Dacă vrei să dai putere absolută a unei banale înşiruiri de cuvinte, pune-le ghilimele şi numeşte-le pompos motto, ori proclamă-le citat. Puterea ghilimelelor e mare, ele pot face dintr-un text anost ori chiar idiot, gen “decât o viaţă rea, mai bine una bună”, ori “decât sărac şi bolnav, mai bine bogat şi sănătos” o chestie genială. Şi de ce, mă rog, genială? Pentru că a spus-o altul! Ăsta-i şpilul: citatele sunt preţioase tocmai pentru că le-a spus altul! Iar dacă cineva le mai aproximează, nu contează, important e să aibă ghilimele, şi aşa devin… legi ale Universului!
Experienţa lui Gheorghe sau Vasile, care şi ei săracii au luat “n” şuturi în barbă de la viaţă, nu contează. Că “n-are ghilimele”. Dar oare acel Altul, mortul care le zice aşa bine, chiar a spus ce i s-a proptit între ghilimele? Se mai întoarce el din criptă să dea o erată grăbită, pe colţul mesei? Mai în glumă, mai în serios, pe la începutul anilor ’90 circula butada că Sandra Brown a scris vreo 30 de romane d-alea siropoase, dintre care i s-au tradus vreo… 70! Eu îmi amintesc de lozincile comuniste atârnate prin fabrici, unde textele Marelui Cârmaci erau aproximate în funcţie de dimensiunea spaţiului care trebuia ocupat, de câtă pânză roşie şi de câtă vopsea dispuneau scriitorii respectivelor lozinci. Nici Ceauşescu nu şi-ar fi recunoscut propriile ziceri, citate cu ghilimele prin uzinele patriei, dar ce conta, oricum erau texte… „mobilizatoare”.
Mai nou, deşi părea dispărută, mania lozincilor a căpătat un neaşteptat reviriment, lăţindu-se pe reţelele de socializare, noul spaţiu unde ghilimele fac furori. Aici, Arsenie Boca şi părintele Papacioc se bat cu înverşunare pentru like-uri cu prolificul romancier Paulo Coelho, noul… Sandra Brown al vremurilor noastre, ori cu teribilul Tony Poptămaş, automatul de motto-uri şi deţinător absolut al centurii negre la citate pe facebook. Că cine ce a zis de fapt, puţin mai contează! Seara, când ne apucă reuma ori melancolia după o zi ploioasă, devenim mai romanţioşi şi parcă altfel merge o zicere de-a lui Osho sau a părintelui Cleopa despre sănătate, pace veşnică, fericire şi alte alea, Zen-uri şi Feng Shui-uri! Că n-au zis ei chiar aşa, nu mai contează, chit că sărmanul guru Osho s-ar îngrozi văzând câte platitudini a debitat în timpul vieţii, după citatele care i se atribuie.
Dar nu-i bai, şi pe facebook merge principiul cerere şi ofertă. Dăm citate la tot poporul, “ajustate” pe gustul fiecăruia! Acum, după ce a depăşit faza de negare, tânăra sedusă şi abandonată e liberă să-i lipească iubitului infidel pe toţi pereţii lui virtuali citate care le nimeresc la fix, depre cât de mizerabili sunt trădătorii care-ţi întorc spatele la greu. Dar n-a zis-o ea, a zis-o Ţuţea, măi! De unde ştii?! Păi uite-i poza, are şi bască!… Şi uite aşa, am ajuns să gândim prin spusele altora, cu mintea altora, şi chiar să ne facem o “solidă” cultură generală din citatele adunate de pe internet. Decât să citeşti o tonă de cărţi şi să tragi singur concluziile, mai bine primeşti de-a gata un citat care aproximează spusele unui bărbos mort cu un secol jumate în urmă! E şi practic, ţii minte vreo două chestii de astea şi faci impresie la colegi, în pauza de masă, chit că le mai ajustezi şi tu pe ici pe colo, dar nu importă, nu fiţi cusurgii, că e de la Napoleon citire.
Oameni buni, gândiţi liber, gândiţi pe baza propriei experienţe de viaţă şi nu lăsaţi pe alţii să tragă concluzille în locul vostru. Nu mai luaţi de gata tot ceea ce regurgitează nişte inşi, în numele altora, sub semnul sacrosant al ghilimelelor. Este un prim pas necesar spre minima igienă intelectuală. Un prim pas spre libertate. (Cristian Ghinea)
Lasă un comentariu