Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘inedit’ Category

La venerabila vărstă de 96 de ani, ne-a părăsit un reper al Banatului: mineralogul Constantin Gruescu.

Constantin Gruescu s-a născut la 12 aprilie 1924, la Dognecea, ca reprezentant al celei de-a patra generaţii de mineri. Familia lui era originară din nordul Olteniei, de la Baia de Aramă. Colecţia sa sistematică de ”flori de mină” sau mineralogie estetică a început-o, ca şi colecţionar perseverent, la numai 25 de ani. A fost ajutat şi de faptul că a lucrat la controlul mineralelor la Galaţi, Reşiţa şi apoi Bocşa.

gruescu ctin
Muzeul din Ocna de Fier ce adăposteşte colecţia sa de minerale era numit sugestiv ”Casa Binelui” şi toţi cei care i-au trecut pragul, incluisv majoritatea colegilor de la ”Redeşteptarea” pot depune mărturie că acolo domnea într-adevăr o atmosferă specială, o energie, o karma pozitivă. Constantin Gruescu credea cu adevărat că mineralele, folosite cu înţelepciune, au o inflenţă benefică asupra sănătăţii omului.
La Ocna de Fier, ”nebunul satului” sau ”omul cu pietrele” cum îl mai luau în derâdere unii semeni fără discenământ, şi-a descoperit menirea, ţelul în viaţă, scopul existenţei sale de peste 90 de ani.
”Pentru el, colecţionarea de pietre sau de minerale estetice era o nobilă misiune”, scria omul de cultură cărăşean Nicolae Sîrbu, fost director al Bibliotecii Judeţene ”Paul Iorgovici” din Reşiţa, în cartea sa ”La paradisul mineral Gruescu”. Sărbu compara muzeul lui Gruescu cu Muzeul Aurului din Bogota (Columbia) sau cu Muzeul Aurului din Brad (România).
Crucea perfectă scoasă din măruntaiele pământului
La Ocna, într-o cameră de doar 10 metri pe 4, Constantin Gruescu a adunat într-o viaţă de om o adevărată comoară: peste 2.000 de exponate fără egal, unele unicate pe plan mondial.

macla gruescu

Macla Gruescu, foto Cristian Ghinea

Cea mai cunoscută este crucea perfectă găsită de Gruescu în adâncurile pământului, de o inestimabilă valoare, care este macla coaxială a cuarţului, cu concreşteri radială, cu dublă şi triplă maclare. Această cruce din cuarţ este cunoscută şi va rămâne în istorie sub numele de Macla Gruescu. Colecţionarul a mai găsit şi o a doua cruce de cuarţ, dar nu la fel de simetrică precum celebra maclă.

Din 15 noiembrie 2001, în colecţia particulară a Reginei Beatrix a Olandei se numără un cuarţ roz (din două generaţii) provenit din colecţia Gruescu.
Constantin Gruescu era conştient din timpul vieţii că deja colecţia sa ”are un loc în ierarhia mondială a mineralogiei”.
Dovadă este cartea de onoare a lui Constantin Gruescu, în care au semnat oameni veniţo din toate colţurile lumii pentru a vedea colecţia sa din Banatul Montan: Australia, Japonia, Anglia, Canada, Chile, Cehoslovacia, Franţa, Senegal, Austria, Germania, Ungaria, Italia, Rusia, China, Suedia, Venezuela, Guineea Bissau ori Liban. Printre cei care au apeciat expoziţia se numără geologul Emil Constantzinescu, viitorul preşedinte al României şi preşedintele Comitetului Geologic Francez, care scria ”expoziţia este magnifică, este uluitoare, toată admiraţia şi respectul nostru”.
Donaţii pentru Lugoj şi Belinţ
Preieten al Lugojului, Conatntin Gruescu a donat o mică, dar semnificativă parte a colecţiei sale Şcolii de Muzică Filaret barbu, unde colţul de mineralogie a fost aranjat de profesorul dr. constantin Tufan Stan. Muzicologul lugojean aminteşte şi dee donaţia de la Belinţ: ”Constantin Gruescu, doctor fără diplomă, universitar fără catedră – geolog, mineralog, poet, memorialist, curat sufletește ca apa dulce de izvor, a donat Școlii Gimnaziale din Belinț, cu ani în urmă, la inițiativa subsemnatului și a lui Simion Dănilă, o bogată colecție de minerale, prin care s-au pus bazele Muzeului Mineralogic al Banatului de Câmpie, amenajat în Sala Constantin Gruescu. Reprezentanții Primăriei Belinț au fost onorați să-i confere titlul de Cetățean de Onoare”.
Îi vom păstra o vie amintire, alături de micile cristale de cuarţ pe care ni le-a dăruit la fiecare vizită la muzeul său atât de neobişnuit! Cristian Ghinea

