Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘inedit’ Category

Artistul lugojean, fost membru al trupei “Betta”, s-a impus în show-bizz-ul german şi internaţional

Lugojeanul Viorel Friedmann poate fi considerat un performer al muzicii, pe plan internaţional. De peste trei decenii, piesele compuse sau adaptate de el se află în top-urile muzicii de dans, din Germania şi până în Japonia sau Australia. Compozitor, producător, creator de muzică live şi de studio, cu 25 de ani de prezenţă în show-bizz-ul german, Viorel Friedmann este în top-ul mondial al creatorilor a ceea ce se numeşte “ball-room music”, adică muzică destinată sălilor şi cluburilor de dans.

Vio Friedmann

“Vio” Friedmann, aşa cum este cunoscut în lumea artistică, s-a născut la Lugoj şi a studiat patru ani la Şcoala Populară de Artă din oraş, continuând cu studii de muzică clasică la Conservatorul din Timişoara.

Un maestru al claviaturilor. A fost un talent componistic foarte prolific, dar şi un instrumentist care a devenit maestru al claviaturilor. În anii ’80, orga electronică îşi câştigă faima odată cu muzica new wave, un curent foarte creativ, care a răsturnat canoanele rock-ului dominant până atunci pe scena internaţională.

Vio Friedmann a exploatat foarte bine acest lucru încă din perioada când orga electronică mai purta numele de Moog, după americanul care o inventase, Robert Arthur „Bob” Moog (ca fapt divers, când am vizitat Parisul în 2010, am văzut la muzeul instrumentelor muzicale din „Cité de la Musique” unul din primele sintetizatoare Mooog, donat de familia din New York a pionierului muzicii electronice).

Numele lui Vio Friedmann se leagă de legendara trupă “Betta” de la Lugoj, unde a cântat alături de chitaristul şi vocalistul Josef (Ocsi) Egri, Alioşa Borcsok (tobe), bassistul Adi Ilie (Zamă), chitaristul Alexandru Boian Perin (Boita), flautisul Lucian Ciuchitu şi alţii.

De altfel, mai multe piese ale “Betta”, printre care şi melodia emblematică “Lae Chioru”, s-au numărat printre compoziţiile sale. A mai cântat cu Vio Drăgan, bassistul de la “Şah Mat”, omul care s-a confundat cu istoria cunoscutei trupe din Buziaş, dar şi cu Sandu Bosneac ori Nandy Wick de la “Logic”. În perioada sa lugojeană, era o prezenţă constantă pe scena de la “Clubul Tineretului”. A luat chiar şi un loc I la Festivalul Naţional “Cântarea României”, cu opera rock “Meşterul valah”.

Viorel Târziu, unul dintre fondatorii trupei “Logic”, spune că “îmi amintesc de el nu numai ca maestru al clapelor, dar ştiu că era şi un compozitor mereu inspirat. Avea talentul ăsta, să facă un gen de muzică universală, care să se lipească pe orice şi oriunde, să placă indiferent dacă era pop sau rock”.

Premiul radio WDR 1 îl impune publicului german. În anul 1984, Vio Friedmann soseşte în Germania. Aşa cum au făcut-o mai mulţi rockeri lugojeni de primă mână, precum Freddy Stauber, Nandy Wick sau Ocsi Egri, ca să dăm doar câteva nume, şi Vio Friedmann “alege libertatea”, cum se spunea pe atunci. Libertatea individuală, dar şi de creaţie. Ajuns în fosta RFG, Vio Friedmann începe să lucreze ca şi compozitor şi aranjor, atât pentru muzică live, cât şi de studio. Obţine premiul I la secţiunea pop a concursului „Stadtmusik”, organizat de postul de radio WDR 1, participă la numeroase festivaluri şi evenimente şi stabileşte legături cu muzicieni importanţi ai anilor 80, precum Bobby Kimball, solistul trupei americane “Toto”. După ce s-a stabilit în Germania, Kimball i-a fost nu numai prieten lui Vio Friedmann, ci şi colaborator.

Reţeta succesului internaţional. Desigur, piaţa muzicală din Germania era mult mai competitivă decât ceea ce lăsase acasă, în România. Ideea de aur a lui Vio Friedmann a fost să reuşească într-un domeniu de nişă, mai puţin exploatat: muzica de dans. “Totul a pornit de la ideea de a adapta hiturile arhicunoscute ale unor interpreţi precum Elton John, George Michael, Phil Collins ori ale trupei Carpenters, şi a le aranja pentru dans”, spune Vio Friedmann despre reţeta succesului său internaţional.

