Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 4 februarie 2015

Tenorul lugojean Traian Grozăvescu, artist de faimă internaţională, a avut marele nenoroc de a fi asasinat tânăr, la numai 31 de ani, pe când cariera sa lua o amploare de notorietate mondială. Din păcate, acelaşi ghinion se pare că îl urmăreşte pe Grozăvescu şi dincolo de moarte. Un bust al său, sculptat în marmură, se află într-o stare deplorabilă într-un parc mărginaş din Timişoara. Este o operă de artă care începe să se degradeze şi se pare că nimeni nu şi-o asumă şi nici nu are interes să o restaureze. Dr. Dan Traian Demeter, nepotul celebrului tenor, lansează un apel autorităţilor timişorene: „Decât să fie batjocorită imaginea lui Grozăvescu în acest fel, mai bine ori este distrusă statuia respectivă, ori ar putea fi donată Lugojului, unde cred că s-ar găsi suficient loc într-unul din parcurile oraşului”.

Statuia TG blog 1

Născută sub o zodie nenorocoasă. Bustul lui Grozăvescu a fost executat în anul 1968 de către sculptorul arădean Ion Tolan. Din păcate, chiar din momentul ieşirii ei din atelierul artistului, sculptura care-l înfăţişează pe Grozăvescu a avut parte de nenoroc. Prin trecerea de la regiuni la judeţe, regimul Ceauşescu operase una din marile sale mutări în domeniul reorganizării administrativ teritoriale. Cum bustul lui Grozăvescu fusese comandat de fostul Comitet Regional pentru Cultură şi Artă, în devălmăşia schimbărilor administrative, statuia a fost pur şi simplu plantată în părculeţul din spatele Cinematografului „Capitol” din Timişoara. Noile autorităţi judeţene nu au mai ţinut cont de obişnuitul ritual al dezvelirii oficiale, nimeni nu s-a îngrijit să existe o placă explicativă, acţiunea a fost „bifată” pur şi simplu. La sesizarea scriitorului Ion Marin Almăjan, apărută prin anii 70 în presa vremii, pe soclul statuii lui Grozăvescu s-au montat nişte litere de bronz cu numele tenorului. Însă, aşa cum se întâmplă la noi, aceastea au fost repede furate, iar statuia a redevenit anonimă.

Statuia TG blog 2

„Exilat” în Fabric şi parţial distrus. După 1990, odată cu schimbarea regimului, au apărut alte autorităţi, la fel de lovite de amnezie în ce priveşte această operă de artă. Acestea s-au trezit cu statuia „unui domn bine”, dar despre care nu se ştia cine este. În consecinţă, bustului lui Grozăvescu a fost „exilat” în Parcul Regina Maria din Cartierul Fabric. În urmă cu câţiva ani, jurnalistul Sorin Precup de la „Renaşterea bănăţeană” semnala faptul că oameni certaţi cu legea au doborât bustul de pe soclu, prilej cu care o parte din nas i-a fost spartă. În starea respectivă şi fără vreo reparaţie, bustul a fost repus pe soclu. Recent, sesizând anonimaul nefiresc al statuii, cineva a scris pe soclu, cu vopsea aplicată pe un şablon, „Regele Mihai”. Probabil că a fost vorba de glumă, dar aceasta nu face bine nici memoriei Regelui Mihai, nici celei a lui Traian Grozăvescu.

Primarul Timişoarei: nu suntem dispuşi să renunţăm la acest bust. Contactat telefonic în legătură cu posibilitatea ca bustul lui Grozăvescu să ia calea Lugojului, unde să fie expus , primarul Timişoarei, Nicolae Robu, ne-a declarat: „Mărturisesc că nu ştiu care este situaţia exactă a monumentului, dar mă voi interesa cât de curând. Tot ceea ce pot spune este că nu suntem dispuşi să renunţăm aşa uşor la acest bust. Eu sunt pentru ideea de a-l repara şi a-l păstra la Timişoara”

Bustul ar avea o soartă mai bună la Lugoj. Desigur, au existat voci care au motivat plasarea periferică a statuii din motive de lispă a unor calităţi artistice deosebite. Dr. Demeter consideră aceste opinii mai mult o scuză pentru a justifica lipsa de preţuire şi indiferenţa faţă de Grozăvescu, solistul Operei de Stat din Viena: „Personal, consider lucrarea sculptorului Ion Tolan drept una reuşită. Este o lucrare modernă, realizată din câteva trăsături ferme, dar care redau fidel identitatea şi fizionomia lui Traian Grozăvescu. Pe vremuri, Timişoara l-a aclamat în primul său concert susţinut alături de Aca de Barbu, soprana devenită prima directoare a Operei Române din Timişoara. Acum, dacă Timişoara de azi nu are ce face cu un bust al lui Grozăvescu, este de înţeles. Dar el poate fi cedat Lugojului, iar bustul va fi cu siguranţă mai bine tratat la 60 de kilometri distanţă”. (Cristian Ghinea)

 

 

Read Full Post »

Rotarul Rudolf Trost deţine o maşină univesală pentru tâmplărie fabricată în 1909 la Leipzig

