Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 9 februarie 2015

Platoul din faţa Casei de Cultură a Sindicatelor este locul tradiţional de desfăşurare a sărbătorilor oraşului, locul unde au loc concerte şi alte manifestări la care participă sute, chiar mii de oameni. Puţină lume ştie că respectivul platou stă pe o groapă adâncă de trei-patru metri, care este umplută cu apă. Practic, toate festivalurile şi sărbătorile din oraş, unde se adună mari mulţimi de spectatori, se ţin pe o placă de beton care acoperă un imens bazin, construit iniţial pentru alimentarea hidranţilor în caz de incendiu la instituţia de cultură lugojeană. Grav este faptul că pe platou intră, la tot felul de sărbători şi nu numai, camioane şi vehicule grele încărcate cu bere sau alte mărfuri. Riscul de prăbuşire al întregului platou este unul real şi deja se văd primele semne de surpare a mozaicului în dreptul scenei.

Foto Platou Festival

Accesul camioanelor cu bere pe platou – risc major de prăbuşire! „Eu tot prognozez că, odată şi-odată, un camion plin cu bere se va duce în jos vreo trei-patru metri, în apă adîncă, la răcoare. La nicio sărbătoare nu-i opreşte nimeni, deşi se vede deja că mozaicul s-a spart peste tot şi se lasă peste bazin”, avertizează Gheorghe Ştef, de la Clubul de Radioamatori al Casei de Cultură a Sindicatelor. În aceeaşi idee, este menţionat efectul negativ al vibraţiilor sonore produse asupra „capacului” de beton de muzica amplificată la maximum prin boxe. „Înainte de 1990 nu s-a pus niciodată problema să intre maşini de tonaj mare pe platou. Se permitea doar accesul limitat al maşinilor oficialilor de partid sau maşinilor destinate diverselor ceremonii, dar accesul camioanelor era strict interzis. Motivul era evident: acel bazin de alimentare cu apă care se află sub platou! Iar aceste măsuri erau ştiute din momentul construcţiei bazinului, căci fără el nu s-ar fi dat autorizaţie de construie Casei de Cultură a Sindicatelor. Niciun obiectiv de acest gen nu se ridica fără asigurarea condiţiilor de prevenirea şi stingerea incendiilor – PSI”, spune la rândul lui economistul Ioan Valcan, un bun cunoscător al administraţiei oraşului de dinainte de 1990. Valcan adaugă că adâncimea respectivului bazin coincidea cu nivelul fundaţiei Casei de Cultură a Sindicatelor.

De 25 de ani, cele patru pompe au rămas sub apă. Bazinul care acoperă o parte importantă a platoului Casei de Cultură a Sindicatelor a fost construit înainte de anul 1975, data la care a fost dată în folosinţă actuala Casă de Cultură a Sindicatelor. Autorităţile din acea vreme au apreciat că, în condiţiile în care presiunea era insuficientă în reţeaua oraşului, impozanta clădire are nevoie de un sistem propriu de alimentare cu apă a hidranţilor în caz de incendiu. Zis şi făcut: „Ştiind că presiunea din reţeaua oraşului este slabă, s-a decis construirea unui bazin de rezervă plin cu apă, special pentru Casa de Cultură a Sindicatelor. În caz de incendiu, se lua apă imediat de acolo. Bazinul avea o cantitate enormă de apă. Este lat cât scena de pe platou, iar ca lungime, traversează platoul spre Timiş. Din start, s-a făcut o greşeală: cele patru motoare sau pompe hidraulice au fost amplasate într-o încăpere perete în perete cu bazinul, aşa că în timp, presiunea apei a străpuns peretele şi a inundat cele patru pompe. Practic, de 25 de ani, pompele, care în prezent sunt inutile, se află sub apă”.

Toate festivalurile se ţin deasupra unei gropi imense, umplute cu apă! Gheorghe Ştef îşi aminteşte că cele patru motoare intrau în acţiune treptat, în caz că presiunea apei trebuia mărită. „Atmosferele se puteau regla în funcţie de debitul apei necesare pentru intervenţia pompierilor. Dar, aşa cum spuneam, peretele care separa bazinul de sala motoarelor a fost penetrat, în timp, iar apa a ocupat şi acel compartiment. Îmi amintesc că, la construcţia bazinului, era un inginer mai în vârstă care a obiectat la această soluţie tehnică, dar un „tovarăş” de la UGSR a spus să-i dăm înainte, că merge şi aşa. Acum ce-o mai fi acolo, nu ştiu, e posibil ca apa să se infiltreze şi în terenul din jurul bazinului”, spune Gh. Ştef.
El mai avertizează asupra unui pericol. Lângă scenă există o trapă de acces. Pe aici se cobora, pe o scară, în bazin. Trapa era acoperită pe vremuri cu un capac de tablă care a ruginit şi a fost înlocuit de nişte scânduri din lemn, destul de şubrede. Dacă un copil se joacă pe acolo şi sare pe acele scânduri, ar putea ajunge dintr-o mişcare sub o apă adâncă. Aşadar, apelăm la autorităţi să ia în serios avertismentele ce privesc siguranţa platoului. Centrul Lugojului se poate surpa oricând într-o o groapă adâncă şi plină cu apă!

Reclame

Read Full Post »