Regele muzicii de dans. Din acel moment şi până azi, muzicianul lugojean a adăugat celor şase albume din ţară, alte 15 cu muzică de dans, realizate în Germania, între anii 1995 şi 2010. Albumul din 2010, se numeşte “The most beautiful songs for dancing” (“Cele mai frumoase melodii pentru dans”). În 2005, a scos două albume creaţie proprie cu muzică de relaxare (“Ocean Tales” şi “Forrest Tales”), iar reeditatearea pieselor din perioada “Betta” şi completarea cu texte în limba engleză s-a făcut în paralel. Vio Friedmann, care are şi propria trupă (Vio Friedmann Live Band), este un lugojean care a demonstrat că poţi răzbi peste hotare şi într-un domeniu foarte concurenţial, cum este show-bizz-ul german.  (c) Cristian Ghinea

Anunțuri

Read Full Post »

Una din marile bucurii ale sportului lugojean în 2017 a fost clasarea echipei CSM Lugoj între primele șase echipe de volei feminin ale țării. Mai mult, lugojencele au încheiat turneul final al elitei voleiului românesc cu o splendidă victorie pe teren propriu în fața unei echipe mult mai bine cotate, 3-1 cu CSM Târgoviște.

În afară de echipa de lupte, multiplă campioană națională atât la greco-romane, cât și la libere, voleiul a însemnat topul performanței sportive al urbei de pe Timiș în ultimii ani. Să nu uităm că lugojencele au în palmares două onorante titluri internaționale, de vicecampioane balcanice (2011 și 2013).

Mai puțină lume își amintește de începuturile acestui sport care a renăscut la Lugoj la jumătatea anilor 80, după ce între anii 1948-1954 Lugojul cunoscuse o vastă mișcare voleibalistică, atât la masculin, cât și la feminin.

La jumătatea anilor 80, autoritățile vremii construiseră o sală a sporturilor demnă de acest nume, care a fost botezată ”Viitorul” (ulterior, ”Ioan Kunst Ghermănescu”). Sala va deveni ”căminul” voleiului lugojean, începând cu memorabilul turneu de calificare pentru Divizia B Tineret – Senioare la volei feminin.

Volei echipa revenita de la Bucuresti

În 1985, Federația Română de Volei a organizat trei turnee de pre – calificare în Divizia B. Alături de orașele Vaslui și Deva, organizatorii au ales ca al treilea oraș Lugojul, care avea o sală de sport nou nouță și o conducere voleibalistică ambițioasă (e bine să-i amintim: ing. Nicolae Bârligă, directorul IUPS 9 Mai și D. Henschel, directorul de la Abator). Primele două echipe din fiecare campionat de calificare aveau să lupte la București pentru un loc în Divizia B. Iar Lugojul a reușit, până la urmă, această mare performanță!

Să revenim la evenimentul de la Lugoj, desfășurat exact acum 32 de ani, în perioada 1-5 mai 1985. La prima competiție voleibalistică de anvergură găzduită de Lugoj au participat, alături de gazdele de la CSS-CSM , echipele Electrica Arad, Sănătatea tg. Jiu, Carpați Mârșa și Calculatorul București. Deși aceste nume par ”exotice” azi, erau toate echipe de valoare.

Lugojenii au luat calificarea foarte în serios. Ei au adus în oraș ”artileria grea”. Profesorul Dorin Jitaru a revenit acasă după mari performanțe cu echipe de top ale vremii, precum Farul Constanța. El și-a dat seama că oricât de talentate erau tinerele lugojence, trebuie și o jucătoare cu experiență. Așa că rândurile CSS – CSM au fost întărite cu o mare jucătoare, Florentina Danilescu (Itu), fostă componentă a echipelor Penicilina Iași și CSU Galați. Convocată după o pauză prelungită, Florentina Itu a suferit o ușoară accidentare, dar asta nu a împiedicat-o să facă diferența la cele mai dificile mingi disputate la fileu.

În fața unei săli arhipline, în care a fost ocupat orice mic spațiu disponibil, cu o galerie formidabilă, CSS CSM Lugoj a reușit (alături de echipa Calculatorul) calificarea la turneul de la București, care a fost și el încununat de succes.