Read Full Post »

Aboubakar Gakou este fotbalistul care a ajuns, în doar un an şi jumătate, nu numai golgeterul echipei CSM, ci şi al întregii serii de Divizia D unde Lugojul activează. Am dorit să îl cunoaştem mai bine pe atacantul african care a marcat 14 goluri în 17 meciuri şi el ne-a vizitat la sediul “Redeşteptării”, alături de antrenorul Eugen ”Sise” Miculescu.

Aboubakar s-a născut în statul african Mali şi s-a format la clubul CSK din prima divizie. Primul transfer l-a avut la echipa Yeleen Olimpique din Divizia a doua, apoi a jucat un sezon în prima divizie maliană, la LCBA. Menţionăm că fotbalul din Mali este în majoritate amator, dar la ora actuală apar primele cluburi profesioniste. Ulterior, antrenorul francez David Appo a sosit în Mali în căutare de talente, iar Jean Marie Guillou, coordonatorul Academiei de Fotbal din Bamako (capitala statului african) l-a recomandat pe Abou.

Acomodare rapidă

Momentul a fost potrivit, pentru că un conflict armat izbucnit în 2015 a oprit practic toate activităţile sportive, inclusiv liga de fotbal. Aşa că sportivul care apără acum culorile Lugojului a ajuns în Franţa, la clubul amator Stade Londais, unde a jucat zece meciuri. Aici a fost coechipier cu nigerianul Folarin Temitope. Acesta s-a transferat la clubul lugojean, apoi, prin intermediul aceluiaşi impresar, a ajuns şi Aboubakar. CSM Lugoj juca atunci în Divizia a treia.

“Faţă de ce am jucat în Franţa, aici fotbalul este un pic mai rapid şi mai tehnic, acolo se juca mai mult în forţă. Am găsit la lugoj o atmosferă foarte bună, sunt de aici din martie anul trecut. La Lugoj, am prins returul din liga a treia şi turuil din liga a patra”, spune atacantul Aboubakar, care s-a integrat bine şi rapid în echipă.

Idolul copiilor lugojeni

Prin calităţile sale şi modul deschis, prietenos de a fi, Aboubakar şi-a făcut mulţi prieteni la Lugoj. “Uneori, când văd un bărbat de culoare pe stradă, oamenii de aici se uită mai lung, dar ştiu că este din curiozitate, pentru că nu au mai întâlnit un african. Lugojenii care mă ştiu de la stadion mă salută, iar atmosfera este prietenoasă. Mă simt foarte bine, nici frigul nu mă deranjează”, spune purtătorul tricoului cu nr. 26.

Aboubakar este foarte iubit, mai ales de copii, care îl aşteaptă la stadion şi strigă “Abou! Abou!”, cerând autografe.

Pasionat de sarmale şi drob de miel

Abou provine dintr-o familie numeroasă (sunt zece fraţi şi surori), cu care ţine mereu legătura prin WhatsApp.