Cel mai vechi utilaj industrial din Lugoj aflat încă în perfectă stare de funcţionare este o maşină universală pentru tâmplărie fabricată în anul 1909, la Leipzig. Pe această maşină au lucrat trei generaţii de tâmplari şi rotari lugojeni din familia Trost – bunicul Daniel, tatăl Carol şi fiul Rudolf, cel care se foloseşte şi în prezent de această sculă care a împlinit 102 ani de activitate neîntreruptă (* materialul a fost scris în 2011, utilajul încă există). Peste ea au trecut două războaie mondiale, colectivizarea şi perioada comunistă. Confiscată de comunişti de la familia Trost, maşina le-a fost înstrăinată în acte, deşi foştii proprietari au continuat să lucreze pe ea şi s-o îngrijească, fiind de fapt a lor. Culmea este că, după 1990, familia Trost a trebuit să-şi răscumpere propriul utilaj, aflat în proprietatea CAP-ului lugojean!

utilaj Trost

Povestea începe la Leipzig, în anul 1909. Acest oraş german cu o mare tradiţie meşteşugărescă şi comercială era unul din locurile preferate de specializare pentru lugojenii aspiranţi la mult râvnita diplomă de meşter, care le deschidea porţile spre prosperitate şi un statut respectabil în societate. Diplomele obţinute în Germania erau deosebit de apreciate, iar lugojeanul Daniel Trost – tâmplar şi rotar de meserie, era pe deplin conştient de asta. În acel an, dorind să fie în pas cu cea mai bună tehnologie a maomentului, el a achiziţionat o maşină universală de prelucrare a lemnului produsă în acel an de către „Jakobi & Eichhand – Deutsche Holtz Bearbeitung Maschinenfabrik”. Maşina reunea într-un singur utilaj fierăstrău circular, maşină de rindeluit (banzig, abricht), burghiu şi strung. Adusă la Lugoj cu trenul din Germania, maşina a început să lucreze intensiv încă din acel an, comenzile de rotărie fiind foarte frecvente în epocă. Câştigând renume profesional, rotarul Daniel Trost a primit din partea Camerei de Muncă a vremii dreptul de a supreviza examenele de maiştri în această specializare, care se dădeau pe acelaşi utilaj care funcţionează şi azi în atelierul de la aceeaşi adresă: str. Timişoarei nr. 28. Pe vremea aceea, dar şi în perioada interbelică, meseiaşii făceau şcoală, nu glumă: tinerii făceau trei ani de ucenicie, apoi doi-trei ani ca şi calfă, iar după aceea se pregăteau pentru examenul de maistru. În condiţiile concurenţei puternice de la Lugoj, specializarea în alte ţări era obligatorie.

diploma trost pt blog

Rudolf Trost păstrează cu mândrie diplomele obţinute de tatăl său, Carol Trost. „La 8 iulie 1930, după un an de specializare la faimoasa firmă Daimler Benz din Stuttgart, tata primea diploma de maistru în autocaroserie, la cea vreme caroseriile automobilelor fiind executate din lemn şi îmbrăcate în tablă. Pe diplomă scrie – se atribuie lui Carol Trost, născut la Lugoj, la 5 martie 1901. Iar alături, sunt calificativele obţinute la examen – proba de lucru, cunoştinţe profesionale şi contabilitate-legislaţie” – spune Rudolf Trost. Actele şi atestatele erau foarte importante şi arătau că vechii meşteri lugojeni erau într-un proces care azi s-ar numi „educaţie permanentă”, adică nu erau nişte oameni blazaţi, ci deschişi la tot ceea ce era nou. La 14 februarie 1942, Camera de Muncă din Timişoara îi conferea acestuia şi brevetul cu nr. 928.342 pentru meseria de rotar, eliberat pe baza „cărţii de meşter” nr. 540 din 30 martie 1938.

utilaj Trost 2

În anii comunismului, începând din 1961, Rudolf Trost lucra la Colectivul din Lugoj, la autobază. „Ne-am păstrat utilajul la noi acasă, pentru că tata a intrat, de voie, de nevoie, cu utilajul la colectiv, iar CAP-ul din Lugoj a preluat tot inventarul. CAP Lugoj avea două brigăzi de lucru, una după siloz, unde era şi fierărie, iar alta la Moara Şpănească, unde era şi tâmplărie. Acolo voiau să mute şi rotăria, dar n-au făcut-o niciodată, aşa că utilajul a rămas la noi acasă, doar atât că deasupra porţii au agăţat o firmăp pe care scria CAP Lugoj – rotărie. Culmea e că după Revoluţie ne-am răsumpărat bunul nostru, care era trecut pe inventarul CAP-ului! Am dat bani pe proprietatea noastră”, spune Rudolf Trost.

diploma II Trost

O curiozitate tehnică. La ora actuală, maşina sa de tâmplărie din 1909 este o curiozitate… funcţională. Ultimul mare proiect la care a folosit-o a fost restaurarea şi practic reconstrucţia după planurile originale a trăsurii vieneze „Victoria Mylord”, veche de 200 de ani şi aflată în proprietatea lui Cotizo Negruţiu. Maşina este acţionată de un motor de 4 cai putere care funcţionează pe… benzină. De-a lungul vremii, au fost câteva reparaţii capitale, s-a segmentat de două ori motorul, au fost înlocuite curelel late, rulmenţii , şaibele de la roţile care antrenează banzig-ul, dar, pe ansamblu, maşina este identică cu cea fabricată acum 102 ani la Leipzig. Rudolf Trost spune că, şi atunci când a fost înstrăinată, maşina a fost îngrijită cu aceeaşi dragoste, ca un bun de familie. Aşa se explică faptul că ea merge şi azi, deşi comenzile de rotărie sunt tot mai rare.
Cristian Ghinea 

Read Full Post »