50, dragii mei, 50!
Sărut mâna, boieri mari! Mare lucru că, într-o zi ocupată şi mohorâtă, fie ea şi duminică, – pentru că nici măcar duminicile nu mai sunt ce au fost odată, -aşadar într-o astfel de zi, ploioasă şi anostă de altfel, aţi avut voi aşa o dorinţă, să-mi spuneţi LA MULŢI ANI! Mare lucru, dragii mei! Iar pentru asta chiar se merită să vă mulţămesc!
100! La 100 vreau sa-ţi spun, tot aici, La mulţi ani! Uitasem, deşi cândva am ştiut. Aşadar, La mulţi ani, cu sanatate şi multe scriituri care să ne bucure, ca şi până acum!
Saru’ mâna, o intervenţie elegantă, ca de obicei. Dacă am învăţat ceva în anii ăştia – căci prind greu şi uit repede – ar fi că important e să facem ceva lumină în jurul nostru. Chiar atunci când avem impresia că stăm pe o insulă pustie, că suntem izolaţi pe o stâncă rece, că nu avem cui transmite/ lăsa moştenire ceva, că înotăm într-un ocean de dispreţ şi nepăsare. Am speranţa că, peste suta de ani de care vorbeai, încăpăţânarea noastră de a scrie va da roade, într-un fel sau altul. Aşadar, fiecare după puteri, să facem ceva lumină în jurul nostru!
Chiar daca mai tarziu, cu drag o urare de La Mulţi Ani din partea unui coleg si prieten, truditor cu tine din vechi timpuri şi până la 100 ce ţi-o doresc toti cei care trec pe aici. Şi sa ramai la fel de verde in scrieri…
Doamne-ajută! Şi ţie Ioane, toate cele bune în noul an!!!
Cristi, scuză-mă că intervin aici. Ţi-am trimis un mail cam demult şi aş vrea să ştiu dacă a ajuns.
Mulţumesc,
Loredana
Da, a ajuns, eu sunt de vină că am uitat să răspund. Mulţumesc mult pentru invitaţie, dar nu mă pot angrena, cel puţin în această perioadă, într-o activitate care cere atenţie, grijă pentru lectură şi un atent „cântar” al valorii.