Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 18 februarie 2015

Coriolan Brediceanu şi… un pirat din Sicilia au amenajat centrul Lugojului. Din poveştile lugojenilor de odinioară nu lipseşte vechiul bazar, punct de întâlnire la o cafea sau la un ceai fierbinte, unde se legau prietenii, amoruri, se bătea palma la vreun gheşeft sau se dezbătea politica urbei. Vechiul bazar (un fel de super-market al epocii), era dispus în jurul Bisericii Ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” şi aici găseai de toate: prăvălii, ateliere, cofetării. Locul adăpostea Cofetăria Haloff, Librăria „Patria”, Societatea de Pompe Funebre – Lazăr, Croitoria Ripan, Măcelăria Iorga, Frizeria Iojica, Benzinăria Horn, Magazinele Faimann şi Delta etc. Unde mai pui că peste drum era standul de birje! Contrar a ceea ce se crede acum, prima parte a bazarului s-a demolat încă din perioada interbelică, la sfârşitul anilor ’30, când biserica s-a acoperit cu aramă şi s-au reparat turnurile distruse de catastrofalul incendiu din 1842. Ceea ce a mai rămas din bazar s-a demolat în 1958, punând în evidenţă frumoasa biserică din centrul oraşului.

bazar prelIdeea a fost a lui Coriolan Brediceanu. În cartea sa intitulată „Lugojul de ieri şi de azi”, regretatul artist Gheorghe Vuia spunea că vechiul bazar al oraşului a fost construit de breselele meseriaşilor lugojeni. Este adevărat, însă banii au fost puşi la dispoziţie de Societatea de Asfaltare din Budapesta, în anul 1893. Cum s-a ajuns la acest împrumut? Societatea amintită începuse un program de refacere a trotuarelor de pe strada Făgetului şi a înaintat Parohiei Ortodoxe Române o cerere pentru a i se da concesiunea de asfaltare în zonă, pentru un deviz de 2.000 de florini. Aceasta cuprindea biserica cu două turnuri, clădirea „Concordia” şi sediul Fundaţiei Ortodoxe „Alexandru şi Ana Nedelcu”. Comitetul parohial îşi dă consimţământul la 3 octombrie 1893, însă prezidentul Coriolan Brediceanu vine cu observaţia că zidul bisericii, peste poate de degradat, trebuie reparat şi el, dacă tot se face asfaltarea.

panorama lugoj cu bazar blog

Zidul care… face bani. Aşa că a venit cu ideea ca în gardul respectiv „să se zidească bolte”, adică să se construiască prăvălioare. Excelentă idee de a amortiza investiţia, în valoare de circa 9.500 de florini! Banii pentru lucrare au fost puşi jos sub formă de împrumut pe 10 ani de societatea budapestană, iar parohia a încredinţat lucrarea maestrului zidar Johann Pongracz. Acesta a estimat că cele 14 prăvălii pe care le proiectase vor aduce repede profit, aşa că a dărâmat zidul dărăpănat al bisericii şi a lucrat pe un fundament cu totul nou. Aşa s-au construit cele 12 bazare de pe strada Făgetului şi două de pe strada Timişoarei, conform denumirilor de atunci. Previziunile lui Pongracz cu privire la profit s-au adeverit, iar zece ani mai târziu, datoria a fost achitată, plus dobânda de 5% prevăzută în contractul cu Societatea de asfaltare din Budapesta.

DT Demeter Bazarul interbelic(foto din colectia dr. Dan Traian Demeter)

Un pirat adevărat, investitor în cele sfinte! Despre istoricul zonei au mai vorbit doi distinşi oameni de cultură, care azi nu se mai află printre noi: avocatul Victor Lăzărescu şi pictorul Victor Jurca Lugojanul, discipol al marelui Virgil Simonescu. Pe vremuri, în curtea bisericii şi pe strada Darwin (actuala stradă a Dunării) erau înălţate clădiri construite înainte de 1600. O sală mare era cunoscută sub numele de „popicăria bisericii”, iar alt local a adăpostit prima şcoală românească (Şcoala nr. 3 de azi). Cei care îşi amintesc perioada anilor ‘60-‘75 ştiu că aceste clădiri, transformate în depozit al bisercii, au fost demolate una după alta, fiind extrem de degradate. Din acest şir a mai supravieţuit doar „Casa crâznicilor” dinspre grădina „Concordia”. Fostele clădiri au o poveste interesantă: tradiţia spune că întreaga uliţă aparţinea unui „investitor” italian, numit Pali Cucernicul. Cucernicul era de fapt un fost pirat din Ragusa (Sicilia), care îşi pierduse urma la Lugoj şi, cu banii strânşi din prada de pe mare, a cumpărat aceste case, pe care le-a donat apoi bisericii. Frumos exemplu de pocăinţă! Numai că aceleaşi tradiţii, citate de Victor Jurca şi Constantin Onae, susţin şi varianta mai plauzibilă că piratul raguzan ar fi vândut de fapt casele bisericii, încasând şi un profit frumos…

Cristian Ghinea

Reclame

Read Full Post »