Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 4 februarie 2020

Iarna vrajbei noastre

Trei decenii de la ultimul moment de unitate al românilor
Aniversăm 30 de ani de la Revoluție, fără a observa că, de fapt, aniversăm și ultimul moment în care societatea românească a fost cu adevărat unită, în procent de aproape sută la sută, contra unei dictaturi absurde. În cele trei decenii trecute, am pierdut cel mai de preț bun al unei națiuni, care constituie esența și puterea ei: Unitatea. Iar dezbinarea se adâncește, an de an, pe măsură ce o încrâncenare surdă ne acaparează și ne apasă destinele.
Selfie ian 2017 (mirror)

Pentru cei care își mai amintesc, ”startul” oficial a fost dat într-o zi mohorâtă de 1 Decembrie 1990, la Alba Iulia, chiar cu ocazia Zilei Unirii, transformată în ziua marii dezbinări. În acea zi de presupusă sărbătoare, oamenii FSN-ului lui Roman, Iliescu și Bârlădeanu l-au huiduit pe Corneliu Coposu, lider al țărăniștilor aflați în opoziție și luptător anticomunist cu ani grei de detenție la activ. Atunci am văzut pentru prima dată chipul schimonosit al urii, care s-a replicat înzeci și sute de variante, de la ”moarte intelectualilor” la ”IMGB face ordine”.
Denigrarea partidelor politice, acuzarea în masă a sute și mii de oameni pentru ”delictul de opinie”, este un joc vechi și periculos, care nu are nimic de-a face cu democrația. Din păcate, trăim vremuri în care intoleranța și ”pumnul în gură”, inaugurate oficial în acele oribile manifestări de 1 Decembrie, sunt tot mai frecvente.
Ne separăm tot mai mult, ne urâm tot mai temeinic. Pun paie pe foc și televiziunile, presa scrisă și, într-o măsură și mai inconștientă și mai înverșunată, grupurile exclusiviste care se coagulează pe rețelele de socializare, excluzând la modul absolut și radical pe toți cei care au păreri contrare. Unii cred că ar fi mai fericiți dacă jumătate din țară, ”cealaltă” jumătate, ar muri, pur și simplu. Atunci când nu mai ai argumente, anihilarea e ”preferabilă” dreptului democratic şi firesc la replică.
Toate acestea au creat falii adânci și periculoase în societatea românească: tineri contra vârstnici, elevi contra profesori, pacienţi contra medici, bugetari și asistați social contra corporatişti şi angajați la privat, pesediști contra liberali, ardeleni contra regățeni, globaliști contra tradiționaliști. Totul a devenit o revoluție continuă, permanentă, care își devorează copiii, ca pe timpul lui Stalin.
Ucenicul vrăjitor, duhul lămpii, demonul dezbinării pare de neoprit. Să ne ferească Dumnezeu de o criză economică majoră, de o imensă ”bulă” financiară care să se spargă peste Ocean sau mai aproape, în Germania, și ”furtuna perfectă” va fi gata.
Aniversăm 30 de ani de la ultimul moment de unitate al românilor. Păcat.
(Post Scriptum: adaug pe blog acest articol în momentul în care virusul CoVid19 sau „coronavirus” originar din Wuhan / China tocmai a fost declarat epidemie de reprezentanţii WHO – Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cu consecinţe colaterale economice, care sperăm că vor fi ţinute în frâu). Foto: ianuarie 2017.

Cristian Ghinea

Read Full Post »