Putem spune fără exagerare că acel memorabil turneu de la Lugoj a consemnat nașterea unei legende care strălucește și azi: legenda voleiului lugojean.
Să amintim și echipa care a dus Lugojul pe harta voleibalistică a țării: Jitaru Georgiana – profesor, căpitan de echipă; Danilescu (Itu) Florentina – profesor, căpitan secund, Danciu Flavia – profesor, CSS Lugoj; Tudose Lenuța – tehnician; Stanek Margareta – muncitor IUPS 9 Mai Lugoj; Ciup Margareta și Soos Margareta – muncitoare la Calapoade, Mihăiescu Magda – muncitoare ITL, Szabo Monica, Loch Corina, Brudiu Oana, Pleșu Dana, Mihaela Covăcescu – eleve la Colegiul Brediceanu și Delia Chiran – elevă la școala generală nr. 4, una din primele jucătoare convocate la lotul național de junioare. Antrenorul acestei echipe a fost profesorul Dorin Jitaru.

Ulterior, echipa s-a întărit cu câteva jucătoare valoroase: Maricica Muscă de la CSU Galați – Divizia A, Luminița Botoșani (Poli Timișoara) și Natașa Popovici (Dacia Pitești). Iar primul campionat ”pe bune” a fost un real succes, cu victorii la Metalotehnica Tg. Mureș, Universitatea Cluj, Olimpia Oradea, Flamura Roșie II București, Voința București și ITB Electra București. (c) Cristian Ghinea

Read Full Post »

Vizita istorică a Papei Ioan Paul al II-lea la Bucureşti a fost un eveniment la care am fost prezent, ca jurnalist acreditat. Vizita a avut loc la 7-9 mai 1999 şi a fost prima vizită a unui Papă într-o ţară ortodoxă, sub semnul ecumenismului şi reconcilierii.

Vizita a fost un semnal puternic al României pe plan extern. S-a spus atunci că un Papă slav a întâlnit un Patriarh latin (PF Teoctist). Imaginile cu Suveranul Pontif şi Papamobilul său Mercedes le-am surprins în faţa Catedralei Sfântul Iosif din Bucureşti. Mai seturi foto de la Parcul Izvor şi de la Patriarhie, dar aici apare şi Papamobilul.”Vin pe pământul vostru ca pelerin al păcii, al fraternităţii şi al înţelegerii în sânul naţiunilor, între popoare şi între discipolii lui Cristos” (Ioan Paul al II-lea, Discurs la Palatul Cotroceni) .

„Romania, ţară punte între Orient şi Occident, punct de răscruce între Europa Occidentală şi Orientală, pe care tradiţia o numeşte cu frumosul titlu de Grădina Maicii Domnului, vin la tine în numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi al Preasfintei Fecioare Maria! În pragul unui nou mileniu, întemeiază-ţi viitorul mai departe pe stânca tare a Evangheliei!” (Papa Ioan Paul II, Bucureşti, 1999)

legitimatia presa papa JP II

Pentru presă, vizita Papei a fost împărţită în 14 evenimente, iar legitimaţiile s-au dat separat, numerotate în funcţie de cronologia vizitei, începînd cu sosirea aeronavei Alitalia pe Aeroportul Băneasa. Prezent la opt evenimente, am reprodus legitimaţia cu nr. 10. (c) Cristian Ghinea

Read Full Post »

Iosif Brendian a jucat timp de 20 de ani la aceeaşi echipă: „Timişul” Lugoj. Din cele două decenii de carieră (1963-83), handbalistul lugojean îşi aminteşte cu mândrie pezenţele echipei „Timişul” pe prima scenă a ţării. Performanţa este extraordinară, pentru că România anilor 60-70 era o putere de prim rang în handbalul internaţional, cu patru titluri mondiale la activ.

Handbal anii 60 pic1

Câştigători ai Campionatului Banatului, zdrobesc campioana Olteniei cu 39-15. Luna mai 1965 înseamnă pentru handbalul lugojean prima promovare în Divizia A.

