Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 20 aprilie 2018

Silvicultorul lugojean a aclimatizat cu succes un vânat care aduce anual ţării sute de mii de euro

Într-un loc ascuns de ochii lumii, situat undeva între Timişoara şi Lipova, se produce un mic miracol economic. Domeniul de vânătoare de la Şarlota aduce an de an statului român un venit de jumătate de milion de euro, proveniţi din vânătoarea de cerbi lopătari, dar şi de mufloni. Pasionaţi de vânătoare din ţări precum Germania, Italia, Austria, dar şi din Liban sau China, se adună aici pentru aşa-zisa vânătoare complementară, în care tradiţionalul cerb lopătar este asociat muflonului. Acesta din urmă este un animal sălbatic nespecific României. Pentru fiecare cap de muflon vânat, statul român încasează între 750 şi 3.000 de euro, în funcţie de vârsta animalului. Această adevărată „mină de aur cinegetică” a fost adusă în ţara noastră de către un lugojean: inginerul silvic Francisc Toth.

Muflon

Şarlota – unicul sălaş al muflonului în România. Francisc Ioan Toth a fost şeful Ocolului Silvic „Ana Lugojana” din 1988 şi până în ianuarie 2001, iar apoi din 2001 şi până în noiembrie 2005, a fost director tehnic al Direcţiei Silvice Timişoara. El este omul căruia i se datorează aducerea muflonului la Şarlota, în România. Pădurea de la Şarlota, domeniu de vânătoare apreciat deopotrivă de Regii României, dar şi de liderul comunist Nicolae Ceauşescu, este în prezent singurul loc din ţară unde aclimatizarea muflonului s-a făcut cu succes.

Trofee valoroase. Muflonul este, practic, o oaie sălbatică. Ajunge la 50 de kg şi mai mult, iar masculul iese în evidenţă prin coarnele sale impozante, răsucite. Iniţial, aceasta trăia în libertate în insulele Corsica şi Sardinia. Acum, e răspândită în ţări precum Ungaria, Polonia, Germania, Serbia, Italia, Franţa şi Belgia. „Ţin minte că prin anii ’70, când eram student, în ţară la noi a avut loc o tentativă eşuată de aducere a muflonilor în Dobrogea. Animalele au fost aduse şi lăsate în sălbăticie, unde au fost repede exterminate de haitele de lupi, dar şi de braconieri”, spune inginerul Francisc Toth. Sesizând că este un vânat apreciat (şi ca trofeu), el a hotărât să aducă muflonul în România, dar în condiţii mult îmbunătăţite.

La Şarlota, vânatul are condiţii ca-n Occident. „După ce secţia Academiei Române din Cluj a făcut un studiu de aprobare al proiectului nostru, am plecat în Ungaria ca să identific cea mai bună sursă. La Vişegrad, pe Dunăre, este o unitate silvică importantă. Îl cunoşteam pe directorul de acolo, pentru că venise într-un schimb de experienţă la Lugoj, la pădurea de la km. 7. La sfârşitul anului 2003, am cumpărat 30 de exemplare de mufloni, câţiva masculi, iar majoritatea femele gestante, pe care le-am adus în ţară la începutul lui 2004”, îşi aminteşte inginerul Toth. De această dată, aclimatizarea a fost ca la carte. S-a ales un teren ferit de vânat răpitor, mai ales lup, situat la altitudini de circa 300 metri şi într-o pădure de cer-gârniţă. Esenţial a fost să nu existe un strat mare de zăpadă iarna. Locul ideal a fost Şarlota, vestit parc de vânătoare unde fusese deja introdus lopătarul. Mai ales pentru Ceauşescu, pasionat de vânătoarea de cerb lopătar, Şarlota era o destinaţie vestită. „Acum, datorită condiţiilor create acolo, muflonul nu numai că a supravieţuit, dar s-a şi înmulţit. La ora actuală, sunt peste o sută de exemplare. Se organizează vânători internaţionale, iar trofee sunt expuse chiar şi la sediul Direcţiei Silvice, conduse de directorul Nicuşor Gheorghe Ţîţu”, adaugă Francisc Toth.

O surpriză pentru ministrul Ilie Sârbu. Ca în orice afacere, înainte de profit, trebuie făcută o investiţie. „Cele 1.200 de hectare de pădure la Şarlota au fost împrejmuite şi s-au creat condiţii pentru hrana animalelor, ca în occident. Au fost forate puţuri de apă, au fost instalate pompe care pornesc automat, iar toate astea au fost gândite ecologic, ca să nu afecteze mediul”, explică Toth. De altfel, în 2004, Ilie Sârbu, ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, a fost invitat în calitate oficială la o vânătoare de mufloni la Vişegrad. „Atunci a aflat el de la gazdele maghiare că de la Vişegrad s-au aclimatizat mufloni şi în România. Ne-a telefonat şi ne-a felicitat pentru asta, nu ştia acest lucru”, spune Toth.
El mai adaugă un secret vânătoresc: muflonul este vânatul ideal, pentru că nu are relexele unor animale agere. În acest fel, şi orgoliul vânătorilor mai puţin iscusiţie este pe deplin satisfăcut! (c) Cristian Ghinea

Read Full Post »