Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 28 august 2012

Itinerarii spirituale prin Lugojul simbolurilor misterioase. Patricia Ghemeş, autoarea volumului “„Egregora de la Lugoj”, ne propune o investigaţie istorică inedită a oraşului. Recent, la Teatrul Municipal “Traian Grozăvescu”, în prezenţa unor personalităţi ale oraşului în frunte cu primarul Francisc Boldea, s-a lansat un interesant volum dedicat spiritualităţii lugojene. Cartea, intitulată “Egregora de la Lugoj”, poartă semnătura Patriciei Ghemeş şi a lui Ovidiu Dan şi propune un itinerariu spiritual printr-un oraş plin de simboluri tainice, protectoare, gândite de vizionari înţelepţi.

Îngerii păzitori ai Lugojului. „Neîntâmplător, am pus titlul acestei cărţi „Egregora de la Lugoj”. Termenul de egregora provine din limba greacă. Egregorele desemnează, de fapt, o fiinţă colectivă, o entitate cu înaltă spiritualitate energetico-informaţională. Aşa cum în Cartea lui Enoh existau o mulţime de îngeri care păzeau muntele Hermon, şi Lugojul, în decursul timpurilor, evident că a fost păzit de o seamă de oameni de înaltă spiritualitate. Ei şi-au lăsat amprenta, mai mult sau mai puţin vizibil, în partea de simbolistică… Tocmai de aceea, pentru a marca această continuitate, am pus acel titlu al cărţii”, spune autoarea, Patricia Ghemeş.

Logos – „La început a fost Cuvântul”. Mai mult, ea adaugă că una din vechile denumiri ale Lugojului, înainte de Lugos, a fost Logos, ceea ce însemnă Cuvânt. „La început a fost Cuvântul”, se spune în Biblie, şi poate că, de aceea, oraşul nostru a fost unul binecuvântat. În afara crâncenei bătălii de la Lugoj, din 25 septembrie 1695, când armata generalului conte Federigo Veterani a fost învinsă de oştile otomane, urmând un măcel al populaţiei civile, continuat în mlaştinile din jurul oraşului, istoria Lugojului a fost una relativ senină, ferită de mari tragedii sau catastrofe naturale.

Generalul conte Federigo Veterani, apărătorul Lugojului în septembrie 1695 (foto din colecţia istoricului militar Liviu Groza din Caransebeş)

Pasiunea descifrării simbolurilor o are încă din copilărie. „Copil fiind, îmi amintesc că aveam acasă un secreter cu modele foarte interesante. La un moment dat, tatăl meu a început să-mi explice semnificaţia acelor ornamente pe care le credeam întâmplătoare. De atunci am devenit foarte atentă la semnificaţia din spatele unor elemente de arhitectură, monumente, ornamente, etc. Lucrurile acestea nu sunt deloc întâmplătoare, pentru că Maestrul Roncelinus, cel care a condus toate comanderiile Cavalerilor Templieri din Anglia, spune că „acolo unde veţi construi mari edificii, faceţi semne de recunoaştere”. Astfel de semne de recunoaştere există şi la Lugoj. De multe ori, trecem nepăsători pe lângă simboluri profunde, puse neântâmplător în anumite locuri din oraş, care, alăturate, alcătuiesc adevărate itinerarii spirituale. Eu invit lugojenii să descopere povestea din spatele fiecărui simbol, care are o parte vizibilă şi alta ascunsă, nevăzută. Desigur, am apelat la numeroase surse în documentare, prima dintre ele fiind un articol foarte documentat publicat în „Redeşteptarea”, sub semnătura arheologului şi muzeografului dr. Răzvan Pinca, directorul Muzeului din Lugoj, articol care se numea „Simboluri masonice în arhitectura interbelică a Lugojului”, se destăinuie Patricia Ghemeş.