„În 1964 câştigasem campionatul regional. Era o competiţie foarte puternică, desfăşurată în sistem primăvară-toamnă, care aliniase la start 24 de echipe din regiunea Banat. După câştigarea campionatului regiunii Banat, am întâlnit în meci eliminator campioana regiunii Oltenia, echipa Drăgăşaniului. Diferenţa de valoare era foarte mare, iar oltenii acceptaseră să joace acest meci la Lugoj. Pe vechiul teren de la Ştrand, Timişul a obţinut două victorii zdrobitoare, îmi amintesc că în al doilea meci scorul a fost de 39-15”, îşi aminteşte Iosif Brendian.

Handbal anii 60 pic2

O echipă alcătuită numai din lugojeni! Aşa se face că „Timişul” şi-a câştigat dreptul la barajul pentru Divizia A, care s-a desfăşurat la Mediaş, în perioada 20-30 mai 1965. Deşi echipele de la baraj erau foarte puternice – Electroputere Craiova, ICO Oradea şi Baia Mare (viitoarea „Minaur”), lugojenii au reuşit trei victorii din tot atâtea partide, plasându-se pe primul loc. Rezultatul poate fi considerat fenomenal, mai ales că a fost obţinută cu o echipă alcătuită exclusiv din lugojeni: Franz Binder, Iuliu Barna, Ladislau Lukacs (portari), Anton Stanek, Ewald Riedl (extreme), Franz Moritz (inter stânga), Anton Tarko (conducător de joc), Hans Wibiral (inter dreapta), Caius Muroni (extremă dreapta), Gheorghe Buciu, Iosif Bogdan (pivoţi). Rezerve erau Iosif Brendian, Romulus Bulzan, Hermann Stanek şi Ludwig Anghel. Antrenor a fost regretatul mare handbalist din generaţia veche, învăţătorul Nikolaus Fritz.

Handbal anii 60 pic3

„Merită lăudată conducerea clubului de atunci, în primul rând Valeriu Anghel, director al IOIL – Întreprinderea Orăşenească de Industrie Locală şi reprezentantul echipei – Johann Plack, fost sportiv, care jucase handbal în 11”, spune Brendian.

Cheia succesului, cel mai tare program de amicale. Desigur, nu numai talentul handbaliştilor noştri a dus la acest rezultat, ci şi un ajutor neştiut, oferit de un alt mare lugojean, Ioan Kunst Ghermănescu, pe atunci preşedinte al Federaţiei Române de Handbal. Ghermănescu a sesizat că intrarea echipei Poli Timişoara în prima divizie era o oportunitate pentru „Timişul”. Aşa că, în drum spre Timişoara, echipe mari precum Steaua, Dinamo, Dinamo Braşov, Tractorul Braşov, Teleajen sau Dinamo Bacău făceau popas la Lugoj şi jucau câte un amical cu „Timişul”.

Handbal anii 60 pic4

Aşa se face că lugojenii aveau cel mai tare program de amicale!
Fanii cei mai devotaţi. Cei mai înfocaţi suporteri lugojeni, Ioan Opriş şi Hermann Schmidt, au bătut drumul de acasă până la turneul de baraj de la Mediaş călare pe motocicletă.

„Ajuns la Mediaş, dl. Schmidt a avut o idee de milioane. S-a dus la copiii care veneau la meci cu câte o îngheţată şi le-a spus să strige „Hai Timişul!”. Aşa a organizat o galerie ad-hoc, care ne-a încurajat tot meciul. Partea nostimă e că unii credeau că Timişul era fabrica de brânzeturi de pe vremuri”…

Handbal anii 60 pic5

Altă poveste emoţionantă a fost primirea de la Lugoj. „Era duminică seara când ne-am întors cu trenul de la Mediaş. Cineva din delegaţie s-a uitat spre gară şi a zis că a izbucnit un incendiu. Am ieşit toţi la geam şi când ne-am apropiat, am văzut pe peron o mulţime de suporteri cu torţe şi făcii aprinse, ca mulţumire pentru calificare”, îşi aminteşte Brendian.

Meciul carierei. Primul meci în Divizia A s-a desfăşurat pe terenul din Ştrand, cu tribunele arhipline (600 de spectatori) şi a fost un 11-11 memorabil cu „Poli” Timişoara.

