Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 29 noiembrie 2018

patriot, jurnalist, deputat, luptător pe frontul de la Mărăşeşti, el s-a stins la nici 30 de ani

Pentru mulţi lugojeni sau timişoreni, numele lui Cassian R. Munteanu este asociat doar unei străzi, un nume care suscită interes doar în contextul „se introduce canalizarea pe…” sau „se fac reparaţii pe…”. Ce se ascunde dincolo de inscripţia de tablă aşezată la colţ de stradă, nu mai importă. În realitate, Cassian Munteanu a fost o mare personalitate a Lugojului, un scriitor bănăţean care evadează din rândurile armatei imperiale şi, odata cu intrarea Romaniei în Primul Război Mondial, trece în rândurile Armatei Române şi este repartizat la Biroul de Informaţii. Prin prisma misiunilor pe care le-a avut de îndeplinit, a văzut războiul în toată complexitatea sa: din tranşeele frontului sârbesc (unde a şi fost rănit, fiind salvat de prietenul său Vidu) şi până la camera deciziilor importante din postul de Comandă al Armatei I. În această calitate, Cassian Munteanu consemnează miscările de trupe şi luptele crâncene purtate în perioada iulie – august 1917.

cassian munteanu

Reportajele sale de război cuprinse în volumul „Bătălia de la Mărăşeşti” emoţionează şi astăzi, fiind o cronică realistă a giganticei bătălii. Deşi a trăit doar 29 de ani, Cassian Munteanu a trecut în scurta sa viaţă prin experienţe cât alţii în trei vieţi.

Români de ambele părţi ale frontului

Fiu de învăţător din Vermeş (al nouălea copil dintr-o familie cu 13), termină şcoala primară din satul natal şi îşi continuă studiile într-un oraş din Croaţia, apoi la Lugoj şi Oradea. În 1911 îl regăsim dincolo de graniţa Imperiului, la Constanţa, ca jurnalist la „Neamul românesc” apoi din 1913, la revista „Ramuri” din Craiova şi, după puţin timp, la gazeta „Românul” din Arad, cu care va continua colaborarea şi după înrolare, ceea era cât pe ce să-l coste o moarte sumară în faţa plutonului de execuţie. Una dintre cele mai impresionante povestiri ale sale se referă la o convorbire între patrula sârbă şi austriacă de pe Dunăre, în catre de ambele părţi erau soldaţi români, care descoperă că sunt şi rude!

Evadare ca-n filme din mâna serviciilor secrete

Sublocotenentul Cassian Munteanu e mobilizat în 1914. Ajunge imediat pe front şi de acolo expediază gazetei „Românul” din Arad câteva însemnări în care arată soarta crudă a celor din tranşee. Schiţele, reunite sub genericul „Chipuri din război”, erau expediate în scrisori nesemnate, dar care reuşiseră să treacă cenzura (plicurile aveau ştampila cenzurii, dar nu fuseseră deschise). Serviciul de informaţii al Armatei Imperiale începe imediat cercetările pentru a descoperi autorul acestor articole „destabilizatoare”, printre care se numărau „Hora obuzelor” sau „Trei luni pe câmpul de război”. Cassian Munteanu era conştient că va fi descoperit. Bolnav de plămâni, se internează la Spitalul Militar din Caransebeş. În mai 1915, serviciile imperiale îi dau de urmă şi-l pun sub pază în spital, urmând a-l aduce pentru o judecată sumară în faţa Curţii Marţiale la Timişoara. „Ajunsesem la cea din urmă răspântie a vieţii mele(…) În 14 iunie după amiaza, colonelul mi-a pus în vedere că voi fi arestat şi m-a dat sub supravegherea unui sergent, care mă va escorta a doua zi la Tribunalul marţial din Timişoara”. A doua zi însă, în loc să fie condamnat la moarte, Munteanu reuşeşte să scape de sub pază şi fuge spre frontiera cu România. Momentele dramatice sunt descrise în schiţele „Evadarea”, „Pribegia” şi „Salvat”. Traseul urmat a fost Baia de Aramă – Craiova (carantină câteva săptămâni) – Bucureşti, unde Cassian Munteanu se alătură grupului de refugiaţi români din Ardeal, Banat şi Bucovina care militau pentru intrarea României în Război de partea Antantei.

Stins în floarea vârstei

La terminarea războiului, îl regăsim în Banat, la Lugoj, unde publică în anul 1919 cartea „Prin Basarabia Românească” (însemnări de călătorie). Este ales deputat de Bocşa Montană în Parlamentul României reîntregite. Deşi bolnav, continuă colaborarea cu foaia „Banatul” din Lugoj, expediindu-şi regulat articolele la redacţie. Este interesat de tot ceea ce înseamnă presă. Internat fiind la Spitalul public al judeţului Caraş-Severin din Lugoj, îşi reînnoieşte abonamentele la „Timişana” şi alte gazete din zonă. Îşi caută sănătatea la Palermo, dar până la urmă este răpus de boală. Îşi văzuse însă visul cu ochii: făurirea României Mari, ideal căruia i-a consacrat toată viaţa.

La Muzeul din Lugoj este păstrat, alături de articolele din „Renaşterea română”, „Adevărul”, „Lugoscher Zeitung”, „Gazeta Banatului”, necrologul care glăsuieşte: „Cu inima înfrântă de durere aducem la cunoştinţă tuturor rudeniilor şi cunoscuţilor că iubitul nostru fiu şi frate Cassian R. Munteanu, ziarist, deputat al circumscripţiei Bocşa Montană, fost sublocotenet, a încetat din viaţă după lungi şi grele suferinţi mercuri, 12 ianuarie 1921, la ora 9 seara, în etate de 29 de ani”. La înmormântare a fost prezentă garda de onoare a Regimentului 17 Infanterie din Lugoj şi muzica militară a garnizoanei. Ceva mai târziu, gazeta „Banatul” din Lugoj iniţiază o colectă publică pentru a i se ridica un monument din marmură, care este dezvelit pe 4 iunie 1928. Cassian R. Munteanu este înmormîntat la Lugoj, alături de Eftimie Murgu, Ion Popovici-Bănăţeanul, Coriolan Brediceanu, dr. Valeriu Branişte, Ion Vidu şi Traian Grozăvescu.

Monumentul lui Cassian Munteanu – 1928

Cassian Munteanu (12 martie 1889 – 12 ianuarie 1921) Deşi a trăit doar 29 de ani, Cassian Munteanu a trecut în scurta sa viaţă prin experienţe cât alţii în trei vieţi. Se stinge la Lugoj în 1921. Ceva mai târziu, gazeta „Banatul” din Lugoj iniţiază o colectă publică pentru a i se ridica un monument din marmură, care este dezvelit pe 4 iunie 1928.  (c) Cristian Ghinea

Reclame

Read Full Post »