Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 27 octombrie 2012

Conştiinţa colectivă este un concept integrator, care se referă la un „creier colectiv”. Suma speranţelor, dezamăgirilor, sentimentelor de iubire sau ură, de confiuzie sau aşteptare nelămurită a fiecăruia dintre noi contribuie la acest agregat gigantic ce poartă eticheta de „conştiinţă colectivă”. Gândurile noastre, ale tuturor, emise în fiecare clipă, interacţionează unele cu altele şi influenţează indivizii. Nu numai că eu, ca fiinţă singulară, îi influenţez pe cei din jur, ci sunt, la rândul meu, influenţat de cei care mă înconjoară. Un şef autoritar, un dictator, un despot care crede că toată lumea îi aparţine şi o poate supune după cum îl taie capul, se înşeală. Orice rang ar avea, până şi un astfel de conducător este influenţat de gândurile celorlalţi, adică ale supuşilor săi, oricât de „umili” ar fi aceştia.

Atunci când conduci o ţară, un regat, o provincie, gubernie sau o satrapie, acest lucru este valabil. Liderul „absolut” este ţinta permanentă a gândurilor negative ale supuşilor săi, el este lovit pe toate planurile, de la sănătate („să aibă parte de atâta bine cât ne-a făcut el nouă”), până la deciziile pe care le ia. Un lider urât de popor are o rată mult mai mare a deciziilor greşite, catastrofale chiar (atragerea ţării într-un război, măsuri şi mai mari de coerciţie şi intimidare, care pot merge până la terorismul de stat) decât unul care se bucură de sprijinul şi bunăvoinţa populaţiei. De aceea există acel citat biblic foarte important care spune „să-i dai Cezarului ce-i al Cezarului”, tocmai pentru ca astfel de decizii teribile să nu se transforme în tragediile unor întregi popoare. Dacă regele, preşedintele, împăratul, cancelarul, satrapul, şogunul, mandarinul sau cum i-o mai zice „întâistătătorului” greşeşte, el este „unsul lui Dumnezeu” şi răspunde în faţa lui Dumnezeu, care va avea grijă să mişte evenimentele în aşa fel încât tiranul, dacă este tiran, să cadă de la putere. Căci, dacă şi-a pierdut brusc busola, este posibil „să-i fi luat Dumnezeu minţile”. Interesant şi acest enunţ, nu?

Se spune uneori că anii ’40, de pildă, erau ani mohorâţi, anii ’60 erau ani optimişti, ori că anii ’70 erau anii libertăţii prost înţelese. Deşi mulţi indivizi nu se regăsesc în aceste situaţii, dincolo de conflagraţii, crize ori boom-uri economice, ideea este dată de sensul majoritar, de rezultanta gândirii pozitive ori negative. Există undeva, într-o carte scrisă de maestrul Ioan Chirilă şi dedicată Campionatului Mondial de fotbal din Argentina, un pasaj care ilustrează perfect acest concept de „egregor”, adică de sumă a trăirilor colective, de la care nu te poţi sustrage. În centrul metropolei Buenos Aires, o mulţime imensă celebra victoria naţionalei argentiniene. Maşinile claxonau, lumea scanda, se agitau steaguri, iar de la etajele superioare ale clădirilor se aruncau faimoasele „papelitos” (fluturaşi de hârtie, în traducere liberă). O bătrână gârbovită, ce părea complet decupată din peisaj, a scos din buzunar o cutie de chibrituri, a pus-o la ureche şi a început să o scuture. Nu ştiu dacă ea a făcut-o conştinet, dar acest gest a împins-o să fie alături de „egregor”, de conştiinţa colectivă, căreia i-a adăugat, după puteri, un mic „plus”.

De aceea, mare atenţie cum gândim şi cum interacţionăm cu ceilalţi. Tot în Biblie, cea mai mare pedeapsă pentru păcătoşi e descrisă aşa: „Şi i-a lăsat Dumnezeu în voia minţii lor nelegiuite”. Adică i-a lăsat să ruleze programul care duce la autodistrugere, fără să fie o voce, ca în filmele SF, care să avertizeze: „cinci secunde până la autodistrugere, patru secunde până la autodistrugere”…

“Noi nu suntem numai carne şi oase, adică numai ceea ce se vede”, îmi spunea într-o emisiune TV invitata mea, prof. dr. ing. Virginia Faur, inventator de medicamente cu 108 patente la activ. „Să ştiţi că există o regulă în Univers – omul atrage ceea ce gândeşte, pentru că ale noastre gânduri sunt energii. Poate nu vă vine să credeţi, dar s-a constatat că emitem zilnic cam 60.000 de gânduri, iar acestea interferează cu gândurile altora. Noi rezonăm cu oamenii care gândesc ca noi, căci există şi o lege a rezonanţei, a cauzei şi efectului. Aşa atragem în viaţa noastră ceea ce gândim. Este un lucru minunat că putem să ne corectăm gândurile, să gândim frumos şi atunci atragem frumosul în viaţa noastră. Dacă gândim rău, chemăm răul în viaţa noastră. Dacă ne dorim neapărat ceva, zice şi Biblia – tot ceea ce îţi doreşti, vei avea. Şi nu e întâmplător: prin forţa gândului, atragi tot ceea ce îţi doreşti!”, adăuga Faur în acea emisiune „Paranteze deschise”.

Optimismul, ca şi pesimismul, pot fi induse printr-o egregoră artificială, benefică sau malefică, după caz: internetul. Acesta a înlocuit zvonistica şi bârfa ascunsă sub masca anonimatului, poate influenţa comunităţi întregi sau colective. Prin insinuări repetate, prin jumătăţi de adevăr, prin repetarea unor minciuni, se poate frânge coloana vertebrală a unei naţiuni, a unei comunităţi sau a unei colectivităţi mai mici. Cu efect de bumerang, mai devreme sau mai târziu… (Cristian Ghinea, publicat în suplimentul „Redeşteptarea” nr. 1115)

Reclame

Read Full Post »