La Lugoj, a învăţat să aprecieze şi bucătăria românească. Pentru că este musulman, Aboubakar a reuşit, cu ajurtorul prietenei sale, să combine bucatele româneşti, pe care le adoră, cu cutumele culinare din ţara sa natală. Îi plac foarte mult sarmalele, dar preparate cu carne de curcan, pireul de cartofi şi drobul de miel.

O performanţă: 14 goluri în 17 meciuri!

La ora actuală, Aboubakar a marcat 14 goluri în 17 partide şi este nu numai golgeterul CSM Lugoj, dar şi al seriei de Divizia a patra, la egalitate cu Deian Pekarov, de la Rapid Săcălaz. Pentru Abou, este o performanţă deosebită, mai ales că a avut o serie de şapte meciuri în care a marcat constant, cel păuţin un gol!

Eugen Miculescu, antrenor jucător la CSM Lugoj, explică succesul: “pune piciorul, pune umărul, îşi foloseşte foarte mult corpul. Este un jucător puternic, de angajament. Ştie să îşi folosească avantajul de a fi atletic, îşi foloseşte mult şi braţele, ceea ce a am explicat uneori şi arbitrilor”.

Aboubakar Gakou
Dar, la început, situaţia nu era la fel. “Anul trecut a avut câteva meciuri în care a rata mult şi am lucrat cu el pentru a-I reda încrederea. La ora actuală, are 14 goluri marcate şi şi-a stabilit un obiectiv de 25 de goluri. Suntem în grafic, sunt convins că va reuşi. M-aş bucura ca el să dea cât mai multe goluri şi, cu golurile lui, să promovăm. Ar fi minunat şi pentru el, va avea mai multă vizibilitate şi şi va putea să meargă la o echipă mai bună”, precizează Eugen Miculescu, antrenor principal al CSM Lugoj.

Seria de aur: cel puţin un gol în şapte meciuri consecutive!

La ora actuală, CSM Lugoj se află pe locul VII, dar şansele de promovare sunt reale. Aceasta se datorează în special lui Aboubakar. A marcat primele două goluri cu Unirea Sânnicolau, apoi a reuşi seria de aur, înscriind în şapte meciuri consecutive: 2 cu CS Buziaş, 1 cu Rapid Săcălaz, 1 cu Peciu Nou, 2 cu Pobeda Star, 1 cu ASO Deta, 2 cu Unirea Tomnatic şi 1 cu Dudeştii Noi. În ultimele trei meciuri, a înscris “doar” o dată, cu Millenium Giarmata, sâcâit de o pubalgie dureroasă, pentru care face fizioterapie. Îi urăm recuperare rapidă!
În acest moment, golgeterii echipei CSM Lugoj sunt Aboubakar (14 reuşite), urmat de lugojeanul Cărăbaş, promovat de la juniori (8 goluri) şi de nigerianul Folarin (5 goluri). Câte două goluri au mai marcat Miculescu, Maier, David Ciurel, Hrudei şi un gol – Camara. Cristian Ghinea

Read Full Post »

La 25 de ani de la prima sa emisiune, difuzată la 1 august 1994, televiziunea locală TenTv, deținută de omul de afaceri Gabriel Olariu, se află în impas. TenTv este în pragul desființării. Se așteaptă încă un ofertant, prin cedare de licență, lucru permis în condițiile legii. O implicare a administrației locale este puțin probabilă, în condițiile în care o parte din consiliul local nu este favorabil ideii susținerii postului. Indiferent ce va rezerva viitorul, o scurtă istorie a postului de televiziune se impune.

Totul a pornit de la o idee a profesorului Josif Constantin Drăgan, care a dorit să facă un cadou orașului, punând la punct un adevărat trust de presă din care făceau parte publicațiile ”Redeșteptarea” Lugoj, ”Renașterea bănățeană” – Timișoara, ”Națiunea” – București, ”Bulletin europeen” – Milano, alături de Tele Europa Nova Lugoj, Timișoara, Iași, București, Cluj și posturile de radio aferente.