„Alte meciuri memorabile au fost un… 4-4 cu Voinţa Bucureşti, disputat pe o ploaie torenţială, darmai ales meciul decis cu Oneştiul, pentru rămânerea în divizie. Oneştiul avea 19-18, ai noştri aveau ultimul atac şi au dat bară. Mingea mi-a revenit mie şi eu am înscris golul salvator, care ne-a salvat de la retrogradare. Publicul m-a dus pe braţe de pe teren”, spune Iosif Brendian. La finalul primul sezon în Div. A, „Timişul” s-a clasat pe un onoarbil loc 8 din 12 echipe, dar mai apoi seria a II-a a Diviziei A s-a transformat în Divizia B.

Parada handbalistilor 23 august 1962

Parada handbaliştilor – 23 august 1962

A doua promovare: minunea se reia în 1968-69! În aceste condiţii, „Timişul” s-a văzut nevoită să lupte din nou pentru a promova în „A”. Şi minunea s-a prous din nou, în sezonul 1968-69, e drept, doar pentru un an. Echipa care a reuşit a doua promovare în „A”: Marian Pavelescu, Silvestru Lupuleac, Stefan Urkom (portari), Ioan Godeanu, Iosif Sauer, Anton Tarko, Hermann Kopp (extreme), Werner Pangert (pivot), iar printre rezerve erau C-tin Păcurariu şi Emil Grangure. Iosif Brendian era titular, ca extremă dreaptă. În afară de Pavelescu, toţi autorii celei de-a doua promovări pe prima scenă a handbalului românesc erau lugojeni.
(c) Cristian Ghinea, 2015 [Fotografii din colecţiile Iosif Brendian şi Caius Muroni, cu mulţumiri]

Read Full Post »

În plus, şoferii erau sfătuiţi să oprească motorul pentru a nu speria caii… Cum este circulaţia în Lugojul zilelor noastre o ştim. Dar cum era cu un secol în urmă? Mulţi ar crede că era mai liniştită, dar presa vremii ne contrazice din plin. La 14 ianuarie 1921, gazeta “Timişana” din Lugoj scria: “rugăm intervenţia poliţiei în chestiunea autocamioanelor, cari se plimbă zilnic pe diversele străzi ale oraşului cu o viteză şi încărcătură, de edificiile mai slabe se cutremură din temelii. Suntem informaţi că o casă a suferit şi stricăciuni în urma zguduiturii produsă de camionale aceste”. Era mai sigură circulaţia în acele vremuri? Nici asta nu e adevărat. Lugojenii anului 1928 erau preocupaţi de desele accidente de automobil. Iată ce aflăm din organul naţional-politic „Viaţa nouă”, ediţia de Lugoj, 8 iulie 1928: „Desele accidente de automobil trebue să dea de gândit comisiunei care acordă carnetele de conducători de automobile. Multă lume se miră când vede pe străzi automobile conduse de domnişoare sau chiar copii cărora le lipseşte energia şi prezenţa de spirit în momentele critice. Comisiunea compusă din specialişti ar trebui să fie mai severă şi să nu acorde minorilor şi tuturor derbedeilor carnete!”

afis expo masini epoca

“Luptele de viteză” pe şoselele publice, cu desăvârşire oprite. Graţie ziarelor de apocă, ştim cum se purtau “derbedeii” şi camionagii, dar nu cunoaştem cum sunau legile circulaţiei. Doamna Ileana Ardelean păstrează în arhiva familiei sale un permis de conducere eliberat la Lugoj în anul 1923, pe numele lui Ioan Ardelean, de profesiune măcelar, născut la 5 iunie 1903 în oraşul nostru. Vajnicul meseriaş a primit carnetul de conducere la 21 noiembrie 1923, iar fotografia îl înfăţişează în echipamentul automobilistic al vremii, cu şapcă şi ochelari ca de aviator. Ioan Ardelean conducea ocazional maşina unchiului său, Nicolae Rusalin, fost preşedinte al Corporaţiei Meseriaşilor din Lugoj. La volanul acestui Buick de culoare roşie, Ardelean a făcut nenumărate drumuri la Casinoul din Băile Herculane şi retur. În cele din urmă, Rusalin i-a lăsat automobilul nepotului său.

DSC04752 (Medium)

Urări de sănătate din partea Regelui. Prima pagină a permisul lui de conducere, înregistrat la Poliţia Lugoj, cu numărul 815, începe cu o… urare din partea Regelui: “Ministerul de Interne – Ferdinand I, prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României – La toţi de faţă şi viitori, sănătate! Corpurile legiuitoare au votat şi adoptat şi Noi sancţionăm cele ce urmează: Lege privitoare la circulaţia automobilelor”.

