Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘menghine’

Casa profesorului Ioan Schropp s-a transformat într-un adevărat muzeu. Menghine, ciocane miniaturale, rindele, dar şi maşini de cusut (cea mai veche datând din 1892), fiare de călcat pe cărbuni sau maşini de scris recondiţionate cu migală sunt tot atâtea obiecte de epocă transformate într-o inedită şi valoroasă colecţie de către profesorul lugojean Ioan Schropp. Pentru el, partea cea mai dragă a colecţiei o reprezintă cele peste 50 de menghine din toate epocile şi de toate dimensiunile. Dintre acestea, 43 sunt aliniate într-un fel de mini-muzeu personal amenajat în propria reşedinţă. Restul, sunt şi exponate, dar şi obiecte de lucru zilnic, în atelierul lui Ioan Schropp (foto).

Doar pentru a-şi completa colecţia de menghine miniaturale, lui Ioan Schropp i-au trebuit 15 ani. O parte din exponate, profesorul Schropp le-a adunat din pieţele de vechituri din Lugoj şi Timişoara, ochiul său format descoperind valoarea sub straturile de rugină. Cele mai mici menghine sunt cele de tip “ceasornicar” şi încap într-o palmă. Ele au deschiderea de 3-5 cm şi se folosesc pentru şuruburi fine de întrerupător sau pentru ceasuri de mână. Desigur, în colecţie sunt şi menghine mari, de tip industrial, cu distanţa reglabilă de peste jumătate de metru.

 Colecţionar de… nevoie “Nu am intenţionat de la început să fac colecţie. Colecţia am pornit-o din nevoie, pentru că aveam nevoie de mici reparaţii, iar mecanici buni nu prea se mai găseau, cei bătrâni cam dispăruseră… Am început să lucrez în atelier învăţănd de la fratele meu strungar, apoi am văzut că îmi place. Peste câtva timp mi-am confecţionat singur propria unealtă, un minipolizor manual” – spune profesorul Schropp, care nu ezită să devină un adevărat maistru atunci când este vorba de strâns spiţele la o bicicletă sau de centrat roţile. În 20 de ani, el estimează că a investit cam 150 milioane de lei (vechi) în colecţia sa de scule funcţionale.

Veterana colecţiei are peste 80 de ani. “Dorinţa mea e să le cataloghez, să le clasific. Nu am intenţia să vând nimic. Le ţin pentru satisfacţia proprie şi, în plus, mă bucură că le folosesc efectiv”, spune Ioan Schropp. Consultând internetul, el a ajuns la concluzia că cea mai veche menghină are peste 80 de ani, alte câteva exemplare având circa 60 de ani. “Cea mai veche piesă este valoroasă şi prin soluţia tehnică a vremii, un arc de recuperare telesopic, ceea ce o face o raritate în zilele noastre”, precizează colecţionarul.

Mini-expoziţia este organizată pe mărimi şi pe criteriul funcţionalităţii. Unele menghine sunt fixe, altele rotative în plan orizontal, vertical; unele se rotesc chiar tridimensional în spaţiu, având încorporată o sferă sau un pivot rotativ. O raritate sunt menghinele pliabile sau cele care se pot fixa pe pereţi, cu picior de tip “ventuză”, cu vacuum. “Sunt multe tipuri despre care nici nu ştiam că există, dar când am aflat de ele, am dorit neapărat să le am în colecţie”, spune Ioan Schropp.

Fiare ruginte devin obiecte de colecţie! Uimit de cât de bine întreţinute sunt uneltele sale (inclusiv cele din atelier) l-am întrebat pe profesorul Schropp care este secretul transformării unor fiare ruginite în obiecte de colecţie. Achiziţiile sunt demontate, părţile ruginite se dau cu pâslă cu diluant, cu solvent sau chair cu detergent, în funcţie de materialul din care sunt făcute. După recondiţionare, se ung cu vaselină. “Prefer să nu vopsesc uneltele, pentru că aşa le scad din valoare. Le las cu vopseaua originală, iar dacă aceasta arată prea rău, prefer să las metalul gol şi să îl conserv cu seu. Este păcat să vopseşti cum te taie capul o menghină cu valoare istorică”, e încredinţat colecţionarul. Valoarea exponatelor este cu atât mai mare cu cât unele fac parte din truse de scule, care cu greu mai pot fi adunate laolaltă.

“Atelierul este refugiul meu” Colecţia profesorului Schropp mai cuprinde 10-15 rindele cu vârste respectabile, de până la 60 de ani, truse de chei din diferite epoci şi ciocane miniaturale, cu cap de 2,5-3 cm, cu care se pot bate nituri în locuri greu accesibile. La acestea se adaugă o venerabilă maşină de scris “Olympia” din anii ’30 şi două maşini de cusut Singer, de la 1892 şi 1900, toate fiind moştenire de familie. Înconjurat de aceste obiecte dragi, nu este de mirare că profesorul lugojean îşi petrece multe ore pe zi în atelierul său, ca un adevărat meşteşugar. El abia aşteaptă clipa pensionării, pentru a se dedica unui vis mai vechi al său. Pasioant de motociclete de epocă (în special Harley Davidson), profesorul Ioan Schropp doreşte să îşi construiască o motocicletă din piese disparate, pe care să o modeleze aşa cum îi place.

Pasiune. Ioan Schropp este profesor de fizică şi fost director al Liceului Agricol din Lugoj. El susţine că pasiunea pentru unelte o are din familie. Bunicii săi, de origine austriacă, au venit din Graz şi s-au aşezat în Banat – mai întâi la Lupeni, apoi la Lugoj. „Fiul meu Christian, profesor de fizică şi el, s-a stabilit în America, unde trăieşte o importantă ramură a familiei noastre. Aşa am reuşit să ne refacem arborele genealogic. Numele familiei este olandez, iar apoi el s-a extins în Austria şi Germania. Printre membrii familiei s-au numărat mulţi meşteşugari: butoieri, tâmplari, fierari sau mecanici, poate că de aici vine pasiunea pentru meşteşuguri”.  În ramura americană a familiei, profesorul Ioan Schropp a descoperit cu surprindere un alt profesor de fizică: Robert Schropp, care a fost atras de aceeaşi meserie, însă peste ocean.

Cristian Ghinea (fotografiile, aşa cum le-am făcut, mai bune sau mai puţin bune, îmi aparţin) :)

Read Full Post »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.