Nu trebuie uitați doi cetățeni italieni cu suflet mare, care au vegheat la instalarea echipamentelor, a antenelor de emisie și au supervizat primele probe transmise în eter. Este vorba despre Curzio Bellini, veteranul care a contribuit la implementarea televiziuni color în Italia și Paolo D’Oro, tehnicianul care a instalat efectiv postul radio TV la Lugoj, ambii din Milano (foto, în timpul probelor de studio din 1994).

Probe studio TV 1994 prel (Medium)

În data de 22 iulie 1993 a avut loc ultima ședință din acel an a Consiliului Național al Audiovizualului (CNA), organism care acordă licențele de emisie la nivelul României., pentru posturile de radio și televiziune. La acea vreme, președinte al CNA era Titus Raveica, iar Șerban Pretor era șeful Serviciului de acordare a licențelor.

22 iulie 1993 este o dată importantă, pentru că atunci Tele Europa Nova, cum ăi mai spun și azi lugojenii, a obținut licența de emisie pentru Lugoj. Din delegația prezentă atunci la București, au făcut parte dl. Mihai Tventarnei – directorul postului, Marius Gangan, Dorin Păcurar și Cristian Ghinea – realizatori de emisiuni, regretatul inginer Petre Boulescu – care se ocupa de partea tehnică și de echipamente, precum și Anica Filimon, cea care a gestionat partea financiară.

Din comisia care a acordat – în unanimitate! – licența, au făcut parte personalități culturale de prim rang: profesorul universitar Titus Raveica, academicianul Răzvan Theodorescu, profesorul universitar și literatul Alexandru Piru, cantautorul și artistul Tudor Gheorghe, respectatul critic de film Ecaterina Oproiu, omul de televiziune Radu Coșarcă, și, nu în ultimul rând, regizorul și directorul de imagine Constantin Vaeni, unul dintre cei mai cunoscuți cineaști români din acea perioadă, care lucrase timp de 20 de ani la studioul ”Sahia Film”.

În iulie 1994, deci în urmă cu 25 de ani, a avut loc prima emisiune a postului Tele Europa Nova Lugoj, devenit apoi TenTv Lugoj, iar o lună mai târziu, a emis și Radio Europa Nova Lugoj (REN), post coordonat de dinamicul nostru coleg Dardu Atanasiu, actual la Kiss FM Lugoj.

Chiar dacă luna decembrie 2019 va pune punct unui parcurs de un sfert de secol, o performanță în sine în contextul audiovizualului românesc, adresăm un gând bun tuturor celor care au participat la viața postului de televiziune din Lugoj! (C.G.)

 

Read Full Post »

Publicul lugojean care iubește voleiul a trăit o seară de miercuri, 4 decembrie 2019, absolut incredibilă la Sala Sporturilor ”Ioan Kunst Ghermănescu”.

Echipa de volei feminin a Lugojului, la prima sa ieşire în Europa (CEV Volleyball Challenge Cup) a câştigat cu un categoric 3-0 meciul cu solida şi experimentata echipă din Cehia, Dukla Liberec. Meciul a fost mult mai dificil decât o arată scorul, răsturnările de situaţie fiind greu de anticipat. Forţa de recuperare a lugojencelor a impresionat pe toată lumea, inclusiv pe oficialii oaspetelor.

Miercuri, 4 decembrie, în CEV Cup, Lugojul a fost România!

Sala sporturilor ”Ioan Kunst Ghermănescu” a fost plină, la capacitatea de 1.000 de locuri. Lumea a venit cu copii, cu prieteni, cu steaguri și mai ales cu multă speranță la primul meci al Lugojului în cupele europene. În fond, echipa orașului avea deja în palmares trei titluri de vicecampioană balcanică.