foto reprodusă cu acordul scriitoarei

Crucea luminoasă, protectoarea Lugojului. Simboluri precum echerul şi compasul, bufniţa, cornul abundenţei, cercul, triunghiul, litera grecească „pi” se regăsesc pe mai multe clădiri ale oraşului: Casa Dan, Muschong sau Nepbank, Casa Ternovits, Palatul Justiţiei, Casa Verteş, casa Klein, Teatrul Municipal, Palatul Institutului de Credit, Şcoala de fete „Notre Dame”, palatul Greco-catolic „Sf. Vasile cel Mare”, Palatul Bejan etc. După Patricia Ghemeş, aceste clădiri sunt dispuse respectând anumite configuraţii: „În Lugojul german, unde s-au conservat foarte bine străzile, configuraţia triunghiul „Delta luminoasă”, aşa cum e denumit el în masonerie. Strada Bucegi şi traseul format de câteva clădiri de referinţă (Biserica Reformată, Palatul de Justiţie, Cimitirul Ortodox) închipuie cele două laturi ale unui compas”.

Mai mult, dispunerea lăcaşelor de cult de diferite confesiuni formează o cruce perfectă, considerată de Patricia Ghemeş a fi sursa protecţiei energetice şi a energiei pozitive care ocroteşte Lugojul. Spre deosebire de alte oraşe, care abundă în construcţii industriale sau în care s-au dărâmat cartiere întregi, pentru a fi ridicate construcţii dizarmonice, rezultând energii negative permanente, Lugojul a beneficiat de pe urma înţelepciunii unor oameni care au refuzat construirea la întâmplare a edifiilor de cult.

Biserica Reformată, foto Cristian Ghinea

„Biserica Reformată, construită de arhitectul Armin Vilany, este un exemplu al acestei gândiri integratoare. Iniţial, locul acesteia era împreună cu palatul Reformat de pe strada Bucegi, dar Vilany, împreună cu prefectul de atunci, Pogany Karoly, dar şi cu marele lugojean Coriolan Brediceanu, decid altfel. Şi aşa, în 1907, Biserica Reformată s-a ridicat pe malul Timişului, într-un loc gândit exact pentru a completa Crucea formată din Capela Sf. Ştefan, Biserica Minoriţilor (Romano-Catolică) şi Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului, pe latura lungă, şi Biserica Reformată şi Catedrala Greco-catolică, pe latura scurtă a crucii. Deci, cinci arhitecţi pentru cinci biserici, care transmit mai departe meşteşugul lor şi siguranţşa că fiecare dintre noi păstrăm Lumina” adaugă Patricia Ghemeş. Cartea Patriciei Ghemeş şi a lui Ovidiu Dan mai este şi un îndemn la păstrarea zestrei arhitecturale a oraşului aşa cum a fost ea concepută iniţial, la restaurarea clădirilor după planurile originale, care se dovedeşte că au fost nişte planuri minunate şi foarte bine gândite. (Cristian Ghinea)

 

Reclame

Read Full Post »

Documente care pot rescrie istoria oraşului. Istoria veche şi medievală ascunde numeroase aspecte încă necunoscute din evoluţia în timp a Lugojului, capitole care, odată descoperite, ar putea schimba concepţiile noastre despre trecut. Obiceiuri de înmormântare, sacrificii ritualice, biserici peste care s-au ridicat hoteluri sau harta tunelurilor subterane din vremea Mariei Theresia – toate îşi aşteaptă dezlegarea…