DSC04751 (Medium)

La răspântii, viteză egală cu “pasul pedestrului” Câteva articole referitoare la viteza maximă ne-au atras în mod deosebit atenţia: “Viteza maximă cu care automobilele şi celelalte vehicule cu tracţiune mecanică pot circula în oraşe şi în trecere prin comune va fi de 12 kilometri pe oră, adică egal cu trapul cailor. La cotituri, în aglomeraţiuni, la încrucişări de străzi şi la răspântiile drumurilor, viteza va fi redusă la şase km pe oră, adică egală cu pasul pedestrului.
Circulaţia pe poduri şi podeţe de lemn, precum şi pe poduri suspendate, va fi redusă de asemenea în aceea a pasului cailor.
Luptele de viteză pe şoselele publice, ca şi în trecere pe străzile oraşelor, sunt cu desăvârşire oprite. Niciun fel de cursă de automobile sau de orice alte vehicule mecanice nu va putea avea loc fără autorizarea scrisă a ministerului de interne. Conducătorul unui automobil sau vehicul cu tracţiune mecanică e obligat a modera mersul şi chiar a opri motorul dacă mişcarea sau zgomotul vehiculului, speriind caii, ar putea provoca un accident (!) Dacă un automobil va provoca direct sau indirect un accident oarecare, conducătorul este obligat a opri automobilul său, a da ajutor şi a transporta eventual pe răniţi până la cel mai apropiat loc de ajutor, fiind obligat a aviza imediat autorităţile administrative din apropiere”.

DSC04753 (Medium)

Pasiunea pentru maşinile americane, o tradiţie de familie. Permisul purta un număr de ordine care „aparţinea trăsurii”, cu alte cuvinte era chiar numărul de înmatriculare al vehiculului şi rămânea acelaşi cât timp maşina era înscrisă în raza Prefecturii respective.
Textul legii era semnat de generalul de brigadă C. Argetoianu, Ion Răşcanu, P.P. Negulescu, I.Petrovici, general Gh. Văleanu, T. Cudalbu, M. Antonescu şi Constantin Garoffit.

afis expo masini epoca 2
Interesant este că pasiunea pentru maşinile americane „de efect” s-a păstrat în familie. Peste ani, fiul lui Ioan Ardelean, inginerul Zeno Ardelean, va conduce pe străzile Lugojului un Cadillac Seville model 1967, automobil de excepţie, cumpărat în 1970 de la Ambasada Americană din Bucureşti. (c) Cristian Ghinea

Read Full Post »

Lugojul anilor interbelici nu ducea lipsă de oameni inventivi şi nonconformişti. Astfel, în 1933, o invenţie-unicat făcea senzaţie pe apele râului Timiş: bicicleta amfibie! Un articol semnat de Oskar Lung în “Lugoscher Heimatblatt”, revista lugojenilor din Germania, povesteşte despre această dovadă de ingeniozitate de care au dat dovadă doi prieteni din oraşul nostru.

Bicicleta amfibie(Medium)

În acel an 1933, doi prieteni – Josef Lung şi Johann Agnes, au avut ideea să construiască o bicicletă care să fie capabilă să meargă pe apele Timişului fără să se răstoarne şi în deplină siguranţă. Ceea ce au inventat cei lugojeni poate fi considetrat un strămoş al hidrobicicletei. Diferenţa notabilă este că ei au folosit o bicicletă de stradă montată pe un cadru care plutea, fiind susţinut de trei corpuri plutitoare. Pedalele de la bicicletă acţionau nu numai roata spate, ci şi un dispozitiv cu palete (asemănătoare zbaturilor) montate în partea din spate. Ghidonul acţiona, la rândul lui, o cârmă (numită “balans”) care dădea posibilitatea întoarcerii vehiculului pe apă. Însă marea deosebire faţă de hidrobicilceta din prezent era destinaţia ineditului vehicul.

Josef Lung şi Johann Agnes nu au dorit să aibă o bicicletă care să meargă doar pe apa Timişului, ci şi una cu care să se plimbe prin oraş!