CSM Lugoj Dukla Liberec 3_0 (Medium)

Miercuri, 4 decembrie 2019: Voleibalistele de la CSM Lugoj înaintea primei partide şi primei victorii din Cupele europene – European CEV Volleyball Challenge Cup. Foto subsemnatul :), Cristian Ghinea

După ce formațiile au salutat publicul, primul set a început într-o notă de timorare a echipei lugojene, cu greșeli la serviciu. Destul de repede, meciul s-a echilibrat, iar cele două combatante au mers cap la cap: 11-11, 14-14, 15-15, 16-16, cu dese schimbări de serviciu și de.. noroc, de ambele părți ale fileului.
Liberec se desprinde la două puncte, 19-17, Lugojul recuperează prin Andreea Petra, care a adus punctul de 20-20. Într-o evoluție de infarct, CSM face 24-20, apoi pierd cinci puncte consecutive și ajung pe muchie de cuțit, fiind conduse cu 24-25. Recuperăm iar, la 26-26, apoi câștigăm cu 28-26. Primul meci, primul set câștigat în cupele europene!
Aceasta a fost istoria unui set greu de… privit, dar care a decis soarta meciului, sportivele de la CSM având de acum înainte încredere în forțele proprii. Setul II începe cu un 9-1 impetuos, avantajul se reduce la 12-8, urmat de un agonizant parcurs până la 14-10. Până la urmă, Lugojul își adjudecă și al doilea set, cu 25-20. Calea era deschisă spre actul III, cu un fel de knock out: 25-13.

La final de meci, antrenorul oaspetelor, Libor Galik, recunoștea sportiv că nu s-a așteptat la o asemenea evoluție, echipa Lugojului fiind clar de nivel european.
CSM Lugoj a evoluat cu Diana Balintoni, Andreea Petra, Laura Petria, Nina Kocic, Daiana Roman, Tamara Ignjic, Adriana Popa – libero, pe parcurs intrând Alexandra Cauc și Georgiana Popa. Pe bancă: Bianca Albăstroiu, Alexandra Panțiru, Andra Badiu – Savu și Patricia Barbulescu – libero. Antrenori: Ugljesa Segrt – principal, Dragan Grbic – secund. Preparator fizic: Vasile Canea. Team Manager: Ion Moldovan.
O victorie istorică, pentru un public de nota 10, care a făcut o atmosferă fantastică. Felicitări tuturor!
Cristian Ghinea

Read Full Post »

„Greu şi cu votările astea!” Lugoj, 24 noiembrie 2019, alegeri prezidenţiale, turul II (foto: Cristian Ghinea)

Greu si cu votarile astea.JPG

Read Full Post »

Un BIG LIKE vegetal din propria grădină 🙂 Foto Cristian Ghinea

Un BIG LIKE vegetal (Medium)

 

Read Full Post »

Gasthaus, 13 august 2019 – O seară minunată, alături de colegii din presă, la aniversarea a 25 de ani de la reînfiinţarea Corporaţiei Meseriaşilor, venerabila instituţie a breslelor lugojene, fondată la 1887. Dl. Vasile Belinţan, preşedintele Corporaţiei, care numără azi 120 de membri, şi-a dovedit amabilitatea nu numai prin faptul că a recunoscut presa drept breaslă, dar şi prin calitatea de gazdă perfectă! La mulţi ani păstrătorilor tradiţiei lugojene!

Presa lugojeana 13 aug 2019 Corporatia Meseriasilor

Read Full Post »

Read Full Post »

Războiele dintre gazete, candidaţii impuşi de la centru, declaraţiile de avere făceau sarea şi piperul alegerilor interbelice

Patima pentru politică a românilor a existat din totdeauna. Celor ce au impresia că aceasta s-a „inventat” numai după 1990, le oferim câteva secvenţe savuroase din campaniile electorale din perioada intebelică. Campanii care, în linii mari, erau mai dure decât cele din ziua de azi…