Sacrificii ritualice la Susani ? Rămăşiţele a trei căpetenii din epoca fierului, scăpate ca prin minune în apropierea Lugojului, ne „vorbesc” la o distanţă de peste trei mii de ani, aducând la lumină ritualuri de înmormântare asemănătoare cu cele din Egiptul antic. La începutul anilor 2000, arheologul lugojean Răzvan Pinca şi colegul său Petru Rogozea din Timişoara făceau cercetări în hotarul satului Jupani. Când s-a săpat un tumul aplatizat, în centrul acestuia au fost descoperite fragmente din trei urne de incineraţie, în care s-au găsit bile de chihlimbar, care simbolizau în epocă virilitatea şi masculinitatea. Descoperirea celor trei căpetenii este una rară, pentru că în acea epocă războinicii căzuţi în luptă sau conducătorii erau arşi pe rug de lemn şi de aceea nu s-a mai găsit nimic din ei. La Susani, rugul a fost din stuf, ceea ce a permis descoperirea rămăşiţelor acestor bărbaţi care au trăit în prima vârstă a fierului, (Halstatt 1 A, după categorisirea arheologică), adică pe la anul 1100 înainte de Hristos. Partea interesantă este că, pe marginea tumulului, în mantaua exterioară, au fost găsite, în gropi simple, opt morminte de femei şi copii. Lângă acestea erau urme de bronz topit, probabil de la podoabele pe acre le purtau. Să fi fost supuse femeile şi copiii, aflaţi în acelaşi orizont de înmormântare, la sacrficii ritualice, odată cu bărbaţii de rang înalt plasaţi în centrul tumulului? Era aceasta o procedură standard în epocă? Timpul şi perseverenţa arhelogilor vor lămuri poate acest mister din vechime.

Lugojul îşi revizuieşte certificatul de naştere graţie… Anei lui Manole? Turnul Sfântul Nicolae din Lugoj este cea mai veche construcţie a oraşului. N-a fost pus jos nici de cutremure, nici de marile incendii ce au mistuit oraşul, nici de năvălirile străine. Data ridicării acestui turn este 1402, iar trăinicia sa este remarcabilă. O descoperire teribilă a avut loc în anul 1926, când un muncitor care lucra la fundamentul iconistasului unde era plasată Icoana maicii Domnului, a dat peste un schelet zidit între pietre. Craniul s-a păstrat în condiţii foarte bune, fiind protejat de un înveliş de var. Ziarul „Răsunetul” din 25 aprilie 1926 relata că este vorba despre craniul unei fete în vârstă de 10-12 ani, probabil o fecioară. Să fie acesta un sacrificiu asemănător Anei lui Manole, iar trăinicia turnului să se datoreze acestuia?

Chiar şi în cazul în care n-ar fi vorba despre un sacrificiu, misterele se înmulţesc. Dacă pe locul respectiv a fost un cimitir uitat al Lugojului, poate că excavarea de sub plăcile de beton ar scoate la iveală morminte mult mai vechi decât anul 1333, data oficială de naştere a oraşului!

Biserica de sub hotel şi tunelurile Mariei Theresia. Documente extraordinare, cercetate de istorici de renume, îşi au celebritatea lor în „circuit închis”. Printre acestea se numără „Descrierea Lugojului”, un amplu manuscris de secol XIX semnat de Ştefan Moldovan la anul 1862. Multe lucruri interesante, indeite, le conţine scrierea canonicului greco-catolic Ioan Boroş, care face o istorie a Lugojului de la 1333 şi până la sfârşitul secolului XIX. Însă două documente conţin cu precădere date învăluite încă în mister. Este vorba despre două hărţi cadastrale ale Lugojului, realizate de austrieci la 1794 (Lugojul Român) şi 1797 (Lugojul German). Aici găsim nu numai vechea dispunere a străzilor, depozitele unde se păstrau la gheaţă alimentele, traseele tunelurilor subterane militare, ci şi cimitire sau biserici despre care nu se mai ştie nimic, una dintr acestea fiind plasată exact pe locul unde s-a construit actualul Hotel Dacia!… Ne amintim de descoperirea unor cranii şi osemnite în urmă cu câţiva ani, când s-a introdus noua instalaţie electrică în parcul George Enescu! Parcul e amenajat în spaţiul unui fost cimitir, lucru confirmat de vechile hărţi austriece… Cercetarea lor amănunţită ar putea scoate la lumină noi şi noi mistere ale Lugojului, încă neelucidate. (Cristian Ghinea)

Read Full Post »