Aşa că partea plutitoare putea fi ridicată la nevoie, iar bicicleta redevenea un vehicul de oraş, chiar dacă cu gabarit mai mare decât al unui velociped normal. Fotografia reprodusă de “Lugoscher Heimatblatt” este una de-a dreptul istorică. Ea arată această bicicletă unică în lume în timpul unei curse efectuate pe râul Timiş, la Lugoj, în data de 17 septembrie 1933. În fundal se văd foarte bine siluetele binecunoscute ale Palatului de Justiţie şi turnurile Bisericii Ortodoxe “Adormirea Maicii Domnului”. Cursele obişnuite ale bicicletei amfibii – notează Oskar Lung – erau de acasă până la malul Timişului în regim terestru, apoi cursa continua pe apă până sus, la “izvor”, iar pe urmă, de la Moara Şpănească, cadrul se ridica din nou! (Cristian Ghinea)

Read Full Post »

Deşi astăzi pare de domeniul fantasticului, Lugojul a avut o solidă tradiţie şi în handbalul feminin. La un moment dat, Lugojul era reprezentat de trei echipe de handbal – fete care activau în Campionatul Judeţean: Mătasea (FMN), Textila (Vulturii Textila) şi CSM.

Antrenorul Ion Stoiţa îşi aminteşte cu drag acea perioadă: „ştiu că prima echipă a fost cea a Filaturii de Mătase, apoi a apărut Vulturii. Eu am început cu Vulturii din anul 1976, când am preluat echipa de la antrenorul Văcărescu. Echipele lugojene pendulau între promoţie şi judeţ, dar baza de selecţie era mare şi fetele erau interesate de acest sport. Cu Vulturii, ultima dată am promovat la judeţ în 1983, ca urmare a unui baraj în care am dispus de un adversar rutinat – ELBA Timişoara. Din lot făceau parte portarul Maria Boldea şi jucătoarele Ileana Benea, Florica Marini, Iuliana Şelaru, Renate Wieland, Maria Glăvan şi Ileana Dema. Apoi am trecut la CSM în Campionatul Judeţean şi cred că şansa afirmării handbalului feminin a fost această echipă, care avea şanse reale de promovare în B. Din păcate, diriguitorii sportului din acea vreme au sacrificat handbalul feminin în favoarea voleiului, şi aşa s-a ajuns ca după 1988, această ramură sportivă să dispară din Lugoj”.

Echipa de handbal feminin a CSM a luat fiinţă la Lugoj imediat după înfiinţarea Clubului Sportiv Municipal.

Profesoara Georgeta Nicolae, care a venit la Lugoj prin repartiţie tocmai la această secţie de handbal feminin, nou înfiinţată, îşi aminteşte: „Eu am jucat handbal la CSS Craoiva, cu care am obţinut un titlu naţional în 1980, un titlu de vicecampioană în 1981 şi o medalie de bronz în 1979. În 1981 am intrat la facultate şi am jucat la Universitatea Bucureşti, echipă care activase în Divizia A, apoi a trecut în B. În 1985, la terminarea facultăţii, am venit la Lugoj tocmai pentru că exista această secţie de handbal feminin”. La început, echipa activa în categoria „promoţie”. A fost o perioadă foarte grea, marcată de lipsa unui teren propriu şi a materialelor sportive, necesare antrenamentelor.

Deşi condiţiile erau destul de vitrege, tinere din toate şcolile şi instituţiile Lugojului erau atrase de handbal. „Unele din aceste fete erau muncitoare care nu aveau alt… beneficiu, cu ghilimelele de rigoare, decât că erau scoase din producţie între orele 14 – 16. Adică, lucrai la Textila, apoi după şase ore la războiul de ţesut, mergeai pe teren, la handbal. Cu junioarele, făceam antrenamente pe terenul de la Clubul ITL, actualul Club German – FDGR. Terenul era foarte bun, dar nu aveam nici apă caldă, nici apă rece, nici un loc ca lumea unde să ne putem schimba”, spune prof. Georgeta Nicolae, care a antrenat la început echipa de junioare.

Vulturii handbal fete div judeteana TM 1983

Echipa feminină de handbal „Vulturii” Lugoj – Divizia judeţeană Timiş, 1983

Până şi banalele tricouri de joc erau pe atunci o problemă: „echipamentul era de bumbac de la Textila, iar numerele erau pur şi simplu vopsite pe tricouri. La spălare, cifrele se scorojeau şi ne zgâriau pe spate, iar după un timp, nu se mai distingeau”. Şi totuşi, fetele continuau să vină la handbal pentru că aveau senzaţia că fac ceva deosebit şi „ţin minte cât erau de fericite când mergeam în deplasare”, spune fosta directoare a Şcolii Sportive Lugoj, chiar dacă aceste deplasări erau făcute cu… trenul.