La Lugoj, alegerile din din 16 martie 1930 s-au lăsat cu mare scandal. S-au înfruntat doi… liberali, Ioan Harambaşa şi Alexandru Bireescu. După o campanie furibundă, cei doi au mers cap la cap: Bireescu a câştigat în Lugojul German, cu 1483 la 699 de voturi, iar Harambaşa a câştigat în Lugojul Român, cu 1159 voturi la 745. Rezultat final: 55% pentru Bireescu! Însă, legea vremii cerea ca victoria să fie obţinută cu două treimi din voturi, altfel primarul e numit de Guvern. Guvernul ţărănist l-a preferat pe învinsul Harambaşa, ceea ce i-a înfuriat la culme pe adepţii câştigătorului din „teren”, Bireescu. Aceştia s-au baricadat în Primărie, iar Harambaşa trebuit să intre cu poliţia peste ei ca să-şi intre în atribuţiuni. Războiul între cele două tabere continuă cu dizolvarea Consiliului local, la 30 noiembrie 1930. Între timp, Bireescu intră la ţărănişti (!) şi la alegerile din 1932 câştigă din nou. Cu sprijinul germanilor care au primit postul de viceprimar, obţine majoritatea în Consiliul local. Văzându-se cu sacii în căruţă, trece iar la liberali! Ulterior, Alexandru Bireescu a avut o soartă crudă. Arestat de comunişti, şi-a sfârşit zilele în lagărul de muncă silnică de la Canal.

Bâta, simbol al alegerilor

În primi ani de după Unire, Lugojul era cunoscut ca fief al Naţional-Ţărăniştilor. A rămas celebru un afiş electoral al anilor ’20, un „banner” cum s-ar zice azi, afişat pe actualul sediu al Bibliotecii municipale, care glăsuia: “Roata a pornit din deal, calcă tot ce-i liberal!”. Luminiţa Wallner Bărbulescu, directoarea Muzeului de Istorie, Artă şi Etnografie spune că, prin orientarea sa politică, oraşul era un fel de “oaie neagră”, care a produs indispoziţie premierului Vintilă IC Brătianu, al cărui partid liberal a pierdut alegerile la Lugoj. Urmarea a fost, spun gurile rele, că în anul 1925, judeţele Caraş şi Severin au fost despărţite tocmai din acest motiv. Desigur, Brătianu nu a dat decât explicaţii de natură economică acestei mişcări… În ziarul lugojean “Răsunetul” din 16 februarie 1930, era publicată poezia “Vin alegeri”: “Politica noastră înoată/ într-o apă turburată/ bună chiar de pescuit/ după cum s-a dovedit/ şi la roată, şi la boată!” Roata a fost simbolul ţărăniştilor, iar bâta, al liberalilor!

Ion Vidu, agent electoral!

Chiar şi un om de cultură de talia marelui dirijor şi compozitor Ion Vidu nu se putea sustrage patimilor politicii. Liberal de vază, Vidu îi ridică osanale şi îl copleşeşte cu laude pe un oarecare Victor Biberia, candidat de deputat din circumscipţia Lugoj, la… “uninominale”. Pe prima pagină a ziarului “Timişana” din 12 februarie 1922, Biberia este astfel tămâiat: “Cu o legitimă mândrie ne bucurăm a vedea pe iubitul nostru director, domnul advocat Victor Biberia, fostul deputat al Balinţului, hotărât de Comitetul Judeţean şi de oranizaţia lugojeană ca deputat al Circumscripţiei Lugojului, locul său natal, care în ultimii patru ani de la înfiinţarea acestei gazete a luptat, înfruntând toate vexaţiunile ocârmuirilor naţionalisto-ţărănească şi averescană, apărând interesele obştei desconsiderată de flămânzii şi orgolioşii ce s’au perindat în fruntea administraţiei!” Dacă aţi citit cu atenţie, v-aţi dat seama că gazeta cu osanale îi aparţinea chiar domnului candidat „devotat, gata a servi interesele Banatului şi ale concetăţenilor săi”…
Iar Vidu se dovedeşte un inspirat compozitor de „partituri” gazetăreşti: „a îndurat necazuri (n.r. sărmanul domn Biberia, candidat oficial al partidului) pentru că a făcut bine, – soarta tuturor celor buni; dar le-a învins, căci gândul bun trebuie să învingă”.

