena (Germania) şi Koksis Imre Antal, al treilea madat la Szekszard (Ungaria).

2004: careul de aşi şi dama de pică. Patru ani mai târziu, aşa cum titra „Redeşteptarea”, în cursa pentru fotoliul de primar al municipiului s-a angajat „careul de aşi şi dama de pică”, adică „primarul de meserie” Martinescu, „nostalgicul” Stragea, medicul Ioan Druţ, care miza pe norocul începătorului, Ştefan Blidariu, aflat între PNL şi PNŢCD şi Voichiţa Coţolan (foto), prima femeie din istoria post-decembristă care s-a încumetat să „atace” primăria.

De altfel, ea a avut cel mai penetrant mesaj electoral: „Trezeşte-te!” Însă acest mesaj a fost înăbuşit de voci mult mai groase: „Martinescu este cel mai bun primar pe care îl poate avea Lugojul” – Traian Băsescu; „Sunt entuziasmat de PNL Lugoj” – Teodor Meleşcanu etc.

Prin vocea liberalului Ioan Druţ, aflam din prima pagină a ziarelor că „PSD este la originea tuturor relelor din Lugoj şi din România” (!) Desigur că, între timp, cele două partide au devenit aliate şi mesajele s-au schimbat. În primul tur, Stragea l-a spulberat pe Martinescu, cu 38,8% din voturi, faţă de 25,5%. Dacă s-ar fi votat dintr-un singur foc, Stragea ieşea primar cu o diferenţă de peste 2.000 de voturi. N-a fost să fie, căci Martinescu („un om hotărât”, cum s-a prezentat în campanie), a răsturnat scorul în al doilea tur de scrutin, câştigând al treilea mandat de primar.

2008: Boldea uber alles! Anul electoral 2008 a început cu un mesaj clar al candidatului Francisc Boldea (foto): „Să facem ce trebuie”! Francisc Boldea miza pe imaginea personală, pe „brand”-ul Boldea, mai mult decât pe sigla partidului care îl sprijinea: PSD. A fost o alegere inteligentă, într-un oraş cu un electorat atipic şi mai degrabă conservator. Evident, oponentul său principal era acelaşi Marius Martinescu, care recomnada: „Fapte, nu vorbe”!

Ambele părţi s-au războit foarte dur. Pe de o parte, PSD a ajuns să acuze conţinutul unor bannere considerate jignitoare, iar PDL a replicat că şi social-democraţii au folosit imaginea Patriarhului Daniel într-un clip electoral. Iată un citat edificator din acest război al bannerelor: BEC nr. 2 Lugoj hotărăște : admite plângerea formulată de președintele PDL, organizația municipală Lugoj  și în consecință, dispune înlăturarea materialelor electorale cu conținutul <priviți-l în ochi, e cel mai mare rău pentru Lugoj> și <votați PD-FSN… Fapte, nu vorbe> de pe între teritoriul municipiului Lugoj (patru ani mai târziu, vorba lui Caragiale, lucrurile vor sta taman viceversa cu afișajul electoral)… La mijlocul cursei, Boldea trimitea presei mesajul că „Toate au o limită”! După alegeri, el declara – campania a degenerat, iar spre final, cu acele caricaturi, a devenit penibilă.

În timp ce liberalul Ioan Ambruş (foto) chema cetăţenii la conducerea oraşului, Martinescu replica tăios: „Promisiunile fără bani nu au nici o valoare”! Până la urmă, vocea cea mai puternică a fost a lui Boldea: „schimbarea e o necesitate, nu o obsesie”. Şi aşa a fost. Boldea s-a impus la o diferenţă neaşteptat de mică (sub 250 de voturi – 249!), dar s-a impus, iar Martinescu părăsea Primăria, după 12 ani de mandat. A treia încercare a fost cu noroc pentru lugojeanul Francisc Boldea. Viceprimar a devenit liberalul Ioan Ambruș.

În timp ce Martinescu se declara total surprins de rezultatul alegerilor, în primul interviu dat presei, noul primar își exprima o speranță: cred că și în PD-L sunt oameni buni, dornici de a lucra în folosul lugojenilor și sper să-i atrag pe proiecte în sprijinul lugojenilor.

Ce va fi în 2012, cine se va impune în cursa electorală, vom trăi și vom vedea! Important e să fim cât mai mulți la vot.

Cristian Ghinea – articol publicat în Redeșteptarea

Update – 10 iunie 2012 – Francisc Boldea devine noul primar al Lugojului, cu un record de 76% din voturile valabil exprimate.

Reclame

Read Full Post »