În anul 1985, echipa avea deja valoare şi promitea foarte mult. Era o echipă formată din tinere care fie lucrau în fabricile oraşului, ori erau eleve de liceu, la care s-au adăugat trei coechipiere care au făcut performanţă – Nela Zimmermann, venită de la AEM Timişoara (Divizia A), Rodica Floroi (de la Rulmentul Braşov, Divizia A) şi Georgeta Ispas (Nicolae) care jucase la Universitatea Bucureşti, în Divizia B. CSM mai avea în lot pe Daniela Dutcă (Liceul Textil), Ferencz Rozalia (Liceul industrial 1 – Hasdeu), Maria Sămoc (IUPS), Alina Hoban (Liceul Brediceanu), Charlotte Reiter (Liceul Brediceanu), Simona Paulescu (IJPIPS), Monica Belu (Liceul industrial 1 – Hasdeu), Adriana Petricescu (OCL), Daniela Micu (Liceul Textil), Cristina Covaci (Liceul Agroindustrial), Daniela Vuşcă (Liceul Agroindustrial), Ioana Gae (Liceul de chimie din Arad), Cristina Vadas (Liceul industrial 1 – Hasdeu), Claudia Grădinaru (CLF) şi Adela Vug (Liceul Brediceanu). Echipa de handbal feminin CSS Lugoj, devenită CSM, a fost antrenată în diferite perioade de profesorul Braşovan, de sportivele Nela Zimmermann, Rodica Floroi, Georgeta Ispas (Nicolae) şi apoi de marele sufletist, Ion Stoiţa.

Stirbescu Elena (lelia) îşi aminteşte şi eă acea perioadă: „am facut parte din echipa vulturi din anul 1982 pina la desfintare 1989, eram pivot cu Nuti Selar”.

georgeta nicolae

Profesoara Georgeta Nicolae: „eu am venit la Lugoj special pentru handbal”

Rezultatele, între care şase victorii cu Textila Timişoara, „13 Decembrie” Timişoara, Sânnicolau Mare, Furnirul Deta, Record Jimbolia şi… Vulturii Lugoj arătau un progres clar. Golgeterele echipei erau Nela Zimmermann şi Georgeta Ispas (Nicolae). La senioare, antrenamentele s-au mutat la Ştrand, unde pe lângă terenul de calitate erau la îndemână vestiare dotate cu cabine de schimb şi boiler cu apă caldă.

„Secţia de handbal feminin avea perspective foarte mari, pentru că performanţa era mai la îndemână. E adevărat, cu fetele e mai greu de lucrat, e mai greu să le menţii împreună şi într-o legătură foarte strânsă cu antrenorul. Era greu să le convingi să rămână după ce termină junioratul, dar am avut noroc de nişte fete disciplinate, care chiar iubeau sportul ăsta”, – spune prof. Georgeta Nicolae. Un alt „ingredient” care lipseşte multor echipe din ziua de azi este entuziasmul. „Când am venit aici repartizată la catedra de handbal fete de la CSS Lugoj, preşedintele secţiei era Eugen Gangan, iar vicepreşedinte – Ion Wibiral. La bunul mers al echipei au mai contribuit Petru Avram, Iosif Brendean, Kristoff Adalbert şi Ioan Birgean. Însă erau şi iniţiative pornind de pildă de la Liceul textil, care îşi formase propria echipă de handbal – fete”, arată Georgeta Nicolae.

Din păcate, în momentul în care echipa avea şanse reale de a intra în Divizia B, s-a luat decizia desfiinţării secţiei şi concentrării eforturilor spre cea de volei feminin. „Visele noastre au fost întrerupte în 1988. Nu vreau să comentez această decizie, dar s-a întâmplat tocmai când echipa avea perpective foarte bune. În plus, era o echipă a oraşului, formată din lugojence sau din fete stabilite cu domiciuliul aici. După ce secţia s-a desfiinţat, cele mai bune junioare au fost preluate de CSS Timişoara, iar restul au abandonat”, spune fosta jucătoare şi antrenoare. Aşa s-a încheiat încă un capitol de istorie sportivă la Lugoj. (Cristian Ghinea)

Read Full Post »

Older Posts »