„Deontologi” anonimi în războaiele dintre gazete

Dar „Timişana” liberală nu publica numai laude, ci şi dezvăluiri, cum face şi presa de astăzi. Iată un titlu grăitor: „Partidul naţional, unindu-se cu ţărăniştii, s’a făcut complice cu comuniştii din Rusia”. După ce tună şi fulgeră împotriva lui Vaida Voevod şi Maniu, autorul (anonim!) al articolului dă şi o mostră… deontologică a anului 1921: „noi, fără să calomniem pe nimeni, urmărim numai luminarea masselor asupra pericolului ameninţător al bolşevismului” etc.

DSC00326 (Medium)
Erau la modă şi polemicile dure între gazetele liberalilor şi ţărăniştilor, „Timişana” fiind în conflict declarat cu „”Tribuna Bănatului”, devenită apoi „Voinţa Bănatului”. „Nu credem că voinţa bănăţenilor ar fi voinţa celor de la <Voinţa Bănatului>. Această această gazetă adevărat că e scrisă în limba română, dar tot ce ea scrie e otravă pentru poporul românesc. Nu reflectăm la injuriile şi minciunile cari se scriu îmn acest organ, fiindcă nefiind români cei cari le scriu – noi ca români ţinemsub demnitatea noastră a ne ocupa de minciuni şi injurii”, scrie „Timişana”.

Boală veche: candidatul impus de la centru

Gazete lugojene ca „Drapelul”, „Viaţa nouă”, „Gazeta Banatului” sau „Răsunetul” se implicau zgomotos în campaniile electorale. „Gazeta Banatului” din 3 martie 1921 îl ridica în slăvi pe un anume A. Popovici-Taşcă, un fel de Agamiţă Dandanache al epocii. Acesta era candidatul de Partidul Poporului impus de la centru în circumscripţia Bocşa. Domnul Taşcă era bucureştean şi fost secretar general la Ministerul de Interne, însă asigura alegătorii că el cunoaşte „sufletul bănăţenilor, cu toate cotiturile lui”. Mai mult, omul făcea reclamă influenţei sale în capitală: „dl. Popovici-Taşcă a servit pe toată lumea, la oricare Minister ar fi avut cineva vreo treabă” (!).

„Mătuşa Tamara” din anii ‘20

La modă erau şi declaraţiile de avere. În aceeaşi „Gazetă a Banatului”, deputatul Avram Imbroane răspunde tuturor „politicianilor de rea credinţă din Banat”, care-l atacau cu înverşunare de mai multe luni. Apărându-şi cauza, Imbroane devine patetic: „Haide, vă rog, arătaţi în mod public care sunt afacerile lui Avram Imbroane, sau care îi este averea! Mă supun la cea mai publică anchetă. Întrebaţi-mi prietenii cari mă cunosc asupra averii mele, dar să aveţi şi obrazul să roşiţi de cele ce veţi afla. Veniţi la mine acasă, întrebaţi-mi copilaşii cari nu ştiu să mintă!” Parcă şi Adrian Năstase chema presa acasă să-i constate averea, când cu „mătuşa Tamara”!
În rest, obişnuitele promisiuni electorale. Ne-a atras atenţia nota intitulată „Podul de la Coştei”, în care se spune: „este îndeobşte cunoscut că hotarul comunelor Coşteiu Mic şi Mare şi Sâlhei este situat dincolo de râul Timiş, unde pe vremuri ploioase nu pot trece oamenii, din lipsa unui pod. La stăruinţele sătenilor, ale deputatului Avram Imbroane şi senatorului Adam Groza, serviciul edilic judeţean a întocmit planurile necesare pentru zidirea unui pod care să lege comunele cu hotarul. Palnul de consruire a fost înaintat săptămâna trecută resortului de comunicaţii din Cluj spre apropbare, iar Prefectura a cerut Ministerului să aprobe gratuit lemnul de construcţie necesar din pădurile Lugojului.” Bineînţeles, ca în toate campaniile electorale de atunci încoace, se specifica: „lucrările vor începe numai decât”!

