Cum arătau ”vacanțele” elevilor de la liceu în anii 80? Puteau fi foarte bine, trei luni de muncă la Canalul Dunăre Marea Neagră. Muncă, nu glumă, ca fierari betoniști sau lucrători la taluz.
Povestea, inimaginabilă în zilele noastre, ne-o dezvăluie Dănuț Cădariu, unul dintre liceenii care au îmbrăcat salopeta albastră la Canal.
”În anul 1982 eram în vacanță la Liceul Brediceanu, anul I Profesională. Prin 9/10 august, am primit acasă o scrisoare de la liceu în care ne chema în data de 15 august la școală, dar nu ne-au spus pentru ce ne chemau. Pe 15 august, ne-au adunat în curte la Brediceanu. Eram două clase de școală profesională: Tratamente termice și cea de Lăcătuși – Prelucrători prin așchiere. Și nu uitați că pe vremea aceea, clasele erau de 30 – 35 de elevi! Ne-au comunicat că pe 29 august era planificată plecarea la Canalul Dunăre Marea Neagră, ca brigadieri pe Șantierul Tineretului de la Cumpăna, situată la vreo 5 km de Agigea!”, își amintește Cădariu.
Tatăl meu, camionagiu, a refuzat să meargă la Canal și și-a pierdut serviciul
Stagiul a fost de trei luni, până în 29 noiembrie. ”Eram însoțiți de maiștrii instructori Bot și Vlăduceanu. Pe lângă maiștri, am avut un politruc de la Timișoara. Fusese unul dintre soldații răniți în ambuscada cu teroriștii de la Pui, lângă Deva, și devenise instructor politic, ca recompensă. Evident, prezența lui era legată de raportarea stării de spirit a liceenilor, dacă comentează cineva. Eram elevi din Alba, Gorj, Tulcea, Timiș, Arad, Oradea, Covasna, 12 județe”, spune Cădariu.
Cazarea era în barăci de carton cu două niveluri. Erau câte patru-șase în cameră, cu paturi suprapuse. Cu un an înainte fuseseră cei de la ”Hasdeu”, pe atunci Liceul Industrial nr 1. Cele două serii de la ”Hasdeu” și ”Bredi” au fost singurele care au fost duse la Canal, în 1981 și 1982.
Nu existau, practic, opțiuni: ”În ședința din 15 august de la ”Bredi” ni s-a spus clar: cine refuză să meargă la Canal va fi exmatriculat, iar părinții vor fi dați afară din serviciu. Era pe bune, tatăl meu era șofer la IRTA, a refuzat să meargă la canal și i-au desfăcut contractul de muncă. L-au dat afară de la IRTA și apoi s-a angajat la IURT. De la anul I Profesională, cam 12 colegi au refuzat să meargă la Canal, dar până la urmă nu au fost daţi afară de la şcoală”.
Program ca la armată, cu deșteptarea la 6
La sosire, peisajul l-a uimit pe tânărul lugojean: ”Când am ajuns la Canal, era o mare de elevi din toată țara. Cam 60-80 de liceeni din fiecare județ, 12 județe în total, eram cam o mie de oameni”.
Programul era ca la armată – deșteptarea la 6, înviorare, program de curățenie ”pe sectoare” – dormitoare, băi, holuri, apoi masa la 7, că aveam cantină în tabără. La 7.30 se pleca la muncă.
Elevii din județul Timiș au fost împărțiți pe două secțiuni. O parte au lucrat la Podul de la Agigea, care azi face legătura între Constanța și stațiuni și la ecluza de la Agigea. Ceilalți din Timiș lucram la un atelier de fierari betoniști de dincolo de ecluză.
Celelalte 11 județe au lucrat la taluzat (întărirea și curățirea malurilor) la Negru Vodă, în cealaltă parte a Canalului, spre Medgidia.
După prima săptămână la Canal, zece elevi au fugit acasă
Condițiile de la Canal i-au speriat pe mulți: ”După o săptămână de zile, zece persoane de la noi au fugit acasă. Mâncarea era foarte proastă – ceai, varză și din când în când carne de oaie. A ieșit un scandal mare. A ieșit un scandal mare cu Pleș, profesorul de rusă care era și secretar de partid. A venit un control mare de la Comitetul Central de la București, cu amenințări pe la părinți pe acasă. După o săptămână, au adus înapoi vreo patru-cinci fugari și încă patru/cinci dintre cei care refuzaseră să vină în prima serie”, arată Cădariu.
Interesant este că după aceea, în tabăra de muncă de la Canal s-au îmbunătățit programul și condițiile. ”La prânz nu mai mâncam la cantina unității, ci la o cantină muncitorească cu hrană mai bună, mai consistentă. Ne-au adus și niște baxuri de țigări Snagov. Era așa, un fel de libertate. La liceu nu puteam fuma, aici nu ne avea nimeni treaba”.
Mica revoltă a dat rezultate: condițiile s-au îmbunătățit, dar Timișul era izolat
Condițiile s-au îmbunătățit, dar Timișul era practic izolat față de celelalte județe. Sâmbăta, de la ora 12, elevii lugojeni de la Canal erau liberi până luni dimineața. Mai mergeau la Mamaia, la satul de vacanță unde era și un han Ana Lugojana (!), mai era și Casa Vrânceană.
Elevii brediceniști din anul I Profesională (adică clasa XI A) au lucrat la selectorul de gunoaie, la turnat betoane, la cofrat și decofrat. Lucrau ca muncitori, era muncă grea și nu lipsită de riscuri. În perioada celor trei luni, au fost multe accidente de muncă. Un șofer de autobuz și-a pierdut un ochi și un excavatorist a căzut cu tot cu excavatorul în Canal și a murit.
La cules de struguri la Pușcărie, la Satu Nou
Cu două săptămâni înainte de Ziua Recoltei, elevii din Timiș au fost retrași de la Canal și trimiși la cules de struguri, la Pușcăria de la Satu Nou. De Ziua Recoltei, venea Ceaușescu la Constanța. ”Am spălat salopetele, le-am ținut întinse sub saltea, apoi am stat pe stadion până a venit Ceaușescu. Apoi, gata, înapoi la lucru la Canal”.
Munca de fierar betonist era la normă. Era mai bine plătită decât munca celor care lucrau la taluz. În afară de asta, elevii lugojeni nu aveau vreo recompensă specială.
”Toată chestia era pe puncte – pentru curățenie, disciplină, activități sportive. Timișul lua cei mai mulți bani, eu m-am întors cu 900 de lei. Dar eram penalizați de comandantul taberei, ”maiorul” Tudor, care zicea că în baraca Timișului e ceață londoneză. E drept, fumam, dar asta nu ne-a împiedicat să ieșim campioni la fotbal și handbal, chiar și la șah, numai la volei țin minte că ne-a bătut Tulcea. Din toate conflictele cu comandantul taberei, am avut noroc cu un politruc din Gorj, care era născut la Lugoj și ne-a ținut partea”, adaugă Cădariu.
Primiți cu fanfara la Lugoj
Până la urmă, aventura lugojenilor la Canal s-a încheiat cu bine. Chiar și ”maiorul” Tudor i-a cinstit la final cu un pahar de Havana Club, rom cubanez, marfă rară pe atunci: ”măi băieți, ați fost cei mai buni, mi-ați fost simpatici, dar nu puteam spune asta în tabără”.
Pe 30 noiembrie, au fost primiți cu fanfara la Lugoj. Iar răsplata a fost … o masă festivă la cantină, la Bredi!
Cristian Ghinea
Lasă un răspuns