Misionarul lugojean Corneliu Cocioba îi ajută pe cei mai săraci locuitori ai capitalei Filipinelor
Cornelu Cocioba s-a născut şi a crescut la Lugoj, a stat în cartierul Cotu Mic o bună perioadă de timp, a făcut Liceul iulia Hasdeu, apoi a urmat cursurile Institutului Biblic din Bucureşti (2000-2004), iar din 2008 este plecat în Filipine, la chemarea Organizaţiei „Tineri pentru misiune”, cu un contract iniţial pe un an de zile. De la 13 ani a crescut orfan, fără tată, şi atunci a dorit să devină misionar. „Ca misionar evanghelic am lucrat cu nişte oameni neimportanţi ca funcţii, în societate, dar importanţi în ochii lui Dumnezeu” spune Cocioba, referindu-se la cei peste 3.000 de oameni care trăiesc în Manila, capitala Filipinelor, din reciclarea deşeurilor, locuind în case improvizate din nailon şi pânze la groapa de gunoi a acestui oraş foarte întins, care numără zece milioane de locuitori. Plecat de la Bucureşti preţ de 14 ore de mers cu avionul, călătorul român descoperă în Filipine o ţară catolică, în care divorţul şi avortul sunt interzise prin lege (avortul se pedepseşte cu 25 ani de închisoare, iar traficul de droguri – cu detenţie pe viaţă), dar şi o ţară neafectată de criza economică pe care o simte la el acasă. În arhipelagul Filipinelor se vorbeşte limba tagalog, spaniola, dar mai ales engleza. Corneliu Cocioba recunoaşte că la început s-a obişnuit greu cu clima tropicală, în care soarele alternează des cu ploaia, iar umiditatea e ridicată. Însă aceeaşi climă face ca, pe lângă mâncarea principală – orez şi peşte, care este foarte ieftin – fructele să fie la discreţie : banane, avocado, papaya, sau mango. Iar Crăciunul se sărbătoreşte în tricou şi bermude !
Supravieţuire cu dolar sau doi pe zi
„În Filipine, noi, misionarii creştini, suntem văzuţi ca europeni, dar şi ca oameni veniţi să ajutăm acea ţară. Localnicii sunt foarte ospitalieri. Te simt, te văd, şi atunci îşi deschid inima faţă de tine. Chiar şi săraci fiind, le place să împartă mâncarea şi tot ce au cu oaspeţii. Trebuie să ştiţi că acolo, la muntele de gunoi, mulţi nu au buletine, nu au certificate de naştere, n-au putut merge la şcoală. Sunt cheltuieli imposibil de suportat de către părinţi. Până şi apa trebuie plătită, pentru că acolo apa nu e potabilă la robinet. Chiar am fost invitat la o zi de naştere în care, în lipsa sucurilor sau a prăjiturilor, am fost servit cu un pahar de apă cu gheaţă” – spune Corneliu Cocioba. Oamenii s-au născut, au crescut şi locuiesc la groapa de gunoi. Ziua şi-o petrec căutând plastic, cutii de conserve sau sticle, tot ceea ce se poate recicla, câştigul, dacă se poate numi aşa, fiind echivalent un dolar sau doi pe zi. Mulţi primesc 43 de pesos, moneda locală, echivalentă cu un dolar…, iar pentru asta toată familia, inclusiv copiii, caută prin gunoaie. Nu există Protecţia Copilului care să se implice şi care să aibă suport guvernamental, doar fundaţii şi ONG-uri limitate ca posibilităţi. „Mie îmi pare rău că statutul lor social n-are cum să se schimbe. Ţelul meu este să pot cumpăra acea clădire în care să pot oferi educaţie copiilor – limba engleză, scris şi citit şi evident, limba tagalog. Până atunci, o parte din aceste familii le-am asistat cu consiliere, ajutor financiar, iar altele au fost sprijinite cu alimente, în principal orez. Aşa cum la noi mai sunt unii care îl regretă pe Ceauşescu, şi la ei sunt destui sărmani care îl regretă pe fostul lor dictator Ferdinand Marcos, care le oferea mai multă portecţie socială. Oricum, dictatura lui Marcos era incomparabil mai blândă faţă de ceea ce a reprezentat Ceauşescu la noi. Iar filipinezii sunt oameni paşnici şi obişnuiţi cu suferinţa, lipsurile, greutăţile” – spune misionarul lugojean, adăugând că, pentru ajutorarea sărmanilor, bisericile din Filipine colaborează exemplar. Romano-catolici, penticostali, dar şi minorităţile ortodoxă şi greco-catolică i-au oferit sprijin românului. Printre cei care l-au primit, se numără şi Episcopul greco-catolic Arturo de Jesus, care s-a declarat impresionat de faptul că un român, venit din celălalt capăt al lumii, ajută sărmanii Manilei.
Ginerele venit de la 10.000 de km
La începutul activităţii sale, pe timpul contractului de un an cu organizaţia
„Tineri pentru misiune”, Cocioba a lucrat împreună cu membrii locali din această organizaţie, iar apoi echipa s-a redus la el şi… cea care avea să-i devină soţie, la 17 octombrie 2009. Este vorba despre Liselle, o tânără filipineză, care i-a dăruit un băieţel, Justin, care a împlinit de curând cinci luni. A cunoscut-o pe când lua masa în restaurantul unde aceasta lucra. Au hotărât repede că vor să rămână împreună, iar familia soţiei a acceptat fără rezerve un european în sânul ei, ginerele venit de la 10.000 de km, aşa că integrarea în societate a fost mult mai uşoară. Cu legătura de familie consolidată, Cornelui Cocioba este rezident în Filipine, şi când va împlini cinci ani de stat acolo, va aplica şi pentru cetăţenie, păstrându-şi şi cetăţenia română. În noua formulă, misonarul nostru continuă să ajute 35 de familii de la groapa de gunoi a capitalei filipineze. „Doresc să cumpăr o casă în Manila – sunt mai multe variante: lemn, ciment sau lemn obişnuit combinat cu bambus pentru a face un Preparatory School unde se poate învăţa scrisul şi cititul pentru persoane care au depăşit vârsta de şcolarizare, ca apoi să poată urma cursuri de tâmplar sau constructor pentru a-şi câştiga existenţa fără a mai fi nevoiţi să adune deşeuri pentru un dolar, doi pe zi”. La ora când luam acest interviu, Corneliu se afla în ţară pentru un răgaz de trei luni, timp în care speră să adune noi fonduri pentru proiectul său umanitar. Toţi cei care vor să îl ajute sau doresc mai multe lămuriri asupra proiectului său îl pot contacta la adresa de mail corneliu24@yahoo.com.
Cristian Ghinea
Lasă un răspuns