Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 9 iulie 2012

Locomotivele sunt mai cunoscute în Austria şi Anglia, decât la noi. Cinci locomotive cu abur garate la Remiza CFR Lugoj sunt bunuri culturale mobile clasate în tezaurul Patrimoniului Cultural Naţional. Fiecare dintre aceste maşini are o caracteristică într-adevăr extraordinară: de la dispozitive experimentale unicat montate pe ele, până la blindaje capabile să reziste la obuze de tun. În ţară există circa 40 de locomotive sau utilaje (pluguri de zăpadă etc.) ce fac parte din Patrimoniul Naţional. Ele se găsesc în Remizele Petroşani şi Subcetate (Regionala CFR Timişoara), Feteşti şi Ciulniţa (Regionala Constanţa), la Reşiţa, Sibiu, Câmpulung sau Bucureşti. Cinci dintre acestea se află la Lugoj şi au devenit obiecte de patrimoniu prin Ordinul Ministerului Culturii nr. 2686 din 31 august 2007.

Cea mai veche locomotivă care a garat definitiv la Lugoj a fost fabricată în Germania, la Kassel, de firma Henschel&Sohn. Locomotiva “230001” a fost pusă în funcţiune în anul 1921 şi este prima de acest tip adusă în România! A fost descoperită la Depoul CFR de la Caransebeş şi adusă la Lugoj. Corneliu Trâmbiţă, mecanic instructor la Remiza Lugoj, ne desluşeşte semnificaţia fiecărui număr din componenţa numelui: locomotivă cu tender (vagonet de cărbune) şi trei osii de cuplare, din care a doua este motoare şi un boghiu alergător. Acesta folosea la înscrierea mai uşoară în curbe la viteze mari. Locomotiva a fost folosită la trenuri personale mari şi de marfă care atingeau viteze mari pentru acea vreme: 80-100 km/h. Primele 130 de locomotive din acest tip au fost cumpărate din Germania şi Austria, apoi au început să se fabrice sub licenţă şi la Reşiţa. Au circulat pe ruta Lugoj – Gătaia –Jamu Mare, Lugoj – Buziaş – Timişoara, Lugoj – Făget – Ilia. Anul trecut în octombrie, la aniversarea a 110 ani de la inaugurarea liniei Lugoj – Ilia, s-a spus că locomotivele seriei „230” au făcut istorie pe acest traseu.

Locomotive de război, cu blindaj rezistent loviturilor de tun. Impresionantă este locomotiva „1501031”, care face parte din prima generaţie de locomotive germane de război DR50, contruită de aceeaşi firmă Henschel&Sohn. Conform descrierii din patrimoniu realizată de Florin Lupescu, „a fost adusă în anul 1943 pentru a remorca trenurile militare spre front. După război, va da rezultate foarte bune în remorcarea trenurilor de marfă şi călători pe sectoare grele de circulaţie”. De altfel, locomotiva „Deutsche Reich” face parte din cele rămase după război în România, drept captură militară. Cornel Trâmbiţă spune că a fost adusă de la Depoul Petroşani. Surata ei, locomotiva „15001102” a fost construită în 1943 în Austria la Wiener Lokomotive AG. Ca şi cea germană, aceasta avea cinci osii motoare. Specific este tenderul (unic la CFR!) cu acces la părţile superuioare prin scări ca de vapor, montate al exterior, dar mai ales blindajul. Acesta era făcut să reziste la lovituri directe ale unor obuze de calibrul 30!

Locomotivă unicat în România. Locomotiva 230171, construită la UDR (Uzinele şi Domeniile Regale) Reşiţa în 1932 îşi justifică includerea în patrimoniu printr-un dispozitiv experimetal denumit „Stocker”. Este singura locomotivă românească pe care s-a folosit această instalaţie, echivalentă cu un „dozator” sau cu injecţia la automobilele moderne. Dispozitivul alimenta cu cărbune cutia de foc a locomotivei, iar rolul fochistului era redus doar la alimentarea benzii transportoare. Ingeniosul dispozitiv era alimentat cu aburul produs de locomotivă. În fine, cea mai „nouă” locomotivă de patrimoniu de la Lugoj este „150279”. Ce ar căuta o maşinărie produsă în 1960 la Combinatul de Construcţii de Maşini din Reşiţa în istoria locomotivelor cu abur? Simplu, pentru că acestea au fost printre ultimele fabricate, deci înglobau elementele cele mai avansate ale acestei tehnologii, înlocuite apoi de locomtivele Diesel – electrice. Printre aceste elemente, conform descrierii din patrimoniu realizată de Florin Lupescu se numără „sertare Trofinov modernizate, eşapament multiplu, două capete de emisie, două injectoare de păcură la cutia de foc, termosifon” etc.

Turismul feroviar… Din păcate, o parte din componentele locomotivelor de patrimoniu au dispărut, încă dinaintea declarării lor ca atare. Hoţii de fier vechi au furat aparatele de ungere, aparatele de producerea a aerului comprimat, ţevile de fum mici şi mari de la cazane – toate originale, dar şi şine de cale ferată.  Până în 1990, la remiză erau păstrate peste 50 de lomotive şi sute de vagoane, însă au fost date la topit, la Balş sau Hunedoara. Corneliu Trâmbiţă, un împătimit istoric al căilor ferate din Banat, crede că şi depoul Lugoj ar putea deveni obiectiv turistic. Depoul lugojean a fost construit în 1876 (înaintea independenţei de stat a României!), iar remiza nouă a fost edificată în 1942-44, după un proiect belgian. Corneliu Trîmbiţă a condus până acum două trenuri cu turişti din Anglia (cu zece vagoane Orient Express), respectiv Austria şi Ungaria, care practicau această formă de turism cunoscută în Europa. Ei s-au oprit şi la Lugoj, unde au văzut celebrele locomotive cunoscute de pe internet, au mers la Anina cu trenul cu gabarit redus, au fost pe Valea Vaserului cu Mocăniţa, etc. Dacă aceşti oameni au venit tocmai din Anglia să ne admire locomitivele, noi de ce le-am considera doar fier vechi?!

Cristian Ghinea

PS Fotografiile aparțin arhivei „Redeșteptarea” și au fost realizate de către fostul meu coleg, Daniel Borgula, la jumătatea anilor ’90. Nu știu câte dintre locomotivele din imagini au mai supraviețuit de atunci, dar majoritatea au sfârșit la fier vechi. Fotografiile locomotivelor descrise în articol sunt fomat TIF și nu am reușit să le convertesc pentru a le insera aici.

Read Full Post »