Cei cinci primari interbelici

Cinci primari şi un interimar au avut lugojenii în perioada interbelică. Ioan Harambaşa a condus Lugojul zece ani, între 1919 şi 1929. A trecut pe la mai multe partide, în final devenind liberal. Alt liberal, Al. Bireescu, a avut două mandate în fruntea Lugojului, până în 1938. Interesant este că cei doi, reprezentând acelaşi partid, s-au înfruntat la alegerile din 16 martie 1930 în fruntea a două liste orăşeneşti, alianţe care nu se bazau pe partide. După scurtul interimat al lui Nicolae Proştean, în 1938, conducerea a fost preluată de Ionel Dobrin şi Alexandru C. Vasilie, până în 1941. Din 1942 până în 1944, pe timp de război, Lugojul a fost condus de un militar: locotenent-colonelul Ioan Hidu. Ultimii trei primari nu au fost aleşi, ci numiţi în fruntea urbei de regimul dictatorial.
Iată şi prefecţii de Severin din anii interbelici: George Dobrin (1919-22), rămas în istorie drept primul prefect român al judeţului, Petru Corneanu (1922-28), Ionel Mocioni (1928-31), C. Dragu (1930-31), Eugen Hamat (1931-32), Titus Olaru (1932-33) şi Victor Curuţiu (1933-38). (c) Cristian Ghinea

Read Full Post »

S-au împlinit 80 de ani de la trecerea la cele veşnice a Rafilei Găluţ, fecioara stigmatizată de la Bocsig, pe care mulţi o văd proclamată ca fiind prima sfântă a Banatului. Cu acest prilej, sâmbătă, 13 aprilie, Episcopia de Lugoj a organizat o deplasare la Parohia Greco – Catolică din Bocsig, judeţul Arad. Ceremonia de comemorare a cuprins Sfânta Liturghie de la ora 10 şi Calea Crucii în cimitirul din Bocsig, la mormântul Rafilei Găluţ.

La ora actuală, dosarul Rafilei Găluţ se află în anchetă suplimentară eparhială în procesul de beatificare.

Comemorare Rafila Galut

Rafila Găluţ s-a născut pe 8 februarie 1910 la Bocsig, jud. Arad. A fost botezată la 10 februarie 1910 în biserica greco-catolică „Sf. Gheorghe” din localitatea natală, de către Pr. Demetriu Nysztor. Credincioasă greco-catolică, de mică a fost foarte apropiată de Biserică. În 1931, doreşte să devină călugăriţă în Congregaţia Maicii Domnului de la Blaj dar, datorită sănătăţii sale fragile, este sfătuită să renunţe. În perioada 1931 – 1939 a purtat stigmatele (rănile Domnului), lucru confirmat nu numai de parohul locului, Pr. Petru Vancu, ci şi de diferiţi preoţi şi mai ales medici delegaţi din partea Episcopiei Lugojului să investigheze acest caz deosebit. În aceeaşi perioadă cu stigmatele Rafilei Găluţ, Icoana Maicii Domnului aflată în biserica greco-catolică din Scăiuş, a lăcrimat în zilele 30 septembrie şi 15 octombrie 1934.

Vaticanul cunoaşte cazul, încă din 1934

Deşi nu dorea acest lucru, Rafila a făcut o serie de preziceri confirmate încă din timpul vieţii. Episcopia de Lugoj informează Congregaţia Bisericii Orientale (Dicaster al Sfântului Scaun) despre cazul Rafilei Găluţ printr-o scrisoare adresată Cardinalului Luigi Sincero pe data de 15 aprilie 1934. Despre Rafila Găluţ au scris cărţi înalţi ierarhi ai Lugojului, arhiepiscopul Ioan Ploscariu şi episcopul Alexandru Mesian. Cristian Ghinea

Read Full Post »

Older Posts »